3ra-745/18 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-745/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți (jud: Aliona Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud:Aurelia Toderaș, Ana Albu, Alexandru Gheorghieș)

Î N C H E I E R E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Luiza Gafton

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Galgan”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Galgan” împotriva Consiliului mun. Bălți cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” și s-a

menținut hotărârea din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei Bălți,

c o n s t a t ă:

La 27 noiembrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Bălți cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan”

este proprietarul construcției nefinalizate, cu 7% gradul de finalizare și suprafața de

2000 m2, numărul cadastral xxxxxxxxxxxx, amplasate în mun. Xxxxxxx, str.

Xxxxxxxxxx, pe terenul cu numărul cadastral xxxxxxxxxxxx cu suprafața de 0,2 ha,

care aparține administrației publice locale.

Dreptul de proprietate asupra construcției nefinalizate a fost dobândit prin

contractul de vânzare-cumpărare înregistrat cu numărul 7681 la 18 noiembrie 2008.

Din 26 februarie 2009, Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” deține în arendă

terenul cu numărul cadastral xxxxxxxxxxxx cu suprafața de 0,2 ha, pe care se află

construcția nefinisată.

A indicat că, este proprietarul construcției nefinalizate cu 4% gradul de

finalizare și suprafața de 542.5 m2, numărul cadastral xxxxxxxxxxxx și construcția

cu suprafața de 251.1 m2, cu numărul cadastral xxxxxxxxxxxx. Ambele construcții

sunt amplasate în mun. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxx, pe terenul cu numărul cadastral

xxxxxxxxxxxx, suprafața de 0,2 ha, care aparține administrației publice locale.

Dreptul de proprietate asupra construcțiilor nefinalizate a fost înregistrat prin

autorizația de construcție și actul de constatare pe teren a respectării proiectului

1

aprobat, numărul 217 din 27 aprilie 2007. Din 24 iunie 2000 Societatea cu

Răspundere Limitată „Galgan” deține în arendă terenul cu numărul cadastral

xxxxxxxxxxxx, cu suprafața de 0,2 ha.

Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” s-a adresat cu cerere privind

cumpărarea loturilor de teren pe care sunt amplasate construcțiile nefinalizate ce îi

aparțin cu drept de proprietate, însă, prin decizia nr. 1/34 din 4 februarie 2016 a

Consiliului mun. Bălți, chestiunea dată a fost amânată pentru o dată ulterioară pe

motiv că nu s-a probat la comisia funciară planurile geometrice a loturilor de teren.

La 18 februarie 2016 și 29 februarie 2016, întru executarea deciziei a prezentat

comisiei funciare a Primăriei mun. Bălți planurile geometrice a terenurilor de pământ

pentru coordonare. La solicitarea Primăriei mun. Bălți a prezentat suplimentar

cererea privind cumpărarea terenurilor cu prezentarea informației din registrul

cadastral a bunurilor imobile, act de constatare pe teren a proiectului aprobat la 27

aprilie 2007, certificat din Registrul bunurilor imobile din 28 noiembrie 2008,

contract de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2008 și planurile geometrice a

loturilor de teren.

Aceste acte confirmă că nu au fost depășite hotarele existente și că există acte

de proprietate ce atestă proveniența construcțiilor. Actele au fost înregistrate la

Oficiul Cadastral Teritorial Bălți și confirmă dreptul de proprietate a asupra

construcțiilor date. Loturile de teren sunt în arendă din anul 2008, pentru care au fost

achitate costurile dreptului de arendă în sumă de circa 1 milion lei.

Prin decizia nr. 5/27 din 23 iunie 2016 a Consiliului municipal Bălți,

recepționată la 8 iulie 2016, s-a refuzat în vânzarea terenurilor pe motivul existenței

unei construcții fără acte de proveniență și în legătură cu faptul că groapa de fundație

încalcă hotarele sectorului arendat.

La 29 iulie 2016 a depus cerere prealabilă prin care a solicitat revocarea actului

administrativ, însă, până în prezent nu i-a fost comunicată o decizie în acest sens.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” admiterea acțiunii,

anularea deciziei nr. 5/27 din 23 iunie 2016 a Consiliului municipal Bălți cu

obligarea emiterii deciziei privind vânzarea terenurilor la prețul normativ de

vânzare-cumpărare.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei Bălți, acțiunea depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” și s-a menținut hotărârea

din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei Bălți.

La 27 aprilie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” a declarat

recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii

din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei Bălți.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, a fost interpretată eronat legea și

nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, iar concluziile instanței de apel

contravin circumstanțelor cauzei.

A menționat că, terenurile litigioase ce aparțin administrației publice locale, i-

au fost transmise în arendă anume în scopul efectuării construcțiilor ce urmau a fi

ridicate, iar după finisarea acestora, terenurile nu vor putea fi folosite și posedate de

alte persoane.

2

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii

din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei Bălți cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Galgan”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 15 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea cererii de recurs, Consiliul mun. Bălți nu a depus referință

prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recurs.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan” în raport cu materialele cauzei civile,

consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată în adresa participanților la proces la 28 februarie 2018

(f.d.136). Cererea de recurs a fost depusă la 27 aprilie 2018 (f.d.138).

Astfel, instanța de recurs constată că, recurenta s-au conformat prevederilor

legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Galgan” în cererea de recurs nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

În circumstanțele sus relatate și reieșind din faptul că, argumentele recursului

sânt similare argumentelor invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea

de apel, constituind deja obiect al dezbaterilor judiciare fiind apreciate sub aspectul

dublului grad de jurisdicție, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Galgan” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Galgan”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Luiza Gafton

Nicolae Craiu

5