2ra-1214/18 — incasarea prejudiciului moral

2ra-1214/18 — incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1214/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (D. Dulghieru)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (D. Corolevschi, D. Stănilă, A. Corcenco)

Î N C H E I E R E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Eugenia Puiu și

avocatul Victor Polivenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Puiu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-au

respins recursurile declarate de Eugenia Puiu și s-au menținut încheierea din data de

31 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și încheierea din data de

11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a respins apelul

declarat de Eugenia Puiu și s-a menținut hotărârea din 25 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 01 martie 2017, Eugenia Puiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral, în mărime de 10 000 euro.

În motivarea acțiunii, reclamanta Eugenia Puiu a indicat că, prin decizia din

data de 18 august 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins recursul declarat de

către procurorul în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Armen Oganesean

împotriva încheierii din 06 iulie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin

care a fost admisă plângerea avocatului Victor Pavlov, împotriva ordonanței

procurorului privind refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal

din 11 aprilie 2016, cât și împotriva ordonanței procurorului ierarhic superior din

data de 05 mai 2016.

Reclamanta a menționat că, recursul procurorului în Procuratura Buiucani,

mun. Chișinău, Armen Oganesean împotriva încheierii din 06 iulie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost examinat în lipsa Eugeniei Puiu, care

nu a fost citată legal.

1

Reclamanta, Eugenia Puiu a invocat că, la 18 august 2016, decizia din data de

18 august 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost publicată pe portalul Curții de Apel

Chișinău, fără a fi depersonalizată, în formatul PDF.

Totodată, reclamanta a indicat că, la 13 februarie 2017, a depus o cerere către

președintele Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat eliberarea copiei deciziei

din 18 august 2016 a Curții de Apel Chișinău, radierea sau depersonalizarea copiei

deciziei menționate supra, publicată pe portalul Curții de Apel Chișinău, precum și

tragerea la răspundere a persoanelor, care au publicat această decizie.

Astfel, la 21 februarie 2017, decizia din 18 august 2016 a Curții de Apel

Chișinău a fost republicată pe portalul Curții de Apel Chișinău, depersonalizată, iar

la 28 februarie 2017, Eugenia Puiu a primit copia deciziei menționate și i s-a

comunicat, că persoana, care a admis publicarea deciziei, fără a fi depersonalizată,

asistentul judiciar al judecătorului Silvia Vrabii, a fost avertizată.

Reclamanta, Eugenia Puiu consideră că, decizia din 18 august 2016 a Curții de

Apel Chișinău a fost publicată, fără a fi depersonalizată, cu bună știință, întrucât

pretinsa victimă, Elena Pruneanu este procuror și potrivit art. 124 din Constituția

Republicii Moldova, face parte din sistemul judiciar.

Mai mult, reclamanta a indicat că, Curtea de Apel Chișinău a manifestat o

atitudine degradantă față de Eugenia Puiu, prin omiterea stabilirii unor circumstanțe

importante pentru cauză și prin exprimarea unor opinii calomnioase cu referire la

persoana reclamantei.

Astfel, reclamanta, Eugeniu Puiu a invocat că, prin publicarea decizia din data

de 18 august 2016, fără a fi depersonalizată, Curtea de Apel Chișinău a divulgat

date cu caracter personal special, fiind încălcată prezumția nevinovăției a

reclamantei. Curtea de Apel Chișinău, prin acțiunile sale a creat o mixtiune directă

în viața privată a reclamantei, încălcând art. 8 CEDO, dar și dreptul la libertatea de

exprimare, garantat de art. 10 CEDO.

Reclamanta, Eugenia Puiu a menționat că, publicarea datelor cu caracter

personal, speciale, privind o pretinsă maladie psihică a reclamantei, instigă cu bună

știință la ură socială față de Eugenia Puiu, fapt prin care reclamanta a fost supusă,

cu bună știință, tratamentului degradant.

Le fel, reclamanta a invocat că, Curtea de Apel Chișinău a manifestat un

tratament discriminatoriu față de ea, pe motive de opinii politice, opinii privind

poziția socială net avansată, în raport cu restul societății, referitor la activitățile

îndoielnice și averile dobândite în mod îndoielnic, din punct de vedere a legalității,

a funcționarilor publici din domeniul justiției, prin ce i s-a încălcat dreptul garantat

de art. 14 CEDO și art. 1 al Protocolul nr. 12 la CEDO.

Reclamanta, Eugenia Puiu a mai indicat că, la caz, este posibilă identificarea

parților, întrucât în agenda ședințelor instanței de fond și de recurs, figurează numele

Elena Pruneanu, iar jumătate de an, decizia din 18 august 2016 a Curții de Apel

Chișinău a fost publicată pe portalul Curții de Apel Chișinău, fără a fi

depersonalizată, deși, de regulă, deciziile instanței de judecată cu privire la

plângerile în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, nu se publică.

Astfel, reclamanta, Eugenia Puiu a specificat că, prin publicarea, pe portalul

Curții de Apel Chișinău a deciziei din 18 august 2016 a Curții de Apel Chișinău, fără

2

a fi depersonalizată, i s-a cauzat un prejudiciu moral, pe care îl evaluează la 10 000

euro.

Suplimentar, celor indicate în cererea de chemare în judecată, reclamanta

Eugenia Puiu, pe parcursul examinării cauzei, prin depunerea unei cereri

suplimentare, cu referire la mărimea prejudiciului moral pretins, a menționat că,

statul, care acordă compensație pentru încălcarea unui drept prevăzut de CEDO, nu

trebuie să ofere sume, care reprezintă maximul acordat de jurisprudența națională,

dar trebuie să țină cont de mărimea prejudiciului acordat de CtEDO.

Prin încheierea din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-

a respins cererea Eugeniei Puiu cu privire la strămutarea cauzei.

Iar, prin încheierea din 25 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

recursul declarat de Eugenia Puiu împotriva încheierii din 11 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, ca fiind depus împotriva unei încheierii, ce

nu poate fi atacată cu recurs.

Prin încheierea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

respins ca neîntemeiată, cererea de recuzare a judecătorului Dorin Dulghieru.

Iar, prin încheierea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani s-a respins cererea Eugeniei Puiu cu privire la examinarea în ședință

închisă, a cauzei civile, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Puiu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Puiu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea drepturilor prevăzute de art. 1,3,6,7,8,10

și 14 CEDO și art. 1 al Protocolului adițional nr.12 CEDO.

Prin încheierea din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Puiu împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea drepturilor prevăzute de art. 1,3,6,7,8,10 și 14 CEDO și art. 1 al

Protocolului adițional nr.12 CEDO, s-a strămutat, pentru judecare de la Curtea de

Apel Chișinău, la Curtea de Apel Bălți.

Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-au respins recursurile

declarate de Eugenia Puiu și s-au menținut încheierea din 31 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a respins ca neîntemeiată, cererea

de recuzare a judecătorului Dorin Dulghieru și încheierea din 11 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a respins cererea Eugeniei Puiu,

cu privire la examinarea în ședință închisă, a cauzei civile, la cererea de chemare în

judecată depusă de Eugenia Puiu împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral; s-a respins apelul declarat de

Eugenia Puiu și s-a menținut hotărârea din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

La 27 aprilie 2018, Eugenia Puiu a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat admiterea cererii de

recurs depuse de Eugenia Puiu, casarea deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel

Bălți și a hotărârii din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

3

cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care s-ă fie admisă cererea de chemare în

judecată depusă de Eugenia Puiu împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral. Totodată, recurenta a solicitat

de a nu fi publicată hotărârea Curții Supreme de Justiție, pe portalul Curții Supreme

de Justiție.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Eugenia Puiu, suplimentar celor

indicate în cererea de chemare în judecată, a invocat că, instanța de apel eronat a

constat că, Eugenia Puiu nu a depus un apel efectiv, dar, doar a reiterat motivele de

fapt și de drept expuse în prima instanță, or, potrivit art. 373 Cod de procedură civilă,

instanța de apel era obligată să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia hotărârii

instanței de fond.

Recurenta, Eugenia Puiu a mai menționat că, instanța de apel nu a examinat

toate faptele și argumentele de drept, invocate în cererea de apel, precum și a aplicat

eronat art. 386 Cod de procedură civilă.

La fel, recurenta a indicat că, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, și anume legea 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, precum și art. 13, 6, 16 și 17 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal.

Recurenta Eugenia Puiu a menționat că, nu a avut nici o calitate în procesul

penal, nu a fost citată pentru ședințele instanțelor de judecată și nici nu a fost

informată despre decizia din 18 august 2016 a Curții de Apel Chișinău, despre care a

aflat întâmplător.

De asemenea, recurenta a invocat că, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

art. 3, 8 și 14 CEDO și art. l al Protocolului adițional nr.12 al CEDO.

Recurenta, Eugenia Puiu a menționat că, instanțele ierarhic inferioare au aplicat

prevederile hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, nr. 432/19 din data de

21 iunie 2016, prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la modul de publicare a

hotărârilor judecătorești pe portalul unic al instanțelor judecătorești, care este un act

de aplicare a legii, dar nu un act normativ.

Mai mult, recurenta a specificat că, instanța de apel a interpretat eronat art. 117

din Constituția Republicii Moldova, cu privire la publicitatea ședințelor instanțelor

de judecată, întrucât articolul 28 din Constituția Republicii Moldova, garantează

dreptul la viață privată. Or, recurenta a menționat că, nici instanța de fond, nici

instanța de apel nu au motivat interesul public, în raport cu viața privată și datele

speciale cu caracter personal, privind sănătatea și viața sexuală a Eugeniei Puiu.

Recurenta, Eugenia Puiu a invocat că, instanța de apel a aplicat în mod eronat

analogia legii și analogia dreptului, prin interpretarea eronată a jurisprudenței

CtEDO. Or, orice aluzie la o maladie psihică a unei persoane constituie o instigare

gravă sau excepțional de gravă la ură socială și acest fapt nu poate fi de interes public,

întrucât, consecințele ar putea fi letale pentru Eugenia Puiu.

Cu referire la motivarea sumei solicitate, cu titlu de prejudiciu moral, recurenta

a menționat că această sumă este raportată la practica CtEDO.

Totodată, recurenta, Eugenia Puiu a indicat că, litigiul dedus judecății a fost

judecat de un judecător, care nu avea dreptul să participe la judecarea cauzei, și

4

anume de judecătorul Dorin Dulghieru, care este pasibil de răspundere civilă în

același dosar, în care Curtea de Apel Chișinău a admis încălcările Legii 1545 din 25

februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

pentru aceleași motive.

Astfel, recurenta, Eugenia Puiu a indicat că, judecătorul, Dorin Dulgheru a fost

președintele instanței de judecată, care a publicat datele cu caracter personal, fără

consimțământul informat al subiectului de date, Eugenia Puiu, prin publicarea

încheierii judecătorului Ghenadie Pavliuc, în dosarul nr. 10 - 353/2016.

La fel, recurenta a menționat că, instanțele ierarhic inferioare nu au examinat

probele prezentate de Eugenia Puiu, cu privire la starea sănătății sale, care s-a agravat

ca urmare a instigărilor publice la ură socială, față de recurentă, de către instanțele de

judecată.

Mai mult, recurenta a subliniat că, în ziua pronunțării deciziei din data de

01 martie 2018, de către Curtea de Apel Bălți, Eugenia Puiu a fost internată într-o

instituție medicală pe o perioadă de 2 săptămânii. Iar, instanțele ierarhic inferioare au

omis să examineze faptul că, Eugenia Puiu, este titulară a două diplome de studii

superioare, consilier de stat de rangul II, clasa III, este o persoană de vârstă

pensionară, xxxxx iar, recent s-a îmbolnăvit, fiind diagnosticată cu XXXXX, din

cauza prejudiciului moral cauzat prin încălcarea de către stat, al drepturilor ei

fundamentale.

La 02 mai 2018, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Victor Polivenco a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți,

prin care a solicitat casarea deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, cu

adoptarea unei noi hotărâri prin care, s-ă fie admisă cererea de chemare în judecată

depusă de Eugenia Puiu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de recurs, avocatul Victor Polivenco a invocat că,

publicarea deciziei din 18 august 2016 a Curții de Apel Chișinău, fără a fi

depersonalizată, contravine normelor imperative ale legii, fapt ce i-a cauzat Eugeniei

Puiu un prejudiciu moral.

La fel, recurentul, avocatul Victor Polivenco a menționat că, instanța de apel

eronat a interpretat punctul 20 al Regulamentului cu privire la modul de publicare a

hotărârilor judecătorești pe portalul unic al instanțelor judecătorești, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/19 din 21 iunie 2016.

În drept și-a întemeiat recursul în baza art. 1422 Cod civil, art. 3 și 29 al Legii

nr. 133 din 08 iulie 2011 cu privire la protecția datelor cu caracter personal și punctul

20 al Regulamentului menționat supra.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost expediată participanților la proces, la

20 martie 2018, conform scrisorii nr. 6374 (f.d.243 vol. I) și a fost recepționată de

către recurenta Eugenia Puiu, la data de 23 martie 2018, conform trimiterii poștale

5

DS3118372110AR (f.d.244 vol. II), dar careva date despre recepționarea deciziei

recurate, de către avocatul Victor Polivenco, la materialele cauzei lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Eugenia Puiu, la 27 aprilie 2018, iar de către avocatul Victor Polivenco, prin

intermediul oficiului poștal, la data de 02 mai 2018, cu respectarea termenului

indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 22 mai 2018, în adresa intimatului, Ministerul Justiției al RM, a fost

expediată copia recursului declarat de către Eugenia Puiu și copia recursului declarat

de către avocatul Victor Polivenco, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, însă, până la examinarea recursului, intimatul, Ministerul Justiției al RM,

nu a depus referință, prin care să-și expună opinia asupra cererilor de recurs depuse

de către Eugenia Puiu și avocatul Victor Polivenco.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Eugenia Puiu și avocatul Victor

Polivenco, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Art. 432 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, prevede exhaustiv cazurile în

care se consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate în cererile de recurs

depuse de Eugenia Puiu și avocatul Victor Polivenco, nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

6

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursurile declarate de Eugenia Puiu și avocatul Victor Polivenco nu

rezultă că, instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) Cod de procedură civilă, în urma examinării

recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din momentul

emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție

Astfel, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție, conchide că, publicarea deciziei Curții Supreme de

Justiție, în urma examinării recursului, este prevăzută printr-o normă imperativă, de

care legiuitorul leagă momentul emiterii acesteia.

Respectiv, instanța de recurs este obligată, prin lege, să plasează pe pagina web

a Curții Supreme de Justiție, încheierea privind inadmisibilitatea recursului, la data

emiterii și să o transmită tuturor participanților la proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile

7

declarate de către Eugenia Puiu și avocatul Victor Polivenco, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și c), 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Eugenia Puiu și avocatul

Victor Polivenco împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Puiu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

8