2ra-1249/18 — constatarea incalcarii dreptului la examinare in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1249/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: O. Cernei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)

Î N C H E I E R E

4 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Eugenia Puiu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Puiu

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului

la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral și material,

împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Eugenia Puiu și s-a menținut hotărârea din 20

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 6 februarie 2017 Eugenia Puiu a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului

la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral și material.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 17 martie 2016 a depus o

contestație împotriva deciziei din 5 februarie 2016 emise de agentul constatator a

Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău.

Eugenia Puiu a comunicat că din 12 aprilie 2016, au început ședințele de judecată

în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. Prima ședință a fost amânată la

cererea sa, din motiv că a solicitat termen suplimentar pentru prezentarea probelor.

Următoarele ședințe din 6 mai 2016 și 15 septembrie 2016 au fost amânate din motiv

că nu s-a prezentat agentul constatator.

Reclamanta a susținut că, nu a putut participa la ședința de judecată din 29 iunie

2016 din motiv că, fusese internată într-o instituție medicală în regim de urgență în

legătură cu astmul bronhic de care suferă, ceea ce se confirmă prin copia extrasului

nr. 5451 din spitalul Sf. Arhanghel Mihail, privind spitalizarea reclamantei în

perioada 25 iunie - 4 iulie 2016.

A subliniat că pentru ședința din 6 iulie 2016 nu a fost citată și nici nu a găsit

publicată data ședinței pe site.

1

Eugenia Puiu a comunicat că la 15 septembrie 2016 a solicitat strămutarea cauzei

și recuzarea judecătorului raportor din Judecătoria Buiucani mun. Chișinău.

A indicat că la 15 septembrie 2016 a fost admisă recuzarea judecătorului, iar

ulterior cauza a fost repartizată unul alt judecător raportor.

A mai remarcat că pentru ședința din 5 octombrie 2016 a fost citată tardiv.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2016 a Curții Supreme de justiție, cauza

contravențională a fost strămutată la Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău.

Reclamanta a remarcat că la 30 noiembrie 2016 a fost programată prima ședință

de judecată, la care agentul constatator nu s-a prezentat.

A invocat că ulterior avocatul victimei Elena Pruneanu, Oleg Pavlov a depus o

cerere de amânare a ședinței din 12 decembrie 2016. Iar, următoarele ședințe au fost

fixate pentru pentru 26 ianuarie 2017 și 17 februarie 2017.

Eugenia Puiu a subliniat că pe tot parcursul examinării cauzei dânsa a lipsit

motivat doar la două ședințe de judecată.

A reiterat că durata examinării contestației a depășit cu mult termenul rezonabil

prevăzut de art. 454 Cod contravențional.

Reclamanta a susținut că se află într-o stare de stres, încă din 29 decembrie 2015,

când a aflat despre plângerea Elenei Pruneanu depusă la organul de poliție.

A mai evidențiat că este pensionară, invalidă și starea sănătății este precară,

suferințele sunt insuportabile și nici nu are acces la un avocat. Avocatul de stat i-a

încălcat drepturile la apărare.

Reclamanta a solicitat încasarea sumei de 75 000 de lei de la bugetul de stat în

beneficiul Eugeniei Puiu cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea termenului

rezonabil de examinare a contestației depuse împotriva deciziei din 4 martie 2016 a

agentului constatator și ordonanței procurorului din 28 ianuarie 2016.

Prin hotărârea din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost respinsă acțiunea depusă de Eugenia Puiu, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 15 martie 2018 a fost respins apelul declarat de Eugenia Puiu și

a fost menținută hotărârea din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea este înaintată de

reclamantă în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Conform art. 2 alin. (1) din legea nominalizată, orice persoană fizică sau juridică

ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în

instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de

încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite

de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Instanța de apel a remarcat că, situația din speță nu cade sub incidența Legii nr.

87 din 21 aprilie 2011, ori, deși examinarea cauzei a început încă la data de 24 martie

2016, nefiind încă finalizată, la caz nu s-a stabilit tergiversarea examinării cauzei din

motive imputabile instanței de judecată.

2

Mai mult că, chiar dacă art. 454 Cod contravențional prevede, cauza

contravențională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării dosarului în

instanță, instanța de apel a considerat, că termenul rezonabil la judecarea cauzei

contravenționale urmează a fi apreciat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

În opinia instanței de apel, durata examinării cazului contravențional la care face

referire reclamanta nu depășește limitele rezonabilității, pornind și de la

comportamentul însuși reclamantei-apelantei, din cauza căreia au fost amânate de mai

multe ori ședințele de judecată, contribuind la tergiversarea examinării cauzei în fond.

Curtea de Apel Chișinău a remarcat că extinderea termenului de examinare a

contestației depuse de Eugenia Puiu împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii

contravenționale emise de agentul constatator OS SP-4 IP Buiucani din 4 martie 2016

și a ordonanței procurorului Procuraturii Buiucani mun. Chișinău din 28 ianuarie 2016

se datorează exclusiv părților în proces.

La 8 mai 2018 Eugenia Puiu a declarat recurs împotriva deciziei din 15 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că în speță au fost încălcate prevederile art. 454

Cod contravențional, potrivit cărora cauza contravențională se judecă în termen de 30

de zile de la data intrării dosarului în instanță.

Recurenta a remarcat că instanța de apel a omis să constate faptul că reclamanta

a lipsit motivat doar de la trei ședințe ale instanței de judecată, iar alte șapte ședințe

au fost amânate din motivul neprezentării agentului constatator, două ședințe – din

motivul lipsei nemotivate a avocatului victimei, și de alte zece ori din motive

imputabile în exclusivitate instanței de judecată.

Eugenia Puiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond

și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 martie 2018, dar

date ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 8 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Eugenia Puiu, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Eugenia Puiu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Eugenia Puiu.

4

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Eugenia Puiu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5