3ra-900/18 — anularea actului administrativ

3ra-900/18 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-900/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V.Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L.Bulgac, S.Gîrbu, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

18 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal

Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată adresată de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal

Chișinău, intervenient accesoriu, Societatea cu Răspundere Limitată „Imex Floare

Lux”, cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2018,

c o n s t a t ă :

La 18 august 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu, Societatea cu Răspundere Limitată „Imex Floare Lux”, cu

privire la anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.1/20-24 din 01 aprilie

2016.

În motivarea acțiunii s-a menționat că prin decizia Consiliului municipal

Chișinău nr.1/20-24 din 01 aprilie 2016 „Cu privire la stabilirea relațiilor de arendă

a lotului de pămînt din str.Petricani, xxxxxx cu Societatea cu Răspundere Limitată

„Imex Floare Lux”, s-a transmis în arendă lotul de pămînt cu suprafața de 0,1815

ha din str.Petricani, xxxxx.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în corespundere cu art.64

din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală,

a supus controlului obligatoriu de legalitate decizia nr.1/20-24 din 01 aprilie 2016

și a constat că aceasta a fost adoptată contrar prevederilor legale.

În conformitate cu art.68 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, prin notificarea nr.1304-OT -1233 din 28

4

iunie 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului

1

municipal Chișinău abrogarea în termen de 30 de zile a deciziei nr.1/20-24 din 01

aprilie 2016, însă nu primit răspuns.

Consideră că decizia Consiliului municipal Chișinău nr.1/20-24 din 01 aprilie

2016, contravine prevederilor legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu,

Societatea cu Răspundere Limitată „Imex Floare Lux”, cu privire la anularea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.1/20-24 din 01 aprilie 2016, a fost

admisă integral. S-a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău, nr.1/20-24 din

01 aprilie 2016, ca fiind ilegală (f.d.63-68).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, a fost respinsă

cererea avocatului Rîhlea Vasile în interesele intervenientului accesoriu, Societatea

cu Răspundere Limitată „Imex Floare Lux”, privind repunerea în termenul de atac

al hotărîrii judecătorești și s-a restituit cererea de apel declarată de avocatul Rîhlea

Vasile în interesele intervenientului accesoriu, Societatea cu Răspundere Limitată

„Imex Floare Lux” împotriva hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31

martie 2017, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal

Chișinău, intervenient accesoriu, Societatea cu Răspundere Limitată „Imex Floare

Lux”, privind anularea deciziei nr.1/20-24 din 01 aprilie 2016, din motiv că apelul

a fost depus în afara termenului legal (f.d.94-96).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2018, a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Consiliului municipal Chișinău și menținută

hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017 (f.d.116-121).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că prima instanță corect a stabilit că actul contestat contravine prevederilor

legale, astfel întemeiat a dispus anularea acestuia. În lipsa studiului/deciziei privind

imposibilitatea formării bunului imobil, concluzia autorității publice locale că lotul

de pămînt nu poate fi format ca imobil independent, este declarativă, iar decizia de

a acorda în arendă lotul de pămînt fără organizarea licitației este adoptată contrar

legii.

Astfel, instanța de apel a constat că Consiliului municipal Chișinău, arbitrar a

constatat că este un singur deținător de teren adiacent și darea în arendă a acestuia

urma să fie efectuată la prețul normativ al pămîntului, fără petrecerea licitației or,

în planul lotului ce urma a fi transmis în arendă Societății cu Răspundere Limitată

„Imex Floare Lux” este indicat încă un agent economic, care se află în imediată

vecinătate a terenului dat în arendă și anume Societatea cu Răspundere Limitată

„Textil Floare”. Consiliului municipal Chișinău avînd calitatea procedurală de pîrît

nu a probat că nu sunt alți deținători de terenuri adiacente or, din planul lotului se

vede că terenul ce se află în proprietatea Societății cu Răspundere Limitată „Textil

Floare” se mărginește în vecinătate cu terenul dat în arendă. Societatea cu

Răspundere Limitată „Textil Floare” poate pretinde la participarea la licitație în

vederea obținerii dreptului de arendă asupra terenului.

Consiliului municipal Chișinău, pe seama căruia se pune sarcina probațiunii la

examinarea pricinii în contencios administrativ, nu a prezentat probe pertinente și

concludente care ar confirma că arendarea terenului litigios din str.Petricani, 84,

2

mun.Chișinău, nu a fost solicitată la o licitație și că nu există alți deținători

interesați care ar putea pretinde la obținerea dreptului de arendă. În condițiile în

care sunt alți deținători de terenuri adiacente și nu sunt probe care ar confirma cu

certitudine imposibilitatea formării terenului dat în arendă ca bun imobil separat,

prima instanță corect a concluzionat că darea în arendă a terenului urma să fie

efectuată prin licitație publică și nu la prețul normativ al pămîntului.

Astfel, decizia Consiliului municipal Chișinău, nr.1/20-24 din 01 aprilie 2016

nu se încadrează în cadrul legal care prescrie ca excepție nepetrecerea licitației

publice or, licitația publică are ca scop asigurarea liberului acces și a drepturilor

egale pentru toți participanții și prioritatea prețului maxim propus.

La 17 mai 2018 Consiliului municipal Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2018 și a hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești menționate și emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

În susținerea recursului, recurentul a indicat netemeinicia și ilegalitatea

hotărîrilor judecătorești.

A indicat că, decizia instanței a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept

material și anume, instanța a interpretat în mod eronat legea. La examinarea

pricinii instanța de judecată nu a determinat circumstanțele reale, a dat o calificare

greșită raportului material litigios, greșit a soluționat conflictul dintre normele

cuprinse în diferite acte normative, nu a aplicat legea care urma să fie aplicată și

respectiv greșit a interpretat legea și analogia ei. Instanța nu a luat în considerație

probele și argumentele prezentate de Consiliul municipal Chișinău.

În temeiul art.432 alin.2 lit.a) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în cazul dat

art.4 alin.9 din Legea nr.1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și moduol

de vînzare-cumpărare a pămîntului.

În temeiul art.432 alin.2 lit.c) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea, în cazul dat art.77 alin.2

din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală.

A indicat că este eronată concluzia instanței precum că decizia Consiliului

municipal Chișinău contestată de reclamant este emisă contrar prevederilor legale

or, actul contestat a fost emis cu respectarea competenței și procedurii stabilite.

A menționat că la licitație pot fi expuse doar loturile de teren, care după

parametri și amplasare pot fi formate și utilizate ca bunuri imobile de sine

stătătoare și terenurile libere. Pe terenul litigios se află un obiectiv privat cu

suprafața de xxxxxx m.p., care aparține cu drept de proprietate SRL „Impex Floare

Lux”, înregistrat în registrul bunurilor imobile cu număr cadastral xxxxxxxx iar

prin decizia anulată de prima instanță nu au fost decît stabilite relațiile de arendă cu

proprietarii de bunuri private, pentru încasarea plății de arendă a terenului, care

utilizează acest teren în procesul tehnologic de exploatare a bunului privat.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

3

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 15

martie 2018, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces lipsind însă

date privind recepționarea acesteia de către participanți, circumstanțe care

confirmă că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău la 17 mai 2018 este

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 11 iunie 2018, în adresa Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

și Societății cu Răspundere Limitată „Imex Floare Lux”, a fost expediată copia

recursului declarat, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă

referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,

este inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

4

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

5

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat Consiliul municipal Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

6