3ra-892/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-892/2018

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei (jud: I. Popescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dumitru Burac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Burac

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

respins apelul declarat de Dumitru Burac și a fost menținută hotărârea din 06

decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei

c o n s t a t ă :

La 11 august 2017 Dumitru Burac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă și încasarea unui nou cuantum al pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 02 decembrie 2015 s-a

adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Sângerei privind efectuarea

recalculării pensiei, prezentând certificate de salarizare eliberate de colhozul

„Panfilov”, r. Uspensc, regiunea Pavlodar, Republica Kazahstan, care nu au fost

incluse la calcularea pensiei.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale i-a fost refuzat în cerere,

ca motiv fiind indicat că actele prezentate conțin informație insuficiente pentru a fi

acceptate ca temei la calcularea pensiei.

Reclamantul a considerat că extrasul arhivistic nr. 18-l/9/3-10ФЛБ-37 din 29

ianuarie 2015 eliberat de Arhiva de Stat a regiunii Pavlodar, Republica Kazahstan

confirmă înregistrarea oficială a datelor cu privire la angajarea în câmpul muncii în

Republica Kazahstan, fiind stabilită salarizarea pentru perioada în care a activat.

La adresarea repetată către Casa Națională de Asigurări Sociale, reclamantul a

primit un răspuns despre formula de calcul și perioada stagiului de cotizare, fiind

informat că perioada de activitate efectuată la colhozul „Panfilov”, r. Uspensc,

regiunea Pavlodar, Republica Kazahstan, confirmată prin certificatele cu nr. 7E din

19 septembrie 1977, nr. 3E din 18 noiembrie 1981, nr. 7A din 05 decembrie 1983

1

și nr. 2C din 21 noiembrie 1986 conțin informații insuficiente, și nu pot servi ca

temei pentru confirmarea stagiului de cotizare, deoarece nu este indicat anul

activității și baza de eliberare a acestora.

La 27 iunie 2017 reclamantul s-a adresat repetat pârâtului pentru efectuarea

calculelor necesare, însă nu a primit nici un răspuns, astfel consideră că CNAS

urmează a fi obligată pe cale judiciară la efectuarea recalculului pensiei.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Burac împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei pentru

vechime în muncă.

La 13 decembrie 2017 Dumitru Burac a declarat apel împotriva hotărârii din

06 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei și a solicitat emiterea unei

noi hotărâri.

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Dumitru Burac și a fost menținută hotărârea din 06 decembrie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Dumitru Burac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă.

La 21 mai 2018 Dumitru Burac, prin intermediul oficiului poștal, a declarat

recurs împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din

06 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei.

În motivarea recursului Dumitru Burac a indicat că consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele nu au

constatat, elucidat pe deplin circumstanțele importante soluționării cauzei, precum

și și-au bazat soluția pe fapte neprobate.

A reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare celor

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel

Bălți și hotărârii din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă (la momentul

depunerii recursului), recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 martie 2018.

Dumitru Burac a recepționat decizia motivată a Curții de Apel Bălți la 04 mai

2018.

Astfel, recursul declarat la data de 21 mai 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

2

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că Dumitru Burac în cererea de recurs nu

a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de Dumitru Burac, ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dumitru Burac.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4