3ra-1118/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca.

3ra-1118/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1118/18

Prima instanță, Judecătoria Soroca, sediul Central: C. Botnaru

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Blîndu Valentin

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova, casată hotărârea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

și pronunțată o nouă hotărâre de admitere a acțiunii

c o n s t a t ă:

La data de 29 august 2017, Blîndu Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii

din anul 1992 – 2012, având o vechime în muncă de procuror de 20 de ani.

A susținut că începând cu 01 mai 2009, la atingerea vârstei de 50 de ani, conform

Legii cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în vigoare la acel moment,

i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariu mediu

lunar, potrivit funcției deținute, pe care o primea sistematic, cu respectarea obligatorie

a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu, ce a durat până la sfârșitul anului 2011.

De asemenea, a menționat reclamantul că conform art. 34 alin. (6) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, procurorii pensionați beneficiau de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

1

A afirmat că odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii

nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar,

începând cu 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei sale a fost recalculat conform

dreptului dobândit.

La fel, și dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, în vigoare până la 01 iulie 2011, stipulau că procurorii

pensionați beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, respectiv prin lege

dânsul beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul

procurorului în exercițiu conform funcției deținute, dobândit legal la 01 mai 2009.

Totodată, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând

cu 01 ianuarie 2013.

Potrivit Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se

stabilește în raport cu salariul judecătorului conform Legii nr. 328 din 23 decembrie

2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, și Legii nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care își

desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

Astfel, reieșind din prevederile art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea nr.

328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului din procuratura teritorială, care are o vechime în muncă în

funcția de procuror de peste 12 ani, este în mărime de 3,15 salarii medii pe economie,

iar pentru exercitarea funcției de conducere de procuror-șef al Procuraturii teritoriale i

se atribuie un spor calculat în raport procentual față de salariul de funcție în cuantum

de 9%, condiții întrunite de către dânsul.

Reclamantul a indicat că Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

necunoscute nu a efectuat recalcularea pensiei conform legii, lipsindu-l de dreptul

dobândit licit în anul 2009 de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei, cu

aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

La data de 02 august 2017 s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale, solicitînd efectuarea calculării pensiei pentru vechimea în muncă

din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef al Procuraturii teritoriale, cu

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, ținând cont de majorarea salarului

procurorului, începând cu 05 aprilie 2013 după creșterea salariului cu 35% și începând

din 01 august 2016 conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1524/17 din 11 august

2017, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că potrivit art. 73 din Legea nr. 294

din 25 decembrie 2008, modificat prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, procurorii, cu

excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, astfel începând cu 01 iulie

2011 drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de art. 462 din Legea nr.

156 din 14 octombrie 1998, care nu prevede faptul că pensiile procurorilor și

indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului

2

procurorilor. Astfel, începând cu 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din

14 octombrie 1998.

Reclamantul a considerat că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-

1524/17 din 11 august 2017 este ilegal și neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii

prealabile nu a determinat corect raportul juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr.

56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care

au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, nu sunt aplicabile la cazul speței, având în vedere faptul că în

conformitate cu prevederile Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, ajustată la

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitate de procuror în demisie, deține

dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru

judecător.

Mai mult ca atît, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14

martie 2003, primeau pensiile conform Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula

pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit de către dânsul la momentul stabilirii

pensiei și nu poate fi restrâns pe viitor.

A menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată să-i recalculeze

pensia pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea salariului procurorului

începând cu 05 aprilie 2013, data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 la Legea nr. 37 din

07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005

cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, majorarea ulterioară de la 01

august 2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, și de fiecare dată a majorării

salariului procurorului în exercițiu în funcția dată - procuror-șef al Procuraturii

teritoriale Rîșcani.

A indicat reclamantul că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care nu prevăd faptul că

pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării

generale a salariului procurorilor, este unul neîntemeiat, deoarece norma de drept

enunțată a intrat în vigoare la 01 iulie 2011, pe când dânsul beneficiază de pensie din

01 mai 2009.

În contextul expus, a cerut Blîndu Valentin să fie recunoscut drept ilegal și

neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. B-

1524/17 din 11 august 2017, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i

recalculeze și să-i achite pensia pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu

lunar achitat procurorului în exercițiu pentru exercitarea funcției de conducere de

procuror-șef al Procuraturii teritoriale Rîșcani, cu recalcularea acesteia în cazul

majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea pensiei să fie efectuată începând cu data

3

de 01 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în

exercițiu.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, acțiunea

a fost admisă, fiind recunoscut drept neântemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale expus în răspunsul nr. B-1524/17 din 11 august 2017, cu obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să-i calculeze și să-i achite lui Blîndu Valentin pensia

pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului

raionului Rîșcani, cu recalcularea acesteia ținându-se cont de majorarea salariului

procurorului în exercițiul funcției, pe care a deținut-o la data stabilirii pensiei.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că prin refuzul Casei Naționale de

Asigurări de a-i recalcula pensia reclamantului, se încalcă dreptul acestuia prevăzut de

lege, dobândit legal la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi restrâns pe viitor.

Tota modificările operate ulterior în actele legislative, care reglementează modul de

calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru persoanele (procurorii) ce vor

beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, acestea

neavând efect retroactiv potrivit regulilor generale de acțiune a legii în timp, or,

dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi de cel născut sub imperiul

unei legi posterioare.

Prin decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul declarat

de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, casată hotărârea

din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, și pronunțată o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii, fiind recunoscut drept neântemeiat refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. B-1524/17 din 11 august 2017,

cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i achite lui Blîndu Valentin

pensia pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului

în Procuratura raionului Rîșcani, cu recalcularea acesteia ținând cont de majorarea

generală a salariului procurorului în exercițiu, începând cu 05 aprilie 2013, după

creșterea salariului cu 35% și începând cu 01 august 2016, după creșterea salariului

potrivit prevederilor art. 60 din Legea cu privire la Procuratură.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că conform art. 45 alin. (1) din

Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, în vigoare până la 18

aprilie 2003, salariul procurorilor și anchetatorilor se stabilea în funcție de post, gradul

de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a 5%. Procurorii și anchetatorii au

dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele, prevăzute pentru

judecători. Iar, potrivit art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din

20 iulie 1995, judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat.

A stabilit instanța de apel că reieșind din Hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000 a

Curții Constituționale „Privind controlul constituționalității unor prevederi din legile

care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii și funcționarilor publici”, cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege

anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un

act normativ adoptat ulterior. Diminuarea cuantumului sau suspendarea plății pensiei

sunt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte

încălcări ale legii. Schimbările ce vizează condițiile de plată a pensiilor pentru

judecători, procurori, anchetatorii Procuraturii și funcționarii publici, stabilite până la

4

intrarea în vigoare a Legii nr. 522 din 28 iulie 1999 cu privire la modificarea,

completarea și abrogarea unor acte legislative, instituite de către legiuitor, contravine

art. 47 alin. (2) și art. 76 din Constituție și principiului respectării drepturilor dobândite

anterior în mod licit.

Totodată, prin Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a Curții Constituționale

„Privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare

cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați”, au fost declarate

neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

„Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” ce se referă la modificarea

art. 26, 31, 32, 321, 322, 323, 33 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 „Cu privire la

statutul judecătorului” și în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156 din 14

octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”.

Curtea Constituțională a reținut că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Aplicativ la prezenta cauză un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia

ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de

proprietate al persoanei.

A notat instanța de apel că un asemenea drept social reclamantul Blîndu Valentin

l-a dobândit licit odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă începând cu 01

mai 2009, iar drepturile diminuate prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii, se

referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

Astfel, dreptul lui Blîndu Valentin, cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare

nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind

aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește

expres că legea civilă nu are caracter retroactiv.

A stabilit instanța de apel că argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale

precum că drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art.

462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14

octombrie 1998, nu poate fi reținut, deoarece această normă a fost introdusă prin Legea

nr. 56 din 09 iunie 2011, pe când Blîndu Valentin a obținut dreptul la pensie începând

cu 01 mai 2009.

A concluzionat instanța de apel că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind recalcularea și achitarea pensiei lui Blîndu Valentin pentru vechimea în muncă,

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în Procuratura raionului Rîșcani,

cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, este ilegal și

neîntemeiat, ce lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost corectată greșeala

materială strecurată în partea motivată și dispozitivă a deciziei din 26 aprilie 2018 a

Curții de Apel Bălți prin substituirea sintagmei greșite „Se obligă Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i achite lui Blîndu Valentin pensia pentru vechimea în muncă

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în Procuratura raionului Rîșcani,

5

cu recalcularea acesteia ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului în

exercițiu, începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu

01 august 2016, după creșterea salariului potrivit prevederilor art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură” cu cea corectă „ Se obligă Casa Națională de Asigurări Sociale

să-i achite lui Blîndu Valentin pensia pentru vechimea în muncă reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului raionului Rîșcani, cu recalcularea acesteia ținând cont

de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, începând cu 05 aprilie

2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu 01 august 2016, după creșterea

salariului potrivit prevederilor art. 60 din Legea cu privire la Procuratură.

La data de 06 iulie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei din

26 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea

și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat

superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale la 29 mai 2018

(f.d. 125) și recepționată de către recurentă la 04 iunie 2018 (f.d. 126).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale la 06 iulie 2018, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La data de 20 iulie 2018, în adresa intimatului Blîndu Valentin a fost expediată

copia recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței.

La 03 august 2018, Blîndu Valentin a depus referință, solicitînd să fie considerat

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil, cu

menținerea deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, pe care o consideră

legală și întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate

circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o

apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

6

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material,

deoarece fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care

circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

7

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

8