2rac-202/18 — înlăturarea obstacolelor în folosirea căii de acces, obligarea demolării construcției și obligarea de a nu tulbura posesia

2rac-202/18 — înlăturarea obstacolelor în folosirea căii de acces, obligarea demolării construcției și obligarea de a nu tulbura posesia (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-202/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecător Ion Druță

judecătorii Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Iunitex” și Societatea cu Răspundere Limitată „A.B.C. Gurmandis”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Dacia 2000”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată

„A.B.C. Gurmandis” și Primăria mun. Chișinău cu privire la obligarea de a

înlătura obstacolele în folosirea căii de acces, obligarea de a demola construcțiile

și obligarea de a nu tulbura dreptul de posesie asupra construcțiilor,

împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dacia

2000”, s-a casat hotărârea din 30 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, fiind emisă o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”,

c o n s t a t ă:

La 04 august 2014, SRL „Iunitex” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Dacia 2000”, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău cu

privire la obligarea de a înlătura obstacolele în folosirea căii de acces, obligarea

de a demola construcțiile și obligarea de a nu tulbura dreptul de posesie asupra

construcțiilor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 17 martie 2010, Primăria

mun. Chișinău a eliberat SRL „Iunitex” autorizația de construire nr. 92 privind

autorizarea lucrărilor de construcție a unui centru comercial, pe terenul situat în

mun. Chișinău, sec. xx, bd. xx, cu nr. cadastral xx. Autorizația nominalizată a

fost înregistrată la Inspecția de Stat în Construcții la 26 martie 2010.

1

În continuare, prin autorizația de construire nr. 548 din 07 septembrie 2012,

Primăria mun. Chișinău a autorizat prelungirea executării lucrărilor de

construcție indicate mai sus. Această autorizație a fost înregistrată la Inspecția

de Stat în Construcții cu nr. 1030, la 18 septembrie 2012.

Corespunzător autorizațiilor menționate, lucrările de construcție a centrului

comercial urmau a fi executate conform proiectului nr. 05/07 elaborat de SRL

„Patium Design”. Proiectul nominalizat, fiind coordonat cu toate instituțiile de

resort, inclusiv de Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare,

care prevedea intrarea și ieșirea din șantier, prin drumul din str. xx, xx, adiacent

magazinului „xx”, care este situat în incinta imobilului cu nr. cadastral xx, ce

aparține SRL „Dacia 2000”.

A mai relatat că a demarat lucrările de construcție, astfel, la 16 decembrie

2011 a înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, construcția

nefinalizată cu nr. cadastral xx.

În perioada efectuării lucrărilor de construcție, reclamanta a utilizat intrarea

în șantier prin drumul din str. xx xx, însă necătând la faptul că drumul indicat

era utilizat de reclamantă la executarea lucrărilor de construcție a centrului

comercial, la 25 octombrie 2012, Consiliul mun. Chișinău a emis decizia nr.

6/25-52, prin care a decis să transmită cu titlu de arendă SRL „Dacia 2000”

terenul de pământ din str. xx xx, cu suprafața de 0,036 ha, nr. cadastral xx și un

alt teren cu suprafața de 0,004 ha, care nu are legătură cu acest litigiu.

Potrivit pct. 1 a acestei decizii se menționează că acest teren se transmite

provizoriu, fără drept de privatizare, pe o perioadă de cinci ani, pentru deservirea

obiectivului comercial cu amenajarea complexă a teritoriului.

În temeiul deciziei respective, la 12 noiembrie 2012, Primăria mun. Chișinău

a încheiat cu SRL „Dacia 2000” contractul de arendă funciară nr. 5955/2012

privind transmiterea în arendă a terenului indicat mai sus. Din pct. 1.1. a

contractului de arendă, reiese că terenul nominalizat a fost transmis în arendă

SRL „Dacia 2000”, pentru deservirea obiectivului comercial cu amenajarea

complexă a teritoriului, provizoriu.

Astfel, terenul nominalizat, a fost transmis în arendă SRL „Dacia 2000”

pentru deservirea imobilului ce îi aparține cu drept de proprietate, situat în mun.

Chișinău, str. xx xx, cu nr. cadastral xx.

Suplimentar a notat că după ce a obținut terenul respectiv în arendă, SRL

„Dacia 2000” a îngrădit acest teren, construind gard capital din beton armat, fără

a dispune de documentația de proiectare și autorizarea necesară, în așa mod

blocând accesul către imobilele învecinate, inclusiv la imobilul cu nr. cadastral

xx ce aparține reclamantei, aflat în proces de construire.

Aceste acțiuni ilegale ale SRL „Dacia 2000” de îngrădire a terenului

menționat supra au fost constatate de către DGAURF prin actul din 04

septembrie 2013, după controlul privind folosirea rațională și după destinație a

resurselor funciare din mun. Chișinău. În temeiul actului din 04 septembrie

2013, DGAURF a expediat în adresa SRL „Dacia 2000” reclamația nr. 01/1-08-

2126 din 10 septembrie 2013, prin care a menționat că prin construirea ilegală a

gardului capital din beton armat au fost încălcate prevederile contractului de

2

arendă funciară, ceea ce potrivit art. 23 a Codului funciar constituie temei de

reziliere a contractului de arendă.

La fel a indicat că până la adresarea în instanță, gardul menționat nu a fost

demolat, iar SRL „Dacia 2000” nu permite SRL „Iunitex” accesul la construcția

cu nr. cadastral xx din str. xx xx.

Din considerentele menționate reclamanta a solicitat obligarea SRL „Dacia

2000” să demoleze gardul capital din beton armat construit pe terenul cu nr.

cadastral xx din str. xx xx, obligarea SRL „Dacia 2000” să nu tulbure dreptul de

posesie al SRL „Iunitex” asupra construcției cu nr. cadastral xx și asupra

terenului cu nr. cadastral xx, din mun. Chișinău, bd. xx.

La 30 martie 2017, SRL „Iunitex” a depus cerere de concretizare a

pretențiilor prin care a solicitat obligarea SRL „Dacia 200” să înlăture

obstacolele cauzate în calea accesului SRL „Iunitex” și persoanelor autorizate de

acesta la construcția cu nr. cadastral xx și terenul cu nr. cadastral xx din mun.

Chișinău, bd. xx, prin terenul cu nr. cadastral xx din str. xx, ce aparține SRL

„Dacia 2000”, obligarea SRL „Dacia 2000” să demoleze gardul capital din beton

armat construit inclusiv și a barei de acces existente pe terenul cu nr. cadastral

xx, amplasat în mun. Chișinău, str. xx xx, obligarea SRL „Dacia 2000” să nu

tulbure dreptul de posesie a SRL „Iunitex” asupra construcției cu nr. cadastral xx

și asupra terenului cu nr. cadastral xx amplasate în mun. Chișinău, bd. xx.

În susținerea acesteia, reclamanta a adăugat că prin decizia din 22 martie

2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a menținut hotărârea din 12 februarie 2016

a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău privind anularea parțială a deciziei

Consiliului municipal Chișinău nr. 6/25-52 din 25 octombrie 2012, în baza

căreia s-a oferit SRL „Dacia 2000” în arendă terenul, pe care a și construit

gardul litigios.

Mai mult, a relatat că gardul în litigiu a fost construit, fără a fi efectuate

coordonările respective cu serviciile abilitate, în lipsa documentației de

proiectare și construire necesare, până la eliberarea autorizației de construcție nr.

282 din 08 august 2014, fapt confirmat prin actul de control privind folosirea

rațională și după destinație a resurselor funciare din mun. Chișinău întocmit de

DGAURF din 04 septembrie 2013.

Prin hotărârea din 30 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Iunitex” împotriva

SRL „Dacia 2000” cu privire la obligarea de a înlătura obstacolele în folosirea

căii de acces, obligarea de a demola gardul capital din beton armat, inclusiv a

barei de acces existente și obligarea de a nu tulbura dreptul de posesie asupra

construcțiilor. S-a obligat SRL „Dacia 2000” să înlăture obstacolele din calea de

acces a SRL „Iunitex” și persoanelor autorizate de SRL „Iunitex” la construcția

cu nr. cadastral xx și terenul cu nr. cadastral xx, situate în mun. Chișinău, str. xx,

prin terenul cu nr. cadastral xx situat pe str. xx xx. S-a obligat SRL „Dacia

2000” să demoleze gardul capital din beton armat construit și a barei de acces

existente pe terenul cu nr. cadastral xx, amplasat în mun. Chișinău, str. xx xx. S-

a obligat SRL „Dacia 2000” să nu tulbure dreptul SRL „Iunitex” de posesie

3

asupra construcției cu nr. cadastral xx și asupra terenului cu nr. cadastral xx,

amplasate în mun. Chișinău, bd. xx.

Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de SRL „Dacia 2000”, s-a casat hotărârea din 30 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, fiind emisă o nouă hotărâre prin care s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Iunitex”

împotriva SRL „Dacia 2000”, intervenienți accesorii SRL „ABC Gurmandis” și

Primăria mun. Chișinău cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea căii de

acces, obligarea de a demola gardul capital din beton armat, inclusiv a barei de

acces existente și obligarea de a nu tulbura dreptul de posesie asupra

construcțiilor.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 aprilie 2018, SRL „Iunitex” a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 06 februarie

2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 30 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinării cauzei în instanțele judecătorești ierarhic inferioare,

recurentul a indicat că la emiterea deciziei recurate, instanța de apel a neglijat

prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (4) Cod de procedură

civilă.

A mai invocat că instanța de apel eronat a reținut că gardut capital din beton

armat a fost instalat în baza autorizației de contruire nr. 282 din 08 august 2014,

coordonat cu autoritățile publice în baza planului general de amenajare a

teritoriului 022/CC 14-GP, indicînd că deja, la 04 septembrie 2013, s-a constatat

prin actul emis de către Direcția Generală Arhitecură, Urbanism și Relații

Funciare că gardul deja era construit, respectiv pîrîtul/intimatul a contruit gardul

enunțat anterior elaborării proiectului planului general de contrucție.

A mai indicat că SRL „Dacia 2000” după ce a obținut cu titlu de arendă

terenul cu nr. cadastral xx din str. xx xx mun. Chișinău, în temeiul deciziei

Consiliului mun. Chișinău nr. 6/25-52 din 25 octombrie 2012 și a contractului de

arendă funciară nr. 5955/2012 din 12 noiembrie 2012, acte ce au fost anulate

prin hotărîrea din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău,

rămasă irevocabilă la 22 martie 2017, a îngrădit terenul dat și a contruit gardul

capital din beton armat fără a dispune de documentație de proiectare și

autorizația necesară, în așa mod blocînd accesul către imobilele învecinate,

inclusiv la imobilul ce îi aparține cu nr. cadastral xx.

La fel, recurenta/reclamanta SRL „Iunitex” consideră neîntemeiate

concluziile instanței de apel precum că SRL „Dacia 2000” avea dreptul și

obligația de a îngrădi terenul cu nr. cadastral xx în baza autorizației de construire

nr. 282 din 08 august 2014, indicînd că autorizația dată permiterea extinderea

construcției existente în perimetrul terenului privat și nu prevedea construcția

gardului capital din beton armat.

Referitor la argumentele instanței de apel precum că SRL „Dacia 2000” nu

ar fi tulburat posesia SRL „Iunitex” asupra terenului și centrului comercial cu nr.

cadastral xx și xx prin îngrădirea terenului cu nr. cadastral xx, recurenta a indicat

4

că prin decizia din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a

anulat decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 6/25-52 din 25 octombrie 2012 și a

contractului de arendă funciară nr. 5955/2012 din 12 noiembrie 2012, or odată

ce terenul indicat avea la momentul transmiterii în arendă statut de drum public

și nu urma a fi oferit în arendă, respectiv i-a fost îngrădit accesul prin drumul

public spre imobilul ce îi aparține cu drept de proprietate.

La 14 mai 2018, SRL „A.B.C. Gurmandis” a depus recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 30 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinării cauzei în instanțele judecătorești ierarhic inferioare,

recurenta a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material

în raportul juridic litigios, neaplicând legea care trebuia să fie aplicată,

interpretând în mod eronat legea, precum și apreciind arbitrar probele.

A mai invocat, în calitate de coproprietar a clădirii aflate pe lotul de teren cu

nr. cadastral xx, că instanța de apel la emiterea deciziei recurate a preluat

integral argumentele invocate de către SRL „Dacia 2000” în cererea de apel,

totodată, cu trimitere la prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, a

indicat că comiterea ilegalităților de către SRL „Dacia 2000” în obținerea

arendei asupra loturilor de pămînt din str. xx xx și a construcției gardului litigios

s-a constatat prin hotărîrea din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău, rămasă irevocabilă la 22 martie 2017 în urma emierii deciziei Curții

Supreme de Justiție, respectiv faptul ilegalității construcției gardului de către

intimat reprezintă un fapt stabilit ce nu se cere a fi probat, ceia ce constituie

temei de degrevare de probațiune.

A indicat că concluziile instanței de apel precum că gardul litigios a fost

construit în baza autorizației de construcție nr. 282 din 08 august 2014 sunt

unele neîntemeiate, deoarece gardul enunțat era deja construit în lipsa

documentației de proiectare și construire necesare, deci constituind o construcție

ilegală, respectiv este evident că SRL „Iunitex” fiind proprietarul terenului și

construcției cu nr. cadastrale xx și a terenului cu nr. cadastral xx, este tulburat în

exercitarea posesiunii asupra terenului și a construcției menționate, deoarece în

rezultatul edificării gardului i-a fost îngrădit accesul către aceste imobile,

totodată, SRL „A.B.C. Gurmandis” fiind coproprietar al clădirii aflate pe lotul

de teren cu nr. cadastral xx nu își poate exercita în deplinătate drepturile în ceea

ce privește bunul imobil enunțat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 14 martie 2018 (f.d. 97, vol. IV), cât și faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării

acesteia, recursurile depuse de SRL „Iunitex” și SRL „A.B.C. Gurmandis” se

consideră declarate în termen.

5

La 11 iunie 2018, SRL „Dacia 2000” a depus referință la recursurile

declarate de către SRL „Iunitex” și SRL „A.B.C. Gurmandis”, solicitînd

declararea recursurilor ca fiind inadmisibile.

În motivarea referinței depuse, SRL „Dacia 2000”, a reiterat argumentele

invocate pe parcursul examinării cauzei, în special în cererea de apel depusă

împotriva hotărîrii primei instanțe, indicînd că decizia instanței de apel este

legală și întemeiată și urmează a fi menținută.

Totodată, SRL „Dacia 2000” a anexat la referința depusă, decizia nr. 15/21-

25 din 22 decembrie 2018 a Consiliului mun. Chișinău și contractul de arendă

nr. 6871/2018 din 04 ianuarie 2018, indicînd că prin actele enunțate recursurile

SRL „Iunitex” și SRL „A.B.C. Gurmandis” urmează a fi respinse ca fiind lipsite

de interes, or interesele SRL „Dacia 2000” au fost satisfăcute prin actele date, în

prezent neexistînd nici un obstacol legal sau material care ar îngrădi accesul

recurenților prin str. xx xx mun. Chișinău.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, examinînd recursurile declarate de către SRL „Iunitex” și

SRL „A.B.C. Gurmandis”, cât și argumentele invocate de către SRL „Dacia

2000” în referința depusă la recursurile enunțate în raport cu materialele

dosarului și prevederile normelor legale materiale și procedurale aplicabile

speței, ajunge la concluzia temeiniciei recursurilor declarate, unde se impune

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe, din

următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

Din materialele dosarului administrate în prezenta cauză civilă rezultă că

reclamanta/recurenta SRL „Iunitex” este proprietara terenului cu nr. cadastral

xx, amplasat în mun. Chișinău, bd. xx și a construcției ridicate pe acest teren cu

nr. cadastral xx(f.d. 14 vol. I), totodată, pîrîta/intimata SRL „Dacia 2000” este

proprietara terenului cu nr. cadastral xx din str. xx xx, mun. Chișinău și a

construcției amplasate pe acesta cu nr. cadastral xx (f.d. 13 vol. I).

Iar, terenul cu nr. cadastral xx amplasat în mun. Chișinău, str. xx xx aparține

cu drept de proprietate municipiului Chișinău (f.d. 15 vol. I).

Inițial, Colegiul observă că instanța de apel și instanța de fond contradictoriu

au interpretat și apreciat faptul dacă terenurile enunțate sunt sau nu terenuri

învecinate, chestiune pe care instanța de recurs o găsește determinantă pentru

soluționarea justă a cauzei.

Deci, Colegiul notează că potrivit art. art. 377 Cod Civil, proprietarii

terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea

drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se

consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influențe

reciproce.

Din sensul normei legale citate, Colegiul reține că vecinătatea ca stare de

fapt, generează drepturi și obligații pentru proprietarii terenurilor vecine sau ai

altor bunuri învecinate, de unde se pot produce influențe reciproce, norma

6

menționată instituind pentru proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri

imobile învecinate obligația generală de a se respecta.

Astfel, din filele dosarului nr. 10, 18, 60, 111, 179 vol. I, care și au fost

apreciate diferit de către instanțele judecătorești, se atestă cu certitudine că

terenurile cu nr. cadastrale xx, amplasat în mun. Chișinău, bd. xx ce aparține

SRL „Iunitex”, nr. xx din str. xx xx, mun. Chișinău ce aparține SRL „Dacia

2000” și terenul cu nr. cadastral xx amplasat în mun. Chișinău, str. xx xx ce

aparține municipiului Chișinău, sunt terenuri învecinate care produc influențe

reciproce între acestea.

Aici, Colegiul consideră întemeiate concluziile primei instanțe care a

calificat terenurile drept terenuri învecinate în detrimentul concluziilor instanței

de apel care a reținut din examinarea și aprecierea probelor enunțate că

terenurile date nu au hotar comun și respectiv nu sunt învecinate, or, din sensul

normei legale citate, terenurile cu hotar comun se califică drept terenuri vecine,

iar în lipsa unui hotar comun, însă fiind amplasate în imediata apropiere, acestea

urmează a fi calificate drept terenuri învecintate și deci, fiind aplicabile

prevederile art. 377 Cod Civil.

Mai mult, Colegiul menționează că din materialele dosarului se observă cu

certitudine că terenurile ce aparțin SRL „Dacia 2000” și municipiului Chișinău

sunt terenurie vecine, avînd hotar comun, iar ultimele în raport cu terenul SRL

„Iunitex” sunt terenuri învecinate, fiind despărțite doar de un drum public (f.d.

60 vol. I).

Fiind explicată această chestiune, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va reține, în continuare și alte

circumstanțe importante pentru justa soluțioanare a cauzei.

Astfel, din actele cauzei se atestă că Primăria mun. Chișinău, la 17 martie

2010, a eliberat SRL „Iunitex” autorizația de construire nr. 92 „privind

autorizarea executării lucrărilor de construire a unui centru comercial, în limita

terenului cu nr. cadastral xx din bd. xx, mun. Chișinău (f.d. 11 vol. I), ulterior,

construcția începută a fost înregistrată în calitate de construcție nefinalizată la

OCT Chișinău, la 16 decembrie 2011 (f.d. 14 vol. I), în continuare, prin

autorizația de construire nr. 548 din 07 septembrie 2012, Primăria mun.

Chișinău a prelungit autorizarea lucrărilor de construire a centrului comercial

menționat (f.d. 12 vol. I).

Totodată, din materialele dosarului reiese că Primăria mun. Chișinău a

eliberat către SRL „Dacia 2000” certificatul de urbanism nr. 482/12 din 15

august 2012 pentru reconstituirea imobilului privat cu extindere în dimensiuni,

în limitele terenului privat cu nr. cadastral xx situat pe str. xx nr. xx (f.d. 73 vol.

III).

Iar, prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 6/25-52 din 25 octombrie

2012 „cu privire la stabilirea relațiilor funciare de arendă a unor loturi de pămînt

din str. xx xx cu SRL „Dacia 2000” și a contractului de arendă funciară nr.

5955/2012, încheiat între Primăria mun. Chișinău și SRL „Dacia 2000”, ultima a

dobîndit trenul cu nr. cadastral xx din str. xx xx, cu titlu de arendă, pe un termen

de 5 ani (f.d. 16-21 vol. I).

7

Deci, Colegiul concretizează că la data de 25 octombrie 2012, SRL „Iunitex”

efectua ridicarea construcției pe terenul amplasat cu nr. cadastral xx, amplasat în

mun. Chișinău, xx, SRL „Dacia 2000” efectua lucrări de construcție pe terenul

cu nr. cadastral xx din str. xx xx, mun. Chișinău, totodată, SRL „Dacia 2000” a

dobîndit cu titlu de posesie și folosință terenul cu nr. cadastral xx amplasat în

mun. Chișinău, str. xx xx.

Ulterior, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare prin

actul din 04 septembrie 2013 „despre controlul privind folosirea rațională și

după destinație a resurselor funciare din mun. Chișinău” a depistat că SRL

„Dacia 2000”, fără a efectua coordonările respective cu serviciile abilitate, în

lipsa documentației de proiectare și construire necesare, a construit un gard

capital din beton armat, astfel, în actul indicat s-a constatat că terenul cu nr.

cadastral xx pe perimetrul căruia este construit gardul a fost transmis SRL

„Dacia 2000” în arendă, pentru deservirea obiectivului comercial cu amenajarea

complexă a teritoriului, provizoriu, iar prin construirea gardului neautorizat a

fost blocat accesul către imobilile învecinate (f.d. 23 vol. I).

Aici, Colegiul notează că prin actul enunțat, de către Direcția Generală

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare s-a constatat că la 04 septembrie 2013,

SRL „Dacia 2000” a ridicat deja gardul din beton armat pe terenul arendat.

În acest sens, Colegiul menționează că potrivit art. 28 din Legea nr. 163 din

09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție (în vigoare

la 04 septembrie 2013), construcțiile executate în lipsa certificatului de urbanism

pentru proiectare, a documentației de proiect și a autorizației de construire se

consideră construcții neautorizate.

Conform art. 41 din Legea privind principiile urbanismului și amenajării

teritoriului nr. 835 din 17 mai 1996 (în vigoare la momentul constatării ridicării

gardului litigios), amplasarea și proiectarea construcțiilor și amenajărilor se

autorizează prin certificatul de urbanism, iar executarea lor, prin autorizarea de

construire.

În conformitate cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 721 din 02 februarie 1996

privind calitatea în construcții, recepția construcțiilor este obligatorie și

constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în

conformitate cu documentația de proiect și execuție și cu alte documente

cuprinse în cartea tehnică a construcției.

Din sensul normelor legale citate supra, Colegiul reține că construcțiile

executate în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, a documentației

de proiect și a autorizației de construire și neînregistrare în modul stabilit de lege

se consideră construcții neautorizate.

Respectiv, raportînd prevederile normelor legale enunțate la circumstanțele

constatate, Colegiul ajunge la concluzia că gardul din beton armat a fost

construit de către SRL „Dacia 2000” fără a deține actele necesare, stabilite de

lege și fără înregistrarea corespunzătoare, calificînd-o drept o construcție

neautorizată în sensul art. 28 din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Deci, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile instanței de fond

8

care a reținut că construcția gardului capital din beton armat executată de către

SRL „Dacia 2000” contravine prevederilor legale, fiind ridicat în lipsa

certificatului de urbanism și a autorizației de construcție.

În această ordine de idei, Colegiul consideră neîntemeiate și lipsite de suport

probatoriu și juridic concluziile instanței de apel care a reținut că societății

comerciale SRL „Dacia 2000” i-a fost eliberată autorizația de construire nr. 282

din 08 august 2014, prin care terenul cu nr. cadastral xx este atribuit în folosință

exclusivă acesteia pe toată perioada executării lucrărilor de construcție și care

prevede obligația SRL „Dacia 2000” de a îngrădi teritoriul aferent lucrărilor de

construcție autorizate, inclusiv a terenului cu nr. cadastral xx cu gard de

protecție.

Or, după cum s-a reținut supra, înainte de eliberarea autorizației de

construire din 08 august 2014 și chiar, înainte de a intenta prezenta acțiune de

către SRL „Iunitex”, gardul de beton armat litigios a fost deja ridicat, iar instanța

de recurs deja la calificat drept o construcție neautorizată.

Colegiul notează că aceste circumstanțe se demonstrează chiar prin Planul

General de Construcție nr. 022/CC14-OC, care a stat la baza emiterii autorizației

enunțate, unde la capitolul borderou edificii și construcții este indicat că gardul

din beton armat prefabricat este deja existent (f.d. 21 vol. IV), deci fiind ridicat

pînă la emiterea autorizației indicate, respectiv, autorizația de construire din 08

august 2014 nu leagalizează construcția neautorizată a gardului de beton armat

care s-a constatat că a fost construit, la 04 martie 2013.

Mai mult ca atît, Colegiul notează ca fiind neîtemeiate și concluziile

instanței de apel, care a reținut că prin autorizația de construire din 08 august

2014 i-a fost atribuit SRL „Dacia 2000” în folosință exclusivă terenul cu nr.

cadastral xx.

Aici, Colegiul observă că pînă la emiterea autorizației enunțate, SRL „Dacia

2000” deținea terenul cu nr. cadastral xx în arendă, în baza deciziei Consiliului

mun. Chișinău nr. 6/25-52 din 25 octombrie 2012 și a contractului de arendă

funciară nr. 5955/2012, încheiat între Primăria mun. Chișinău și SRL „Dacia

2000”.

Însă, prin hotărîrea din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, rămasă irevocabilă prin decizia din 22 martie 2017 a Curții Supreme

de Justiție, s-a anulat decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 6/25-52 din 25

octombrie 2012 și a contractului de arendă funciară nr. 5955/2012, încheiat între

Primăria mun. Chișinău și SRL „Dacia 2000”, respectiv, din momentul anulării

actelor enunțate, pe lîngă faptul că s-a stabilit că SRL „Dacia 2000” a construit

neautorizat gardul de beton armat, totodată, se atestă că la momentul ridicării

gardului litigios, SRL „Dacia 2000” a construit gardul enunțat pe un teren pe

care nu era întreptățit să-l construiască.

Conform art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o

hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

9

Cu trimitere la prevederile normei legale citate, Colegiul notează că o

constatare făcută printr-o hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă nu

trebuie să fie contrazisă de o altă hotărîre, tocmai în scopul de a se realiza o

administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat

împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat, avînd același

obiect, cauză și aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărîri

judecătorești, în sensul că drepturile și constatările recunoscute și reținute printr-

o hotărîre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, emisă

într-un alt proces.

Deci, prin hotărîrea irevocabilă din 12 februarie 2016, care se bucură de

puterea lucrului judecat, s-a constatat că prin transmiterea direct SRL „Dacia

2000” a terenului litigios, fără ca acesta să fie expus la licitație sau concurs, SRL

„Iunitex” a fost privată de dreptul său legitim de a pretinde la arenda acestui

teren de rînd cu SRL „Dacia 2000”, dat fiind faptul că SRL „Iunitex”, avînd în

proprietate un centru comercial nu are altă cale de acces pentru mijloace de

transport grele, decît pe lîngă blocul de locuit situat pe str. xx xx, această cale de

acces nefiind potrivită pentru un centru comercial și creînd impedimente

locuitorilor blocului locativ respectiv, astfel că terenul și centrul comercial ce

aparțin SRL „Iunitex” pot fi accesate efectiv doar prin terenul în litigiu.

Totodată, prin hotărîrea menționată s-a constatat că după ce a obținut terenul

respectiv în arendă, SRL „Dacia 2000” a îngrădit acest teren, construind un gard

capital de beton armat, blocînd în acest mod accesul către imobilele învecinate,

inclusiv la imobilul cu nr. cadastral xx ce aparține SRL „Iunitex”.

Astfel, pe lîngă faptul că constatările expuse în hotărîrea din 12 februarie

2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău atestă incontestabil faptul că terenul,

pe care a fost construit gardul din beton armat, a fost dobîndit nejustificat de

către SRL „Dacia 2000”, totodată s-a reținut că terenul cu nr. cadastral xx ca

teren ce aparține municipalității poate fi dobîndit de subiecții interesați cu titlu

provizoriu sau permanent doar în baza unei licitații publice, organizate în

condițiile legii și anume art. 77 alin. (5) din Legea privind administrația publică

locală nr. 436 din 28 decembrie 2006.

Respectiv, din considerentele expuse, Colegiul califică concluziile instanței

de apel precum că prin autorizația de construire din 08 august 2014 i-a fost

transmis în folosință exlusivă SRL „Dacia 2000” terenul cu nr. cadastral xx, or

autorizația de construire nu constituie un act juridic translativ de posesie și

folosință, în special în situația în care terenul enunțat urma a fi transmis eventual

către SRL „Dacia 2000” doar în urma organizării unei licitații publice.

În acest sens, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele intimatei SRL

„Dacia 2000” expuse în referință și anume că, odată cu emiterea deciziei nr.

15/21-25 din 22 decembrie 2018 a Consiliului mun. Chișinău și a contractului de

arendă nr. 6871/2018 din 04 ianuarie 2018, prin care municipalitatea i-a transmis

în arendă SRL „Dacia 2000” acealași teren cu nr. cadastral xx, recursurile SRL

„Iunitex” și SRL „A.B.C. Gurmandis” urmează a fi respinse ca fiind lipsite de

interes, or interesele SRL „Dacia 2000” au fost satisfăcute prin actele date, în

prezent neexistînd nici un obstacol legal sau material care ar îngrădi accesul

10

recurenților prin str. xx xx mun. Chișinău.

Or, pe lîngă faptul că instanța de recurs, în temeiul art. 442 alin. (1) Cod de

procedură civilă, nu administrează noi probe în procedura de recurs, totuși,

Colegiul consideră că actele enunțate nu legalizează cu efect retroactiv deținerea

nejustificată de către SRL „Dacia 2000” a terenului cu nr. cadastral 0100311.262

pe toată această perioadă și în special, în coroborare cu concluziile reținute

supra, nu legalizează construcția neautorizată a gardului de beton armnat pe

terenul enunțat.

Din considerente enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiată soluția

instanței de fond în detrimentul celea decise de către instanța de apel cu privire

la obligarea SRL „Dacia 2000” să demoleze gardul capital din beton armat

construit și a barei de acces existente pe terenul cu nr. cadastral xx, amplasată în

mun. Chișinău str. xx xx.

În continuare, Colegiul privitor la pretențiile reclamantei/recurentei SRL

„Iunitex” cu privire la obligarea SRL „Dacia 2000” de a înlătura obstacolele din

calea de acces a SRL „Iunitex” și persoanelor autorizate de SRL „Iunitex” la

construcția cu nr. cadastral xx și terenul cu nr. cadastral xx, situate în mun.

Chișinău, str. xx prin terenul cu nr. cadastral xx situat pe str. xx xx și cu privire

la obligarea SRL „Dacia 2000” să nu tulbure dreptul SRL „Iunitex” de posesie

asupra construcției și terenului sus-menționat, reține următoarele.

Colegiul reiterează prevederile art. 377 Cod Civil, care stipulează că

proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă

respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte

reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot

produce influențe reciproce”.

Astfel, vecinătatea ca stare de fapt, generează drepturi și obligații pentru

proprietarii terenurilor vecine, de unde se pot produce influențe reciproce, norma

menționată instituind pentru proprietarii terenurilor vecine obligația generală de

a se respecta.

Totodată, conform art. 315 alin. (1) Cod Civil, proprietarul are drept de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Potrivit art. 376 alin. (1) Cod Civil, dacă dreptul proprietarului este încălcat

în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate

cere autorului încetarea încălcării.

Colegiul menționează că dreptul de proprietate este un drept absolut, prin

urmare acesta generează obligația generală a terților de a se abține de la

săvîrșirea acțiunilor ce ar putea împiedica titularul în exercitarea acestui drept.

Odată ce s-a constatat cu certitudine prin probele administrate în prezenta

cauză și în special, prin hotărîrea din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Centru

mun. Chișinău că SRL „Dacia 2000” a ridicat gardul capital din beton armat,

aceasta fiind o construcție neautorizată, totodată, s-a constatat că SRL „Iunitex”,

avînd în proprietate un centru comercial nu are altă cale de acces pentru mijloace

de transport grele, decît pe lîngă blocul de locuit situat pe str. xx xx, această cale

de acces nefiind potrivită pentru un centru comercial și creînd impedimente

11

locuitorilor blocului locativ respectiv, astfel că terenul și centrul comercial ce

aparțin SRL „Iunitex” pot fi accesate efectiv doar prin terenul în litigiu, Colegiul

consideră că SRL „Dacia 2000” prin ridicarea gardului litigios și a barei de

acces, a blocat calea de acces către bunul imobil al SRL „Iunitex”.

Astfel, acesta împiedică SRL „Iunitex” și SRL „A.B.C. Gurmandis” în

exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate și anume, a dreptului de

folosință, sub aspectul posibilității de a folosi bunul (centrul comercial) în

interesul său, în vederea perceperii fructelor acestuia.

Aici, instanța de recurs menționează că odată ce SRL „A.B.C. Gurmandis”

este coproprietarul construcției aflate pe lotul de teren cu nr. cadastral xx, alături

de SRL „Iunitex”, constatările instanței vizează în mod direct și SRL „A.B.C.

Gurmandis”.

În asemenea circumstanțe, Colegiul consideră că instanța de apel eronat nu a

aplicat prevederile art. 376 Cod Civil.

La fel, Colegiul consideră neîntemeiate și lipsite de suport probatoriu și

juridic concluziile instanței de apel și anume că atribuirea legală spre folosință a

terenului cu nr. cadastral xx către SRL „Dacia 2000” nu are nici o legătură

juridică cu dreptul de posesie SRL „Iunitex”, iar tulburarea de posesie presupune

o ingerință fără drept în exercițiul posesiei, SRL „Iunitex” neprezentînd nici o

probă care ar dovedi că SRL „Dacia 2000” ar fi tulburat posesia primei asupra

terenurilor cu nr. cadastral xx și xx.

Or, acestea se combat în mod cert prin concluziile reținute de către Colegiu

supra, or faptul îngrădirii accesului SRL „Iunitex” către terenul său prin terenul

cu nr. cadastral xx s-a stabilit încă prin hotărîrea din 12 februarie 2016 a

Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

Cu trimitere la cele reținute, Colegiul consideră că a dat răspuns la toate

chestiunile esențiale care impune justa soluționare a cauzei, cît și la argumentele

esențiale invocate de participanții la proces, însă cu referire la celelalte

argumente invocate, Colegiul atestă că aceste sunt lipsite de un suport juridic și

probator și sunt unele neîntemeiate, ori se combat cu cele indicate mai sus.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special

și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs.

Spania, 1994).

CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țârilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288).

În concluzie, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material și drept urmare, a emis o decizie neîntemeiată,

totodată, Colegiul consideră hotărîrea din 30 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana ca fiind emisă cu aplicarea corectă a normelor de drept material

și procedural, deci aceasta urmează a fi menținută.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

12

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată

„Iunitex” și Societatea cu Răspundere Limitată „A.B.C. Gurmandis”.

Se casează decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, emisă în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Dacia 2000”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată

„A.B.C. Gurmandis” și Primăria mun. Chișinău cu privire la obligarea de a

înlătura obstacolele în folosirea căii de acces, obligarea de a demola construcțiile

și obligarea de a nu tulbura dreptul de posesie asupra construcțiilor.

Se menține hotărîrea din 30 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

judecătorii Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

13