3ra-1236/17 — anularea actului administrativ

3ra-1236/17 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 1236/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecătorul: N. Mazur

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, Vl. Clima, E. Fistican

Î N C H E I E R E

8 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „IUNITEX”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „IUNITEX” împotriva Primăriei municipiului Chișinău,

Societate cu Răspundere Limitată „DACIA - 2000”, intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „A.B.C. GURMANDIS”, cu privire la anularea

autorizației de construire nr. 282 din 8 august 2014,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „IUNITEX” și cererea

de alăturare la apel formulată de Societatea cu Răspundere Limitată „A.B.C.

GURMANDIS”, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

29 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 30 ianuarie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „IUNITEX” a depus

o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău,

Societate cu Răspundere Limitată „DACIA - 2000”, cu privire la anularea

autorizației de construire nr. 282 din 8 august 2014.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a indicat că deține cu drept de

proprietate terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0, 1115 ha și

construcția nefinalizată, amplasată pe acest teren cu nr. cadastral XXXXX, situate în

mun. Chișinău, sect. Ciocana, bd. Mircea cel Bătrân. Totodată, în imediată

vecinătate cu bunurile imobile respective, se află terenul cu nr. cadastral XXXXX,

Pagină 1 din 8

cu suprafața de 0, 092 ha și construcția cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de

428, 9 m2.

Astfel, „IUNITEX” S.R.L. a susținut că a aflat că Primăria mun. Chișinău a

eliberat în beneficiul „DACIA - 2000” S.R.L. autorizația de construire nr. 282 din 8

august 2014, prin care i-a autorizat executarea lucrărilor de reconstruire a imobilului

privat cu extindere în dimensiuni pe terenul din mun. Chișinău, sect. Ciocana, str.

Ginta Latină, nr. 17, bloc. 3 cu respectarea condițiilor privind protejarea imobilului

și încăperilor proprietate din vecinătate. Totuși, reclamantul a opinat că lucrările

menționate mai sus se aduc atingeri considerabile drepturilor sale de posesie și

folosință, în special în partea construcției cu nr. cadastral XXXXX, autorizate prin

autorizația de construire nr. 548 din 7 septembrie 2012, care ulterior a fost

înregistrată și la Inspecția de Stat în Construcții cu nr. 1030 din 18 septembrie 2012.

În această ordine de idei, societatea reclamantă a precizat că, la 1 decembrie

2014, a depus o cerere prealabilă la adresa Primăriei mun. Chișinău, solicitând

revocarea autorizației de construire nr. 282 din 8 august 2014 și suspendarea

efectelor până la soluționarea cererii prealabile. Însă, la 18 decembrie 2014, au

primit un răspuns negativ, fiind pus accentul pe lista documentelor necesare pentru

obținerea unei autorizații de construire, fără a se pronunța asupra legalității sau

ilegalității autorizației contestate.

Reclamantul a conchis că lucrările de reconstruire a imobilului de către

„DACIA - 2000” S.R.L.” se vor aduce atingeri dreptului de posesie și de folosință,

pe care îl exercită nemijlocit asupra terenului din bd. Mircea cel Bătrân, nr. 2, aflat

în vecinătate.

„IUNITEX” S.R.L. a solicitat anularea autorizației de construcție nr. 282 din

8 august 2014 (vol. I, f. d. 8).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâții DACIA - 2000” S.R.L. și Primăria

municipiului Chișinău au depus referințe în întâmpinarea cererii de chemare în

judecată, prin care au cerut respingerea acțiunii ca nefondată și depusă cu omiterea

termenului de prescripție (vol. I, f. d. 130 – 132, 135 – 139).

La 14 decembrie 2015, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a introdus în

proces în calitate de intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată

„A.B.C. GURMANDIS” (vol. I, f. d. 148 – 149).

Intervenientul accesoriu nu a formulat referință în întâmpinarea cererii de

chemare în judecată, dar a susținut punctul de vedere al reclamantului.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iunie 2016, s-a

respins acțiunea ca fiind tardivă (vol. I, f. d. 248 și vol. II, f. d. 1 – 5).

Împotriva acestui act de dispoziție, „IUNITEX” S.R.L. a declarat apel în

termenul legal (vol. II, f. d. 78), iar la 9 noiembrie 2016, S.R.L. „A.B.C.

Pagină 2 din 8

GURMANDIS” a formulat cererea de alăturare la apel. În apărare, intimații au

depus referințe, solicitând respingerea cererilor apelanților (vol. II, f. d. 47 – 53).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 21 iunie 2017, a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „IUNITEX” și cererea de alăturare la

apel formulată de Societatea cu Răspundere Limitată „A.B.C. GURMANDIS”, fiind

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iunie 2016 (vol. II, f.

d. 74 – 80).

La deliberarea acestei soluții, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit corect situația de fapt și de drept în speță, a dat o apreciere obiectivă

probelor administrate și a emis o hotărâre întemeiată și legală. Astfel, s-a determinat

că răspunsul la cererea prealabilă a fost primit de apelant la 18 decembrie 2014, fapt

recunoscut în cererea de chemare în judecată, care a fost înregistrată la Judecătoria

Centru, mun. Chișinău la 30 ianuarie 2015 (vol. II, f. d. 79).

În aceste circumstanțe, Colegiul judiciar a conchis că acțiunea a fost avansată

cu expirarea termenului de adresare în instanța de contencios administrativ prevăzut

la articolul 15 și 17 din Legea contenciosului administrativ (vol. II, f. d. 79). Mai

mult, celelalte argumente invocate de reprezentantul apelantei în susținerea poziției

sale, nu au putut fi reținute de către instanța de apel, deoarece se combat cu cele

stabilite de instanță și se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate

pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, care au fost

administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de

normele de drept material (vol. II, f. d. 80).

Pentru a soluționa această pricină, instanța de apel a aplicat articolele 15 și 17

din Legea contenciosului administrativ.

La 23 august 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 21 iunie 2017 (vol. II, f. d. 81).

La 3 august 2017, „IUNITEX” S.R.L. a declarat recurs prealabil împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanței din 29 iunie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii. Recursul motivat a fost depus la 26 septembrie 2017.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanțele

judecătorești nu s-au expus în privința legalității autorizației de construire nr. 282

din 8 august 2014, eliberată pe numele DACIA - 2000” S.R.L., deși probele anexate

la materialele cauzei demonstrează ilegalitatea acesteia. Prin urmare, s-a învederat

că actul administrativ contestat urmează a fi anulat în conformitate cu art. 26 alin.

(1) lit. a), c) din Legea contenciosului administrativ.

Referitor la termenul de prescripție, „IUNITEX” S.R.L. a invocat că a

respectat cerințele pentru depunerea acțiunii prevăzute în art. 17 din Legea

contenciosului administrativ, deoarece răspunsul la cererea prealabilă din 18

Pagină 3 din 8

decembrie 2014 (ziua de joi) era imposibil de recepționat în aceeași zi, cum s-a

menționat inițial în conținutul cererii de chemare în judecată. Așadar, informația

respectivă constituie o eroare a fostului reprezentant, avocatul Cobazac D., ceea ce a

fost recunoscut în fața instanței de apel. Mai mult, societatea recurentă a pretins că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere cu privire la repunerea

în termen a acțiunii, formulată în cadrul ședințelor judiciare în ordine de apel.

La 5 octombrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Primăriei

municipiului Chișinău, DACIA - 2000” S.R.L. și S.R.L. „A.B.C. GURMANDIS”,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 97).

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, conform articolului 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată

de „IUNITEX” S.R.L. este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Procura din 19 ianuarie 2017 dovedește faptul că reprezentantul Deleu Iulia a

fost împuternicită în mod legal să atace hotărârea judecătorească și să reprezinte

interesele „IUNITEX” S.R.L., care este subiectul abilitat cu dreptul de a declara

prezentul recurs (vol. II, f. d. 85) în conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul

de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei, confirmă că cererea nu a fost

depusă repetat și nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei, rezultă că decizia integrală a instanței de apel din 21

iunie 2017 a fost expediată în adresa părților la 23 august 2017 (vol. II, f. d. 81),

însă nu există dovada recepționării efective a acesteia de către participanții la

proces. Astfel, în lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu poate

constată cu precizie momentul, când a fost comunicată hotărârea motivată.

În atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în dreptul

de acces la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei contestate (23

august 2017), instanța de judecată constată că recursul declarat de „IUNITEX”

S.R.L. la 3 august 2017 este depus în termenul prevăzut mai sus.

Pagină 4 din 8

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs la dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului

de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În esență, judecarea recursului exercitat conform

Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, dar și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Ab initio, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de

recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui

proces echitabil garantate de art. 6 parag. (1) din Convenție, în special de dreptul de

acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef

v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa,

recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

Pagină 5 din 8

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

În speță, instanța observă că, în susținerea poziției sale, recurentul

„IUNITEX” S.R.L. a invocat art. 432 din Codul de procedură civilă, fără a specifica

unul din temeiurile prevăzute la alineatele (2), (3), (4) din articolul citat.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului, rezumate mai sus, întrunesc condițiile necesare pentru a

declara admisibil cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în

favoarea punctului său de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 21

iunie 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 15 și 17 din Legea

contenciosului administrativ.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs, reiese în mod cert că

recurentul a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora

instanța de apel deja s-a pronunțat, în special în privința faptului că „IUNITEX”

S.R.L. a omis termenul de depunere a acțiunii în instanța de contencios

administrativ. În plus, recurentul nu a reușit să combată cele constatate de instanța

ierarhic inferioară, ci s-a mulțumit să afirme abstract că nu a recepționat răspunsul la

cererea prealabilă la 18 decembrie 2014, fără nicio probă pertinentă speței.

Cu privire la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de

cerere cu privire la repunerea în termen a acțiunii, instanța de recurs reține că

pretenția respectivă a fost formulată în ordine de apel. În acest sens, recurentul nu a

arătat în ce măsură instanța de apel a încălcat articolul 372 alin. (3) din Codul de

procedură civilă.

Mai mult, instanța subliniază că, în principiu, „IUNITEX” S.R.L. a formulat

prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

Pagină 6 din 8

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a

se vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

În baza celor prezentate, completul Colegiului opinează că „IUNITEX”

S.R.L. nu a adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de

apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să

primească cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea

judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu

cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar,

în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv”.

Din aceste raționamente, completul de judecată constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Deci, conjunctura stabilită

mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport rezonabil

de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia

instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin

Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau

Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către „IUNITEX” S.R.L. nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

Pagină 7 din 8

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „IUNITEX”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 8 din 8