3ra-887/18 — obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea în muncă

3ra-887/18 — obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-887/18

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul central (C.Botnaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A.Albu, E.Bejenaru, A.Toderaș)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zaharii Leonid

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova și a

fost casată parțial hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul

central și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 09 octombrie 2017 Zaharii Leonid a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că a activat în organele

Procuraturii în diferite funcții de procuror de la 06.07.1990 pînă la 31.03.2015. La

atingerea vîrstei de 50 ani, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă, din

funcția de procuror al raionului Soroca, în mărime de 80% din salariul mediu lunar

potrivit funcției deținute.

A susținut că prin Legea nr. 37 din 07.03.2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355 din 23.12.2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar,

salariul procurorului s-a majorat cu 35% care se achită începînd cu 01.01.2013.

Conform Legii nr. 152 din 01.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, începînd cu 01.08.2016 salariul de funcție al procurorului se stabilește în

raport cu salariul judecătorului, conform Legii nr. 328 din 23.12.2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la

1

Procuratură, ținîndu-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și

de vechimea în muncă în funcția de procuror. Odată cu transmiterea dosarului

reclamantului de pensionar în gestiunea Casei Naționale de Asigurări Sociale din

motive neîntemeiate a fost lipsit de dreptul dobîndit licit la 16.09.2006, la

recalcularea pensiei, fiindu-i stabilită mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an și cu achitarea a 50% din

mărimea stabilită de Parlament.

A confirmat că la 04 septembrie 2017, s-a adresat cu cerere prealabilă pentru

restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură cu

majorarea salariului procurorului în funcție cu 35%, începînd cu 01.01.2013 și

conform art. 60 Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 25.02.2016, începînd cu data

de 01.08.2016.

A relatat că deși a expirat termenul de 30 zile și cererea prealabilă a fost trimisă

prin scrisoare recomandată, CNAS, nu l-a informat despre rezultatele examinării

acestei cereri. Astfel, lipsa răspunsului de la CNAS este o modalitate tacită de refuz

în admiterea cerințelor înaintate, refuz pe care îl consideră neîntemeiat și ilegal.

A menționat că pîrîtul la examinarea cerințelor prealabile în acest caz nu a

determinat corect raportul juridic, nu a luat în considerație, circumstanțele importante

pentru soluționarea litigiului. Nu a ținut cont de faptul că, Legea nr. 56 din

09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 Legea nr. 294 din 25.12.2008 cu privire la

Procuratură, nu este aplicabilă în cazul dat, deoarece contravine normelor CEDO,

practicii unanim recunoscute a CEDO, Constituției RM, hotărîrilor Curții

Constituționale și legislației civile naționale.

A susținut că atât Legea nr. 294 din 25.12.2008 cu privire la Procuratură, cît și

legile anterioare asigurau reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind

acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la o anumită vîrstă –

50 ani, cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare

creștere ordinară a salariului lunar al procurorului.

A solicitat reclamantul obligarea CNAS să-i recalculeze și achite pensia pentru

vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului raionului

Soroca, funcție ce a deținut-o la stabilirea pensiei, ținîndu-se cont de majorarea

salariului procurorului, începînd cu data de 01.01.2013, după creșterea salariului cu

35% și din 01.08.2016, conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25.02.2016, în vigoare de la 01.08.2016.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul central s-a

admis acțiunea. S-a obligat CNAS să calculeze și să achite lui Zaharii Leonid, pensia

pentru vechime în muncă, reieșind din salariu mediu lunar achitat procurorului

raionului Soroca, funcție pe care a deținut-o la data stabilirii pensiei, ținîndu-se cont

de majorarea salariului procurorului începînd cu data de 01.01.2013, după creșterea

salariului cu 35% și începînd cu 01.08.2016 conform art. 60 a Legii cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25.02.2016.

La 07 decembrie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

2

împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul central

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii recurate, cu emiterea unei noi hotătâri

prin care să fie respinsă acțiunea (f.d.94).

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale. S-a casat parțial hotărârea din 21 noiembrie

2017 a Judecătoriei Soroca, sediul central în partea în care s-a obligat Casa Națională

de Asigurări Sociale să achite lui Zaharii Leonid pensia pentru vechime în muncă

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului raionului Soroca cu recalcularea

acesteia, ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție

începând cu 01.01.2013 după creșterea salariului cu 35 %, cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să achite lui

Zaharii Leonid pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar

achitat procurorului raionului Soroca cu recalcularea acesteia, ținându-se cont de

majorarea generală a salariului procurorului în funcție, începând cu 05.04.2013 după

creșterea salariului cu 35 % pînă la 01.08.2016. În rest hotărârea s-a menținut.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că conform art. 45 alin. (1) din

Legea cu privire la procuratură nr.902 din 29.01.1992, salariul procurorilor și

anchetatorilor se stabilește în funcție de post, gradul de clasificare și de vechimea în

muncă și corespunde salariilor judecătorilor instanțelor judecătorești de gradul de

clasificare respectiv, cu o deviere în limita a 5%. Procurorii și anchetatorii dispun de

dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele, prevăzute pentru

judecători.

Conform prevederilor art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544

din 20.07.1995, judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, la care face trimitere

reclamantul/intimatul au fost declarate neconstituționale art. II și pct.7 și 9 ale art. III

din Legea nr.56 din 09 iunie 2011, adică acele prevederi care se refereau la condițiile

de pensionare pentru judecători.

Prevederile din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, care se referă la stabilirea pensiei

pentru procurori nu au fost declarate neconstituționale și respectiv, ele au rămas în

vigoare de la data adoptării legii sus-menționate și sunt în vigoare și în prezent.

Hotărîrea Curții Constituționale nr. 4 din 21.01.2000 prevede, că la adoptarea

unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a

statutului judecătorului, consfințit în legea cu privire la statutul judecătorului. Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului, ca cuantumul pensiei, stabilit

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform art. 140 din Constituție, legile și alte acte normative sau unele părți ale

acestora devin nule, din momentul adoptării hotărîrii corespunzătoare a Curții

Constituționale.

3

În conformitate cu dispozițiilor art. 28 al. (1) și al. (2) din Legea cu privire la

Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13.12.1994, actele Curții Constituționale sînt

acte oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și

pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale acestora

declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărîrii

respective a Curții Constituționale.

La fel, Curtea Constituțională prin Hotărîrea nr. 27 din 20.12.2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, a declarat

neconstituționale /articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III din Legea nr. 56 din

09 iunie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” în partea

referitoare la art. 46/1 al Legii nr. 156-XIY din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile

de asigurări sociale de stat”. În pct.77-80 din aceiași Hotărîre, Curtea a menționat, că

la aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului de

proprietate statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține cont

de prevederile articolului 4 din Constituție în interpretarea normelor constituționale,

invocate de autorii sesizărilor, în concordanță cu prevederile Convenției Europene și

jurisprudența Curții Europene.

La 21 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

A invocat că conform art.73 din Legea nr. 294-XVI din 25.12.2008 cu privire la

Procuratură, în vigoare la 01.07.2011 prevede că procurorii, cu excepția procurorilor

militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat

nr. 156-XIV din 14.10.1998.

Astfel, începând cu 01 iulie 2011 drepturile de pensionare a procurorilor sunt

reglementate de prevederile art.46 2 din Legea nr.156 din 14.10.1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat. Conținutul art. 46 2 din Legea nr.156 din 14.10.1998 nu

prevede faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiilor viagere se recalculează în

cazul majorării generale a salariului procurorului.

Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a relatat că începând cu

01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 01

aprilie conform art.13 din Legea nr. 156 din 14.10.1998.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei integrale la 04 mai 2018 (f.d.137) și recepționată Casa Națională

4

de Asigurări Sociale a Republicii Moldova la 10 mai 2018 conform avizului de

recepție (f.d.138). Prin urmare, recursul declarat la data de 21 mai 2018 se consideră a

fi depuse în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6