3ra-715/18 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-715/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Ciocana (I. Chironeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Plugaru Tatiana

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a admis apelul declarat

de Plugaru Tatiana și s-a casat integral hotărârea din 2 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 13 ianuarie 2017, Plugaru Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin scrisoarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. P-1457 din 2 ianuarie 2017, i-a fost respinsă cererea prealabilă,

prin care a solicitat anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale din sectorul

Ciocana de a-i stabili pensia ca funcționar public.

A specificat că, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale i s-a comunicat

că nu întrunește condiția prevăzută de art. 47 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie

1998, adică nu are stagiul minim de 15 ani în serviciul public, susținând că la data

înaintării cererii a confirmat un stagiu de cotizare în serviciu public de numai 12 ani 3

luni 26 zile, adică de la 20 august 2001 până la 29 martie 2002 și de la data de 4

ianuarie 2005 până la 21 septembrie 2016.

1

Plugaru Tatiana a explicat că nu s-a luat în calcul perioada de la data de 29 martie

2002 și până la 4 ianuarie 2005, deși în perioada dată a deținut funcție cu statut de

funcționar public, având gradul de calificare consilier de rangul 3, pentru care a primit

spor la salariu în conformitate cu pct. 4 subpct. (1) al Hotărârii Guvernului nr. 139 din 9

februarie 1998 (în vigoare până la 19 mai 2006), din care au fost reținute plăți cu titlu de

contribuții de asigurări sociale în sistemul public din Republica Moldova.

A mai comunicat că, nu este de acord cu refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. P-1457 din 2 ianuarie 2017, iar sarcina probațiunii legalității actului

contestat îi revine autorității respective sub prezumția legală de ilegalitate a actului

contestat.

Reclamanta a solicitat anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-

1457 din 2 ianuarie 2017 de a-i stabili reclamantei pensia ca funcționar public;

recunoașterea realizării stagiului minim de cotizare de 15 ani în serviciu public;

obligarea pârâtului de a-i stabili pensia ca funcționar public, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 2 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, acțiunea

depusă de Plugaru Tatiana a fost admisă parțial.

S-au anulat ca fiind ilegale decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul

Ciocana mun. Chișinău nr. 28 din 28 septembrie 2016 cu privire la refuzul stabilirii

pensiei ca funcționar public Tatianei Plugaru și răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. P-1457/16 din 2 ianuarie 2017 privind respingerea cererii prealabile a

Tatianei Plugaru din 29 noiembrie 2016 cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale sectorul Ciocana mun. Chișinău nr. 28 din 28 septembrie 2016.

În rest pretențiile Tatianei Plugaru au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a admis apelul declarat de Plugaru

Tatiana, s-a casat integral hotărârea din 2 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă integral.

S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Ciocana nr. 28 din

28 septembrie 2016 cu privire la refuzul stabilirii pensiei ca funcționar public.

S-a recunoscut realizarea stagiului minim de cotizare de 15 ani în serviciul public de

către Plugaru Tatiana.

S-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale de a-i stabili Tatianei Plugaru

pensia de funcționar public.

S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Tatianei

Plugaru cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în sumă de 3 000 de lei.

La 25 aprilie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva

deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a indicat că consideră decizia contestată neîntemeiată,

deoarece instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și legislația în

2

vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele

invocate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.

Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat admiterea recursului și casarea

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

Prin referința depusă la data de 7 iunie 2018, Plugaru Tatiana a solicitat ca recursul

declarat să fie considerat inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 februarie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 25 aprilie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

3

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și

de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4