3ra-910/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale

3ra-910/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-910/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Chistol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Angela Sîrbu

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actului

administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 26 septembrie 2016 Angela Sîrbu a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că a fost angajată în cadrul

Serviciului Vamal al RM conform ordinului nr. 52-c din 23 iunie 1993.

A indicat că la 29 ianuarie 2015 a încheiat cu Serviciul Vamal al RM un nou

contract individual de muncă pe un termen de cinci ani, începând cu 4 martie 2015

până la 4 martie 2020, perioadă în care a fost angajată în funcția de inspector superior

în subdiviziunea Post vamal Giurgiulești - Galați (auto), Biroul vamal Cahul.

Angela Sîrbu a susținut că la 26 august 2016 a fost informată despre faptul că

raporturile de muncă dintre ea și Serviciul Vamal al RM au încetat în baza ordinului

946-p din 22 august 2016 conform prevederilor art. 43 alin. (2) lit. g) din Legea

serviciului în organele vamale care prevede că, eliberarea din serviciu poate avea loc

din cauza necorespunderii funcției deținute constatate de comisia de atestare, în

cazul lipsei de post inferior vacant sau al respingerii funcției propuse.

A mai afirmat că, potrivit pct. 12 din contractul individual de muncă, contractul

poate fi modificat și completat numai printr-un acord adițional, semnat de părți, care

se anexează la contract, și este parte integrantă a acestuia.

1

A menționat faptul că, ordinul nr. 946-p din 22 august 2016 poartă un caracter

ilegal și neîntemeiat, deoarece evaluarea care a avut loc s-a petrecut întru-un mod

secret, fără a avea acces atât la regulamentul de petrecere a acesteia, cât și la

rezultatele evaluării.

Reclamanta a comunicat că s-a adresat cu o cerere către Serviciului Vamal al

RM prin care a solicitat să i se comunice din ce motive nu a trecut evaluarea, însă

cererea sa a rămas fără răspuns.

A susținut că odată ce a fost supusă atestării, angajatorul urma să-i aducă la

cunoștință regulamentul privind modul de desfășurare a atestării, să-i asigure dreptul

de a face cunoștință cu rezultatele acesteia și dreptul de a contesta rezultatele

comisiei de atestare.

Astfel, reieșind din circumstanțele enunțate mai sus a precizat că rezultă cu

certitudine că angajatorul, în speță Serviciul Vamal al RM, avea obligația de a

asigura recepționarea de către angajat a actelor ce se referă la rezultatele atestării,

însă ultimul nu a asigurat nici expedierea în adresa sa a rezultatelor atestării la care

a fost supusă și nici un alt act prin care cel puțin să o informeze despre existența

circumstanțelor legale care duc la destituirea acesteia din funcție, astfel încât ea a

fost privată de dreptul de a se expune și a se apăra.

A mai evidențiat că a dat răspuns la toate întrebările adresate, nu a comis

greșeli, motiv din care nu înțelege din ce considerente nu corespunde funcției și a

fost eliberată din serviciu.

În acest context a atras atenția asupra faptului că, evaluarea trebuie să fie

transparentă atât în ceea ce privește condițiile de petrecere a acesteia, cât și în ceea

ce privește rezultatele atestării care trebuie să fie publice în scopul de a evita orice

suspiciuni, ceea ce nu s-a făcut în cazul său, fapt ce pune la dubii corectitudinea

petrecerii evaluării.

Angela Sîrbu a remarcat faptul că, este invalid de gradul doi din anul 2015, dar

este aptă de muncă și presupune că acest fapt putea duce la luarea deciziei de încetare

a contractului individual de muncă. Pe parcursul activității în cadrul Serviciului

Vamal al RM a avut un comportament corect, nu a fost niciodată sancționată, doar

promovată, a avut mulțumiri din partea conducerii pentru corectitudinea,

profesionalismul și onestitatea de care a dat dovadă.

Totodată, a subliniat că ordinul directorului Serviciului Vamal nr. 946-p din 22

august 2016 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu este unul ilegal și pasibil

anulării, or, acest ordin conține un șir de lacune care merg în neconcordanță cu

normele legale, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 383 din 29 mai 2001 despre

aprobarea unor acte normative privind realizarea Legii serviciului în organele

vamale.

La 15 mai 2017 a înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor prin care a

solicitat anularea ordinului Serviciului Vamal al RM nr. 946-p din 22 august 2016,

restabilirea în funcție, încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în mărime

de 50 000 de lei și încasarea din contul pârâtului a salariului neplătit pentru perioada

lipsei forțate de la muncă din vina pârâtului.

A reiterat faptul că prin ordinul Serviciului Vamal al RM contestat i s-au cauzat

daune morale, în speță fiind prezentă și legătura de cauzalitatea dintre acțiunile

2

pârâtului și suferințele la care a fost supusă, or, prin aceste acțiuni i s-a încălcat

dreptul la muncă, drept consfințit de Constituția RM.

Reclamanta a mai indicat că salariul era singura sa sursă de venit, iar în urma

pierderii locului de muncă, a apărut și tensiunea cauzată de grijile financiare. Astfel,

ar fi echitabilă încasarea din contul pârâtului a salariului neplătit pentru perioada

lipsei forțate de la muncă din vina pârâtului până la momentul pronunțării hotărârii

instanței de judecată.

Prin hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea Angelei Sîrbu. S-a anulat ordinul Serviciului Vamal al RM,

Biroului Vamal Cahul nr. 946-p din 22 august 2016 cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu ale doamnei Angela Sîrbu cu Biroul Vamal Cahul. S-a

restabilit Angela Sîrbu în funcția de inspector superior al Postului Vamal

Giurgiulești 1 (PVFI, rutier), Biroul Vamal Cahul. S-a încasat de la Serviciului

Vamal al RM în beneficiul Angelei Sîrbu salariul pentru perioada absenței forțate de

la serviciu începând cu 22 august 2016 până la 23 mai 2017, inclusiv. S-a respins

cerința reclamantei Angela Sîrbu privind încasarea prejudiciului moral, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Serviciul Vamal al RM și a fost menținută hotărârea din 23 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că actele cauzei atestă, potrivit

certificatului de concediu medical seria 1 nr. 2330676 că Angela Sîrbu s-a aflat în

concediu medical începând cu 16 august 2016 până la 11 septembrie 2016, fapt ce

denotă că la data emiterii ordinului de concediere aceasta se afla în concediu

medical.

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că, de către angajatorul Serviciul Vamal al

RM nu i-au fost aduse la cunoștință Angelei Sîrbu, contra semnăturii, rezultatele

atestării care au servit drept temei la eliberarea acesteia din funcție.

Or, potrivit pct. 20 a Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor

vamali, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM despre aprobarea unor acte

normative privind realizarea Legii serviciului în organele vamale, fișa de atestare

completată, cu semnătura colaboratorului supus atestării, prin care acesta confirmă

că a luat act de ea, se prezintă Comisiei cu două săptămâni înainte de ședință.

Iar, pct. 30 al aceluiași Regulament, stabilește că, în cazul în care colaboratorul

nu este de acord cu decizia directorului general, adoptată în conformitate cu

rezultatele atestării, el are dreptul să conteste această decizie în instanța de judecată.

Mai mult, având în vedere că salariatul se afla în concediu medical, Serviciul

Vamal al RM urma să-i expedieze prin poștă rezultatele atestării și decizia comisiei

de atestare, ceea ce nu a fost efectuat.

În urma celor constatate, instanța de apel a menționat că ordinul directorului

general al Serviciului Vamal al RM nr. 946-p din 22 august 2016 a fost emis cu

încălcarea normelor legale și contrar prevederilor legislației în vigoare, iar ca

consecință prima instanță întemeiat a decis a anula ordinului directorului general al

Serviciului Vamal al RM nr. 946-p din 22 august 2016 cu restabilirea reclamantei în

funcția deținută anterior concedierii.

3

Conform art. 90 alin. (1) – (3) Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de

muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este

obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a

prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică

decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea

cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din

serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea

prejudiciului moral cauzat salariatului. Mărimea reparării prejudiciului moral se

determină de către instanța de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Reieșind din cele menționate și având în vedere că ordinul contestat datează cu

22 august 2016, instanța de apel a concluzionat că se impune și încasarea salariului

neplătit pentru absența forțată de la muncă începând cu 22 august 2016 până la 23

mai 2017, inclusiv, data emiterii hotărârii primei instanțe.

Conform art. 1422, alin. (1) – (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent

de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a considerat necesar a menționa că, obligația

de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferințelor psihice sau fizice

suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea

prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanțe și în

baza căror acțiuni (inacțiuni) i-au fost cauzate suferințe morale (psihice) sau fizice,

prin ce se manifestă acestea.

Prin urmare, a conchis că prima instanță întemeiat a respins pretenția Angelei

Sîrbu privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei, deoarece nu

au fost administrate suficiente probe privind demonstrarea suferințelor care au urmat

ca consecință emiterii ordinului contestat.

La 11 mai 2018 Serviciul Vamal al RM a declarat recurs împotriva deciziei din

20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat

în mod eronat legea, și anume făcând referire la faptul că Serviciul Vamal al RM

urma să-i expedieze reclamantei prin poștă rezultatele atestării și decizia comisiei de

atestare, nu au indicat care anume prevedere legală stipulează această obligație a

angajatorului, or o hotărâre a instanței de judecată urmează a fi bazată pe prevederile

legislației în vigoare, și nu pe presupuneri.

A evidențiat că nicio prevedere legală nu obligă Serviciul Vamal de a informa

colaboratorul vamal despre rezultatele atestării, or, în ordinul contestat este expres

indicat că se dispune încetarea raporturilor de serviciu din cauza necorespunderii

funcției deținute constatate de comisia de atestare.

Iar, ordinul Serviciului Vamal al RM nr. 946-p din 22 august 2016 a fost adus

la cunoștința reclamantei la 26 august 2016.

4

A evidențiat că instanța de fond a anulat ordinul Serviciului Vamal al RM nr.

946-p din 22 august 2016, însă nu a anulat ordinul Serviciului Vamal nr. 924-p din

16 august 2016 prin care s-a stabilit că Angela Sîrbu nu corespunde funcției deținute.

Recurentul a susținut că prin reîncadrarea în funcția deținută, se permite să

activeze în cadrul Serviciului Vamal al RM un colaborator vamal ce nu corespunde

funcției deținute și drept consecință nu și-ar putea îndeplini atribuțiile de serviciu în

modul corespunzător, ceea ce ar duce la o încălcare a drepturilor și obligațiilor

persoanelor fizice și juridice, precum și prejudicierea bugetului de stat.

Serviciul Vamal al RM a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea admiterii cerințelor

și în această parte, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 februarie 2018,

recurentul Serviciul Vamal al RM a recepționat-o la 26 aprilie 2018 (f. d. 136).

Astfel, recursul declarat la 11 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Serviciul Vamal al RM, în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Vamal al RM nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

5

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serviciul Vamal al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6