2r-428/18 — obligarea respectării graficului de întrevederi cu copilul moinor

2r-428/18 — obligarea respectării graficului de întrevederi cu copilul moinor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2r-428/18

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina: I. Negreanu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: E. Palanciuc, V. Buhnaci, V. Clima

D E C I Z I E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de către Andrușceac Iulia, reprezentată de

avocatul Coban Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrușceac Ion

împotriva Iuliei Andrușceac și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei

Rezina cu privire la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul minor și

obligarea respectării acestuia,

împotriva încheierii din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea Iuliei Andrușceac, reprezentată de avocatul Coban Igor, privind

prelungirea termenului pentru lichidarea neajunsurilor și s-a restituit cererea de

apel depusă de către Andrușceac Iulia, reprezentată de avocatul Coban Igor,

c o n s t a t ă:

La 25 noiembrie 2016, Andrușceac Ion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Iuliei Andrușceac și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei

Rezina cu privire la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul minor și

obligarea respectării acestuia.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

acțiunea depusă de Andrușceac Ion împotriva Iuliei Andrușceac și Direcției

Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina cu privire la stabilirea graficului de

întrevederi cu copilul minor și obligarea respectării acestuia a fost admisă.

S-a obligat Andrușceac Iulia să respecte graficul de întrevederi a lui

Andrușceac Ion cu copilul minor XXXXX, stabilit prin Decizia Autorității

Tutelare Teritoriale Rezina la 17 martie 2017, să nu comită acțiuni în detrimentul

intereselor copilului și să nu creeze situații de conflict.

La data de 07 decembrie 2017, Andrușceac Iulia, reprezentată de avocatul

Coban Igor, a declarat apel împotriva hotărârii din 22 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

1

Prin încheierea din 15 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Andrușceac Iulia, reprezentată de avocatul Coban Igor și

s-a acordat termen de 15 zile din data recepționării încheierii pentru lichidarea

neajunsurilor si anume: achitarea taxei de stat în mărime de 75 lei și prezentarea

apelului motivat.

Prin încheierea din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea Iuliei Andrușceac, reprezentată de avocatul Coban Igor, privind

prelungirea termenului pentru lichidarea neajunsurilor și s-a restituit cererea de

apel depusă de către Andrușceac Iulia, reprezentată de avocatul Coban Igor din

motivul că: apelanta nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din

încheierea din 15 ianuarie 2018 a Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău.

La data de 29 martie 2018, Andrușceac Iulia, reprezentată de avocatul Coban

Igor, a declarat recurs nemotivat împotriva încheierii din 14 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, iar ulterior la 23 mai 2018, a depus o cerere de recurs motivată

împotriva aceleiași încheieri.

Astfel, și-a exprimat dezacordul cu încheierea contestată, indicând că în

perioada de timp 12 februarie 2018 - 24 februarie 2018, reprezentantul recurentei

avocatul Coban Igor, s-a aflat în concediu medical, respectiv, concluzia instanței

de apel precum că în această perioadă a avut posibilitatea de a expedia în adresa

instanței o cerere de prelungire a termenului pentru înlăturarea neajunsurilor este

contrară circumstanțelor cauzei și probelor anexate.

A relevat, că în ședința instanței de apel din 14 martie 2018, a prezentat apelul

motivat și dovada de plată a taxei de stat în mărime de 75 lei.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la data de 15 martie

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 29 martie 2018 și ulterior la 23 mai 2018,

este în termen.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept

să respingă recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să

nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

În speță se constată că, la 07 decembrie 2017, Andrușceac Iulia, reprezentată

de avocatul Coban Igor, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii

2

primei instanțe și prin încheierea din 15 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Andrușceac Iulia, reprezentată de

avocatul Coban Igor și s-a comunicat apelantei și reprezentantului său despre

necesitatea de achitare a taxei de stat în mărime de 75 lei și prezentarea apelului

motivat, stabilindu-le un termen de 15 zile din data recepționării încheierii pentru

lichidarea neajunsurilor menționate. Concomitent i s-a explicat apelantei că,

lichidarea deficiențelor de formă și conținut ale apelului generează examinarea

cauzei în ordine de apel, în contradictoriu – restituirea apelului.

În conformitate cu art. 373 alin. (5) Codul de procedură civilă, instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, examinarea cererii de apel în care lipsesc motivele de fapt și de drept

pe care aceasta se întemeiază, va conduce la emiterea unei decizii ilegale deoarece

decizia instanței de apel trebuie să fie clară și să răspundă într-un mod sigur și

expres la toate obiecțiile formulate în cererea de apel.

Art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că, participanții la

proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu

unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.

Prin urmare, recurentul urma să înlăture neajunsurile menționate în încheierea

instanței de apel, la caz, să depună apelul motivat și să achite taxa de stat în

mărime de 75 lei, în termenul stabilit de instanță.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată că după cum atestă materialele cauzei termenul pentru înlăturarea

deficiențelor a fost determinat în intervalul de 15 zile de la data recepționării

încheierii instanței de apel, obligația de înlăturare a neajunsurilor urmând a fi

executată la 16 februarie 2018, termen calculat din data de 01 februarie 2018,

când a fost recepționată încheierea instanței de apel de către reprezentantul Iuliei

Andrușceac, avocatul Coban Igor, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei (f.d. 106).

Astfel, Colegiul relevă că, apelantul nu s-a conformat cerințelor statuate în

încheierea instanței de apel, neprezentând cererea de apel motivată și dovada de

plată a taxei de stat. Cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de stat a

fost prezentată abia în ședința instanței de apel din 14 martie 2018, după expirarea

termenului stabilit de instanță pentru lichidarea neajunsurilor, solicitând

concomitent și prelungirea termenului de înlăturare a neajunsurilor, din motivul

aflării în concediu medical.

Prin urmare instanța de recurs consideră că încheierea recurată este adoptată în

conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acțiunile

instanței la acea fază a procesului și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a

circumstanțelor referitoare la temeiul de restituire a cererii de apel - motiv pentru

care de către Colegiu este considerată legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în

3

termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.

368 alin. (1).

În conformitate cu art. 113 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă (în

vigoare la momentul emiterii încheierii contestate), dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Instanța de recurs remarcă că, apelantul a beneficiat de un termen suficient

pentru a înlătura neajunsurile menționate, urmând astfel, să întreprindă toate

măsurile necesare după cum sugerează jurisprudența CEDO (cauza Van Harn

versus Germania, nd. 7557/03 din 11 septembrie 2007 ), de a-și asigura drepturile

sale de acces la instanță, fapt însă ignorat cu desăvârșire de către ultimul.

În acest context, Colegiul conchide că instanța de apel corect a restituit cererea

de apel, or, apelantul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit nu a înlăturat

neajunsurile menționate în încheierea Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău

din 15 ianuarie 2018, respectiv, acțiunile apelantului reprezintă o încălcare a

prevederilor legale imperative.

Or, în conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, participanții la proces sânt obligați

să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu bună-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze de

soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanței cu

participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.

Deci, în situația în care apelantul cunoștea încă de la data depunerii cererilor

de apel despre neajunsurile cererii, urma să manifeste diligență în exercitarea cu

bună-credință a drepturilor sale procedurale.

Mai mult decât atât, certitudinea legală impusă inter alia regulilor de procedură

civilă în calitate de condiție a unui proces echitabil, vizează atât drepturile

apelantului, cît și ale intimatului, din care motiv instanța de judecată, nu este în

drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de

procedură civilă în vederea exonerării apelantului de sancțiunile procedurale, din

motivul înțelegerii greșite a efectelor legale.

De asemenea instanța de recurs nu va susține alegațiile reprezentantului

recurentei Andrușceac Iulia, avocatul Coban Igor, invocate în cererea de recurs,

precum că a fost în imposibilitate să îndeplinească indicațiile instanței de apel în

termen deoarece în intervalul de timp 12 februarie - 24 februarie 2018 s-a aflat în

concediu medical, iar instanța neîntemeiat i-a respins cererea de prelungire a

acestui termen, deoarece, prin prisma prevederilor art. 115 Codul de procedură

civilă, prelungirea termenului de procedură implică îndeplinirea unor condiții

prevăzute expres de lege, care nu trebuie să fie unele doar iluzorii.

Or, forma procesuală de apărare a drepturilor civile impune reglementarea

normativă a fiecărui aspect de procedură neîmpiedicată de interpretarea ambiguă

a legislației. Respectiv prelungirea termenului procedural are drept finalitate

stabilirea de către instanța de judecată a unui nou termen. Soluția privind

prelungirea termenului procedural însă, urmează a fi adoptată doar în baza cererii

și doar în baza motivelor recunoscute de instanța de judecată ca fiind întemeiate,

4

atunci când termenul de procedură pentru îndeplinirea unui act sau a unei acțiuni

procedurale au fost omise în rezultatul unor circumstanțe obiective, independente

de voința părții, aceste aspecte urmând a fi demonstrate de partea solicitantă.

Cererea de prelungire a termenului procedural se depune la instanța de judecată,

care examinează procesul în legătură cu care urmează a fi îndeplinit actul de

procedură în termenul omis, persoana interesată urmând să indice motivul

întemeiat al omiterii termenului pentru îndeplinirea actului de procedură și să facă

dovada existenței acestui motiv, cu prezentarea probelor corespunzătoare.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) - (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sânt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare

caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea

actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în

termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul

îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea

amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Mai mult, exonerarea arbitrară a apelantei de sancțiunile procedurale stabilite

de dispozițiile legale precitate, în sensul prevederilor art. 10 Codul de procedură

civilă, afectează exigențele unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

potrivit cărora instanța de judecată are obligația de a asigura aparențele de

imparțialitate și de a nu admite acte de intervenție arbitrară în favoarea sau

defavoarea uneia din părți.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele inserate în textul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, stabilind în jurisprudența

degajată că, în situația în care legislația procesuală permite declararea apelului

împotriva hotărârii instanței de fond, instanța superioară poate restricționa dreptul

la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde cerințelor legale

aplicabile.

Aici urmează a fi reținut că Andrușceac Iulia, reprezentată de avocatul Coban

Igor, nu a depus diligența necesară pentru a exercita calea apelului în

conformitate cu prevederile legale, iar instanța de apel corect a restituit apelul pe

motivul neîndeplinirii indicațiilor instanței de apel în termenul acordat.

Or, actele de dispoziție judecătorească, în speță, încheierea judecătorească

potrivit căreia s-a instituit termen de prezentare a cererii de apel întocmită în

conformitate cu prevederile legii și dovada de plată a taxei de stat, sunt obligatorii

atât pentru participanții la proces, cât și instanției de judecată, care a emis actul în

cauză, obligație care se regăsește în principiile fundamentale ale procedurii civile,

5

neexecutarea căreia ar fi în măsură să afecteze atât aparențele de imparțialitate

obiectivă a instanței de judecată, cât și cele de echitate a procesului judiciar.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Andrușceac Iulia, reprezentată de

avocatul Coban Igor.

Se menține încheierea din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrușceac Ion împotriva

Iuliei Andrușceac și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina cu

privire la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul minor și obligarea

respectării acestuia.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii

Victor Burduh

Iuliana Oprea

6