3ra-844/18 — contestarea actului administrativ

3ra-844/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra – 844/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana), judecătorul: M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: I. Muruianu, V. Efros, N. Budăi

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă

„Simsek” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Simsek” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal

Centru cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea de apel depusă de către Întreprinderea Mixtă „Simsek”

Societate cu Răspundere Limitată,

c o n s t a t ă :

La 16 mai 2017, Întreprinderea Mixtă „Simsek” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare ÎM „Simsek” SRL), a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Centru, cu privire la anularea actului de inspecție

nr.2070 din 16 martie 2017 privind rectificarea valorii în vamă a mărfii, ca fiind

ilegal în fond și emis contrar prevederilor legii, restituirea sumei de 367 337 lei

drepturi de import achitate în plus, cu titlu de prejudiciu material și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 14 martie 2017, prin

declarația vamală nr. SY 09777955, ÎM „Simsek” SRL a introdus pe teritoriul

Republicii Moldova, în regimul vamal de import, diverse articole din textile.

ÎM „Simsek” SRL a menționat că, la 14 martie 2017, a depus declarația

privind valoarea în vamă a mărfurilor, indicând la rubrica ”prețul tranzacției”

suma de 63 461,10 dolari, echivalentul a 1 258 681 lei, conform facturii de

invoice nr.25 din 12 ianuarie 2017.

Reclamantul a relevat că, în rezultatul controlului fizic efectuat de către

angajatul biroului vamal la 16 martie 2017, ultimului i-au fost prezentate mostre

și documente de însoțire a mărfii, a fost expusă presupunerea că, s-a stabilit

divergența prin compararea între prețul mărfii declarat și prețul mărfii celei mai

1

apropiate tranzacții identificate după cantitate și condiții comerciale, dar nu s-a

explicat care a fost acea tranzacție identificată și între cine a fost încheiată.

Valoarea mărfurilor declarate în invoice-ul internațional al furnizorului

WANHANG INTERNATIONAL TRADE CO LTD China, confirmate prin

certificatul de origine, prezentate de ÎM „Simsek” SRL și celelalte documente de

însoțire a mărfii, nu au fost recunoscute de lucrătorii vamali drept credibile sau

suficiente.

Reclamantul a menționat că, chiar dacă prețul mărfii era indicat în invoice-ul

prezentat organului vamal, ultimul a solicitat prezentarea documentelor

suplimentare.

ÎM „Simsek” SRL a precizat că, a prezentat la cererea Biroului Vamal acordul

dintre vânzător și cumpărător cu reflectarea suplimentară a ofertelor de prețuri ale

producătorului și vânzătorului, facturi fiscale eliberate de cumpărător cu

confirmarea valorii declarate în vamă și invoice, însă acestea nu au influențat

poziția organului vamal, ultimul determinând valoarea provizorie utilizată pentru

calculul valorii în vamă după cum urmează: pentru articolul 1 - 7 lei/buc, în loc

de 3,58 lei/buc. valoare indicată de declarant; articolul 3 - 3,70 lei/buc. în loc de

2,38 lei/buc. valoare indicată de declarant; articolul 4 - 19,20 lei/buc. în loc de

12,90 lei/buc. valoare indicată de declarant; articolul 5 - 10,60 lei/buc. în loc de

3,57 lei/buc. valoare indicată de declarant; articolul 10 - 52 lei/buc. în loc de

24,80 lei/buc. valoare indicată de declarant.

Reclamantul a mai indicat că, anterior acestei tranzacții, la

05 septembrie 2016 în baza invoice-ului nr.QLZH080189 din 28 iulie 2016, exact

în același mod a mai efectuat importuri de la același furnizor WANHANG

INTERNATIONAL TRADE CO LTD, China, în baza declarației vamale

TJ09271024 din 05 septembrie 2016, potrivit căreia valoarea mărfii conform

declarației vamale a constituit după cum urmează: art. 1 - 3,9 lei/buc. art. 3 - 3,34

lei/buc. art. 5 - 3,90 lei/buc. art. 6 - 9,52 lei/buc. art. 10 - 39,20 lei/buc, iar

conform actului de inspecție ASYCUDA nr. 2070 din 16 martie 2017,

termenul-limită stabilit pentru amânarea determinării valorii definitive în vamă a

fost stabilit pentru 20 martie 2017.

În opinia ÎM „Simsek” SRL, prin actul de inspecție din 16 martie 2017, la

determinarea valorii în vamă, pârâtul nu a aplicat metoda tranzacției, deși aceasta

era confirmată în baza invoice-ului nr.25 din 12 ianuarie 2017 și a relației

comerciale statornice dintre vânzător și cumpărător, nefiind aplicate nici metodele

doi, trei, patru sau cinci, astfel la determinarea valorii mărfii în vamă biroul vamal

a utilizat ”calculul garanției suficiente”, ceia ce a dus la rectificarea valorii mărfii

în vamă de la suma de 1 258 681 lei, la suma de 2 316 162 lei.

Reclamantul a declarat că nu este de acord cu valoarea mărfii în vamă

stabilită de Biroul Vamal, deoarece deși valoarea mărfii în vamă indicată de

declarant a constituit conform facturii (invoice) nr.25 din 12 ianuarie 2017 –

1 258 681,00 lei, Biroul Vamal a apreciat-o estimativ la 2 316 162 lei, astfel

taxele în loc de 440 540 lei (1 258 681,00 * 35% = 440 540 lei), au alcătuit

807 877 lei (2 316 162,00 * 35% = 807 877 lei), sau dublu față de valoarea

declarată.

2

ÎM „Simsek” SRL a indicat că, a achitat suma majorată de 807 877 lei, cu

titlu de drepturi de import, pentru articolele textile importate, ceea ce consideră

absolut ilegal și abuziv.

Reclamantul menționează că la 27 martie 2017 a expediat în adresa pârâtului

cererea prealabilă, care a fost recepționată de ultimul la 28 martie 2017, însă nu a

primit un răspuns din partea acestuia.

Reclamantul afirmă că a confirmat în totalitate valoarea în vamă în sumă de

1 258 681 lei, aceasta fiind una reală, în baza căreia a fost calculat cuantumul

drepturilor de import, iar Biroul Vamal ilegal a adoptat decizia privind

imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunțată de către declarant

și nejustificat a rectificat valoarea mărfii în vamă prin actul de inspecție din

16 martie 2017, prin ce au fost încălcate drepturile și interesele legitime ale

ÎM „Simsek” SRL, cauzândui-se un prejudiciu material în sumă de 367 337 lei.

Iar, Biroul Vamal nu a indicat niciun temei real și exact precum că datele

prezentate de declarant sunt neveridice, astfel arbitrar fiind aplicată metoda de

calcul a valorii mărfii prin ”calculul garanției suficiente” - metodă neprevăzută de

Legea cu privire la tariful vamal la calcularea valorii mărfii în vamă.

În concluzie, reclamantul a menționat că nu este clar care ”metodă” sau

procedeu a aplicat organul vamal la determinarea valorii mărfii în vamă și în ce

mod a ajuns la aplicarea acelei metode, fiind excluse arbitrar celelalte metode

prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal (nr. 1380 din 20 noiembrie 1997,

publicată în M. O. la 01 ianuarie 2007, Nr. ed. special.).

ÎM „Simsek” SRL a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată,

anularea actului de inspecție nr.2070 a Biroului Vamal Centru din 16 martie 2017

cu privire la rectificare valorii în vamă a mărfii, ca fiind ilegal în fond și emis

contrar prevederilor legii, cu restituirea sumei de 367 337,00 lei drepturi de

import achitate în plus, cu titlu de prejudiciu material și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

ÎM „Simsek” SRL împotriva Biroului Vamal Centru, privind anularea actului

administrativ.

În susținerea soluției date instanța de fond a concluzionat că cerințele

reclamantului indicate în cererea de chemare în judecată sunt nejustificate,

ultimul neprezentând probe ce ar confirma cele relatate în acțiunea înaintată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 04 iulie 2017 ÎM „Simsek”

SRL a depus apel nemotivat, iar la 06 noiembrie 2017 cerere de apel motivată,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 20 iunie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea

de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel declarată de ÎM „Simsek” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) din 20 iunie 2017 (f.d.92).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 14 mai 2018,

ÎM „Simsek” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018 și a hotărârii Judecătoriei

3

Chișinău (sediul Ciocana) din 20 iunie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care să fie dispusă admiterea integrală a cererii de chemare în judecată (f.d.104).

În susținerea recursului recurentul a invocat încălcarea de către instanțele

ierarhic inferioare a jurisprudenței CEDO și anume art.6 § 1 care prevede dreptul

la un proces echitabil.

Recurentul a menționat că decizia instanței de apel este una nemotivată, emisă

ilegal, motiv din care urmează a fi casată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 15 februarie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

13 martie 2018, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la

materialele dosarului lipsește.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15februarie 2018,

în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către ÎM „Simsek” SRL în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu

i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și

în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

4

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎM „Simsek” SRL este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM „Simsek” SRL, ca fiind

inadmisibil.

5

Totodată, la 14 mai 2018, ÎM „Simsek” SRL a depus cerere prin care a

solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că, în conformitate cu art. 121 alin. (5), în

redacția Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Nr. 17 din

05 aprilie 2018, publicată în M.O. la 04 mai 2018 Nr. 142-148, art. Nr : 277, în

vigoare de la 01 iunie 2018), în coroborare cu art.3 CPC, instanța de judecată

poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în

judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă

cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată

admisibilă conform legii.

Prin urmare, reieșind din norma de drept citată, cererea depusă de

ÎM „Simsek” SRL privind ridicarea excepției de neconstituționalitate nu poate fi

examinată deoarece recursul declarat de ultima, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de către Întreprinderea Mixtă „Simsek” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

6