3ra-738/18 — cu privire la contestarea refuzului achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului

prima instanță: V. - S. Midrigan dosarul nr. 3ra-738/18

instanța de apel: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

4 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Departamentul Instituțiilor Penitenciare

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Nastas,

reprezentată de avocatul Ion Dodon împotriva Departamentului Instituțiilor

Penitenciare cu privire la contestarea refuzului achitării indemnizației lunare pentru

îngrijirea copilului

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 6 martie 2018 prin care a fost

respins apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 29 noiembrie 2017, prin care a

fost admisă acțiunea

constată:

La 28 septembrie 2017, Galina Nastas, reprezentată de avocatul Ion Dodon a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituțiilor

Penitenciare, intervenienți accesorii Penitenciarul nr. 9 Pruncul și Casa Națională

de Asigurări Sociale cu privire la contestarea refuzului achitării indemnizației

lunare pentru îngrijirea copilului.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 februarie 2016, împreună cu Vadim

Nastas au înregistrat căsătoria sub nr. 98 din 26 februarie 2016 la Oficiul Stării

Civile mun. Chișinău, din care la XXXXX, s-a născut fiica XXXXX.

Comunică că soțul său Vadim Nastas este angajat al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare în cadrul Penitenciarului nr. 9 din sat. Pruncul, dânsa nu a

fost angajată în câmpul muncii, aflându-se la întreținerea soțului.

Având în vedere prevederile art. 124 alin. (2) Codul muncii, susține că s-a

adresat la Departamentul Instituțiilor Penitenciare și a depus actele necesare pentru

plata indemnizației de îngrijire a copilului.

Menționează că cererea depusă a fost acceptată și i-a fost acordată o

indemnizație de îngrijire a copilului în mărime de 30 % din salariul soțului, însă

ulterior plata acestei indemnizații i-a fost stopată. A primit indemnizația respectivă

doar timp de 4 luni (de la 1 februarie 2017 și până la 1 iunie 2017).

1

Ca urmare a stopării achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea

copilului, afirmă că s-a adresat la Casa Națională de Asigurări Sociale și la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, însă i s-a refuzat în plata indemnizației

respective, menționând că angajatorul soțului său nu a transferat în fondul social

cotizații de asigurări sociale, prin urmare, nici ea, nici soțul ei nu puteau primi

această indemnizație.

Având în vedere acest fapt, remarcă că s-a adresat cu o cerere prealabilă

către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Casa Națională de Asigurări Sociale

și Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, prin care a solicitat achitarea

indemnizației prevăzute de lege.

Notează că la cererea prealabilă depusă, Casa Națională de Asigurări Sociale

i-a răspuns, prin scrisoarea nr. N-1518/17 din 29 august 2017, fiindu-i refuzat în

satisfacerea cererii depuse, invocând precum că în conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (3) din Legea cu privire la sistemul penitenciar, indemnizația pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani se plătește la locul de serviciu, din

bugetul de stat.

În esență, același răspuns i l-a prezentat în scris și Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Buiucani (răspunsul nr. 11113 din 5 septembrie 2017).

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 124 alin. (2) Codul muncii.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea ilegalității stopării achitării de către

Departamentul Instituțiilor Penitenciare în beneficiul ei a indemnizației lunare

pentru îngrijirea copilului XXXXX până la împlinirea vârstei de 3 ani, obligarea

Departamentului Instituțiilor Penitenciare să-i achite indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului XXXXX începând cu 1 iunie 2017 și până la împlinirea de către

copil a vârstei de 3 ani, precum și încasarea de la pârât în beneficiul ei a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 29 noiembrie 2017 a

fost admisă acțiunea, obligat Departamentul Instituțiilor Penitenciare de a achita

indemnizația lunară Galinei Nastas, pentru îngrijirea copilului XXXXX, începând

cu 1 iunie 2017 și până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Au fost încasate de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare în beneficiul

Galinei Nastas cheltuielile de judecată de asistență juridică suportate în mărime de

5000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 6 martie 2018 a fost respins apelul

declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 21 aprilie 2018, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală, neîntemeiată și pasibilă de a fi anulată.

Afirmă că normele de drept material au fost interpretate în mod eronat, în

consecință, concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare expuse în

hotărârile contestate sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Menționează că la examinarea cererii de apel, instanța trebuia să se expună

asupra argumentelor invocate de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare.

2

Comunică că instanța de apel a ignorat argumentele Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, a acceptat și a preluat ulterior concluziile greșite ale

instanței de fond.

Reiterează că intimata este persoană neasigurată și în cazul ei sunt aplicabile

prevederile art. 18 alin. (6) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitatea

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, care prevede că cuantumul

lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30 % din baza de calcul

stabilită conform prevederilor art. 7, dar nu mai puțin de 540 de lei pentru fiecare

copil (venit asigurat).

Mai afirmă că toate litigiile ce țin de aplicarea Legii nr. 289 din

22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale, se soluționează de Casa Națională de Asigurări

Sociale, a cărei decizie poate fi atacată în instanța de judecată, conform legislației

în vigoare.

Mai mult ca atât, colaboratorii sistemului penitenciar sunt plătitori de

contribuții în fondul social, începând cu 1 ianuarie 2017, prin urmare, orice litigiu

care reiese din Legea menționată, se soluționează de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Cât privește suma de 5000 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de asistență

judiciară, consideră că aceasta este una exagerată, mai mult ca atât ea este

subsecventă față de capătul principal al cererii.

Obiectează că intimata, prin intermediul reprezentantului său nu și-a

justificat cheltuielile de asistență juridică suportate în niciun fel, rezumând-se doar

la indicarea unei sume neîntemeiate și nici nu a prezentat probe ce ar demonstra

astfel de cheltuieli.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 21 aprilie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

6 martie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Departamentul

Instituțiilor Penitenciare nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

4