2ra-1310/18 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului

dosarul nr. 2ra-1310/18

prima instanță: Judecătoria Orhei, judecătorul: S. Procopciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Maria Ghervas,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Boris Gladiuc

reprezentat de avocatul Ion Leca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Gladiuc

împotriva Primăriei s. Susleni, r-nul. Orhei, intervenient accesoriu Oficiul

Cadastral Teritorial Orhei cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate

asupra imobilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Boris Gladiuc,

c o n s t a t ă :

La 28 iauarie 2015 Boris Gladiuc a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată împotriva Primăriei s. Susleni r-nul. Orhei, intervenient

accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Orhei (în continuare OCT Orhei), cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului din s. Susleni,

r-nul. Orhei cu nr. cadastral XXXXXX, prin uzucapiune cu radierea dreptului de

proprietate a Primăriei s. Susleni, r-nul. Orhei asupra casei de locuit și a terenului

aferent.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este locuitor a s. XXXXXX,

r-nul. XXXXXX și a avut o vecină, Maria Sîrghi, care la 12 octombrie 2012 la

notarul public Oxana Vîșanu prin testament i-a testat averea sa.

Reclamantul a menționat că, prin certificatul de moștenitor testamentar

nr.XXXXXX din 13 octombrie 2014 el a primit moștenirea rămasă după decesul

lui Maria Sîrghi, care constă din sectorul de teren agricol, situate în extravilanul

s. XXXXXX, r-nul. XXXXXXX, cu suprafața de 2,3591 ha, cod cadastral

XXXXXX.

Reclamantul a indicat că, decedata Maria Sîrghi a avut în proprietate privată o

casă de locuit în s. Susleni r-ul Orhei, iar conform certificatului eliberat de

1

Primăria s. Susleni, r-nul. Orhei, la interpelarea avocatului său, după decedata

Maria Sîrghi, sunt înregistrate următoarele bunuri cu drept de proprietate : teren

agricol, cod cadastral XXXXXX cu suprafața de 2,3591 ha, teren agricol, cod

cadastral XXXXXX cu suprafața de 0,1348 ha, grădini în extravilanul s. Susleni,

r-nul. Orhei cu suprafața de 0,15 ha.

Potrivit certificatului din 18 noiembrie 2014 eliberat de OCT Orhei, dreptul de

proprietate a cet. Maria Sîrghi a fost înregistrat asupra bunurilor imobile în

extravilanul s. Susleni, r-nul. Orhei, cod cadastral XXXXXX.

Reclamantul a indicat că, conform certificatului eliberat de Primăria s. Susleni

și a OCT Orhei nu este înregistrată casa de locuit după Maria Sîrghi, fapt

conformat prin extrasul de la arhiva raională Orhei din 13 octombrie 2014, dar

familia Nadejdei Sîrghi, cont.nr.XXXXXX, care avea urmăoarea componență a

familiei : Sîrghi Nadejda Pavel și Sîrghi Maria Vasile. Pe contul său, figurează

casa de locuit din anul 1951. După decesul mamei din 1997, Sîrghi Maria a avut

casă de locuit, care este în vecinătate cu el și este până în prezent.

Reclamantul a solicitat constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției

unui bun imobil, casei de locuit din s. XXXXXX, r-ul XXXXXXX, cod cadastral

XXXXXX, cont nr. XXXXXX, care a aparținut lui Sîrghi Nadejda a.n. 1922 și

decedată la 17 martie 1997 și Sîrghi Maria a.n. 11 aprilie 1949 și decedată la

01 ianuarie 2013.

La 04 mai 2015 reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor prin

care a solicitat să fie recunoscut dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra casei

de locuit din s. XXXXXX, r-nul. XXXXXX cu terenul aferent, cu suprafața de

68 m.2, nr. cadastral XXXXXX, amplasată pe un sector de teren cu suprafața de

0,1003 ha, cu radierea dreptului de proprietate a Primăriei s. Susleni, r-nul. Orhei

asupra casei de locuit și a terenului aferent.

Prin hotărârea din 29 septembrie 2016 a Judecătoriei Orhei, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Gladiuc Boris către

Primăria s. Susleni r-nul. Orhei, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei, cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului.

La 29 septembrie 2016 Gladiuc Boris a depus apel nemotivat, iar la

05 decembrie 2016 cerere de apel motivată împotriva hotărârii din

29 septembrie 2016 a Judecătoriei Orhei prin care a solicitat admiterea apelului și

casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea protocolară din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău a

fost ridicată cauza de la examinare și remisă către instanța de fond pentru a se

expune asupra radierii dreptului de proprietate a Primăriei s. Susleni asupra

bunului imobil.

Prin hotărârea suplimentară din 28 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei a fost

admisă cererea lui Gladiuc Boris cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare

și s-a respins ca neîntemeiată pretenția privind radierea dreptului de proprietate a

satului Susleni asupra bunului imobil, casa de locuit din sat. Susleni cu terenul

aferent, cod cadastral XXXXXX.01.

În susținerea soluției date instanța de fond a constatat că imobilul ocupat de

familia Sîrghi conform materialelor cauzei nu avea statut de proprietate a familiei

Sîrghi, dar numai de posesie. Astfel Primăria s. Susleni a dobândit dreptul de

2

proprietate asupra imobilului legal, iar reclamantul nu a prezentat probe certe și

pertinente în virtutea circumstanțelor stabilite, motiv din care instanța a ajuns la

concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Boris Gadiuc și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din

29 septembrie 2016.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 14 mai 2018 Boris Gladiuc

reprezentat de avocatul Ion Leca a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, cu

transmiterea dosarului la rejudecare (f.d. 151-152).

În motivarea recursului recurentul a menționat că cu hotărârea primei instanțe

și decizia instanței de apel nu este de acord și le consideră nelegitime și nefondate,

care urmează a fi casate din motivul că instanțele ierarhic inferioare au încălcat

normele de drept material și procedural, iar prin faptul că a petrecut ședința în lipsa

sa, a încălcat prevederile Constituției Republicii Moldova, art. 5 din Codul de

procedură civilă și art. 6 CEDO, dar și i-a îngrădit accesul la justiție, la un proces

echitabil, i-a încălcat dreptul la apărare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

14 februarie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

19 martie 2018, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Boris Gladiuc reprezentat de

avocatul Ion Leca, la 14 mai 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Boris Gladiuc reprezentat de

avocatul Ion Leca în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în

mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Boris Gladiuc reprezentat de

avocatul Ion Leca este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie

temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

4

concluzia de a considera recursul declarat de Boris Gladiuc reprezentat de avocatul

Ion Leca ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de Boris Gladiuc reprezentat de avocatul Ion Leca, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

5