2ra-1117/18 — cu privire la încasarea restanței la plata pentru pierderea capacității de muncă

2ra-1117/18 — cu privire la încasarea restanței la plata pentru pierderea capacității de muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-1117/18

instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

4 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Succin”, reprezentată de avocatul Veaceslav Botnari

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Bacean,

reprezentată de avocatul Eugenia Barbaroșie împotriva Societății pe Acțiuni

„Succin” cu privire la încasarea restanței la plata pentru pierderea capacității de

muncă

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 prin care

a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Succin” și menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 6 iunie 2017, prin care a fost

admisă acțiunea

constată:

La 21 octombrie 2016, Maria Bacean, reprezentată de avocatul Eugenia

Barbaroșie a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Succin”,

intervenienți accesorii Casa Națională de Asigurări Sociale și executorul

judecătoresc Ludmila Șapa cu privire la încasarea restanței la plata pentru

pierderea capacității de muncă.

În motivarea acțiunii a invocat că la 13 martie 1990, fiind angajată în acea

perioadă la SA „Czom”, actualmente SA „Succin”, a suferit un accident de muncă

grav, în urma căruia a pierdut capacitatea de muncă cu 25 %.

Comunică că deoarece nu au fost efectuate achitările în vederea recuperării

prejudiciului cauzat, dânsa s-a adresat în instanța de judecată.

Ca urmare, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

10 decembrie 1999 a fost admisă acțiunea înaintată de ea împotriva SA „Czom”,

încasată de la SA „Czom” în beneficiul ei despăgubirea materială în sumă de

947,13 lei, pentru perioada de 1998 – 1999 și începând cu luna ianuarie anul 2000,

lunar, în beneficiul ei a despăgubirii bănești în sumă de 68,59 lei.

1

Relatează că pe parcursul anilor, achitările se efectuau diferit, fiind admise

restanțe pe perioada 1 aprilie 2000 – 31 mai 2006 la suma de 15742,36 lei, potrivit

calculului efectuat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Menționează că în cadrul examinării cererii de insolvabilitate, a fost depusă

cererea de înaintare a creanței cu suma restantă de 15742,36 lei.

Astfel, la 18 septembrie 2006, prin hotărârea Judecătoriei Economice, a fost

validată creanța.

Afirmă că achitările se efectuau în baza hotărârii judecătorești și a tabelului

de calcul prezentat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Remarcă că după schimbarea denumirii întreprinderii SA „Czom” în

SA „Succin” și a conducerii acesteia, pârâtul a înaintat pretenții față de ea în

vederea restituirii sumei de 44780 lei, precum că a fost achitată o sumă ce nu

corespunde titlului executoriu.

Declară că cerințele SA „Succin” au fost respinse, astfel instanțele de

judecată au stabilit că suma prejudiciului cauzat urmează a fi calculată potrivit

datelor oferite de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Evidențiază că până în prezent, dânsa nu-și poate încasa suma ce i se cuvine,

deoarece executorul judecătoresc poate executa o hotărâre judecătorească strict

conform titlului executoriu, iar orice acțiune întreprinsă în vederea recalculării

sumelor sunt contestate de către pârât în instanțe.

Notează că întâmpină dificultăți în vederea aplicării dispozitivului hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10 decembrie 1999, în partea ce se referă la

încasarea în beneficiul ei a despăgubirii bănești în sumă de 68,59 lei lunar

începând cu luna ianuarie 2000, cu menținerea faptului că indemnizația pentru

incapacitatea de muncă se calculează în conformitate cu prevederile din Legea

privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei angajaților în urma

mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul executării obligațiilor de

serviciu, la data calculării plății.

Susține că potrivit calculului efectuat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, suma restantă pe perioada anilor 2011 – 2016 constituie 80575 lei și

anume, anul 2011 – restanța e de 10365,25 lei, anul 2012 – 12153,36 lei, anul 2013

– 13233,12 lei, anul 2014 – 14326,92 lei, anul 2015 – 15875,28 lei, anul 2016 –

14621,10 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398 Cod civil, art. 331,

353 Codul muncii, art. 31 din Legea cu privire la protecția muncii din 2 iulie 1991,

art. 19 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății din 28 martie 1995, art. 4, 5 din Legea

privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate în urma

mutilării sau altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării obligațiunilor de

serviciu din 11 februarie 1999, art. 5, 85, 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, obligarea SA „Succin” să achite în beneficiul ei a

sumei restante în mărime de 80575 lei, precum și să achite lunar compensația în

conformitate cu calculele oferite de Casa Națională de Asigurări Sociale.

La 6 martie 2017, Maria Bacean, reprezentată de avocatul Eugenia

Barbaroșie a depus cerere de modificare a obiectului acțiunii, prin care a solicitat

2

admiterea acesteia, obligarea SA „Succin” să achite în beneficiul ei suma restantă

în mărime de 69361 lei, obligarea SA „Succin” să achite lunar, începând cu luna

martie 2017, compensația în conformitate cu calculele oferite de Casa Națională de

Asigurări Sociale, precum și încasarea din contul SA „Succin” în beneficiul ei a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 6 iunie 2017 a fost

admisă acțiunea.

A fost încasată de la SA „Succin” în beneficiul Mariei Bacean suma restantă

la plata pentru pierderea capacității de muncă pentru perioada 2011 – februarie

2017 în mărime de 69361 lei.

A fost obligată SA „Succin” să achite lunar, începând cu luna martie 2017,

compensația în conformitate cu calculele oferite de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Au fost încasate de la SA „Succin” în beneficiul Mariei Bacean cheltuielile

pentru asistența juridică în mărime de 2000 lei.

A fost încasat de la SA „Succin” în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 2080,83 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de SA „Succin” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 12 aprilie 2018, SA „Succin”, reprezentată de avocatul Veaceslav Botnari

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, încetarea procesului sau

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând că aceasta contravine normelor de drept, fiind indicate greșit

solicitările intimatei.

Cu referire la temeiurile de încetare a procesului, susține că pentru

prejudiciul cauzat sănătății Mariei Bacean, SA „Succin” a fost obligată printr-un

act judecătoresc irevocabil să achite suma de 68,59 lei lunar pe viață, care se află la

executare în procedura executorului judecătoresc Ludmila Șapa.

Menționează că unica persoană în drept să execute acest act judecătoresc,

inclusiv să stabilească restanțele atunci când debitorul nu achită la timp, este

executorul judecătoresc.

Afirmă că executorul judecătoresc este în drept să înainteze instanței cereri

privind explicarea modului de executare a documentului executoriu, fie schimbarea

modului de executare. Totuși asemenea acțiuni nu au fost întreprinse.

Remarcă că dacă SA „Succin” nu a executat în modul cuvenit documentul

executoriu privind încasarea în beneficiul Mariei Bacean a compensațiilor

(indemnizațiilor) pentru prejudiciul adus sănătății, atunci creditorul urmează să

adreseze cererile cuvenite executorului judecătoresc și după caz, să conteste

inacțiunile executorului judecătoresc conform prevederilor art. 161 – 164 Cod de

executare.

Consideră că intimata eronat s-a adresat instanței de judecată cu acțiune

civilă pentru a stabili că un titlu executoriu nu este executat corespunzător și că se

3

acumulează restanțe, or, această chestiune urmează a fi soluționată conform

prevederilor Codului de executare.

Menționează că prin hotărârea instanței de fond, menținută prin decizia

instanței de apel, a fost încălcat principiul disponibilității în drepturi a

participanților la proces și în acest fel, fiind expuse în dispozitiv chestiuni care nu

au fost solicitate de Maria Bacean.

Or, Maria Bacean nu a solicitat obligarea SA „Succin” de a achita

compensație conform calculelor oferite de Casa Națională de Asigurări anume în

folosul ei. Este doar presupunerea instanței că Maria Bacean a dorit încasarea în

folosul ei și nu în folosul unor terțe persoane.

La fel, Maria Bacean nu a solicitat obligarea SA „Succin” de a achita

compensație conform calculelor Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Notează că instanța de apel, în decizia recurată, a indicat că Maria Bacean a

solicitat în baza prevederilor din Legea nr. 278-XIV din 11 februarie 1999,

obligarea SA „Succin” la efectuarea recalculului, cu încasarea sumelor

corespunzătoare, însă o pretenție cu privire la obligarea SA „Succin” la efectuarea

recalculului nu a fost formulată. Aceasta este o interpretare extensivă a instanței de

apel, care nu corespunde cu solicitările din cererea de chemare în judecată.

Remarcă că hotărârea instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, nu este certă, deoarece în dispozitivul hotărârii contestate se indică obligarea

SA „Succin” de a achita compensație conform calculelor Casei Naționale de

Asigurări Sociale, însă nu este indicat cu ce titlu se oferă aceste compensații.

Afirmă că dacă aceste compensații se acordă pentru pierderea capacității de

muncă, atunci hotărârea contestată se suprapune cu hotărârea judecătorească din

10 decembrie 1999 dintre aceleași părți și care au același obiect. Astfel, existența

hotărârii judecătorești din 10 decembrie 1999 ar servi temei de încetare a prezentei

cauze.

Declară că SA „Succin” a înaintat în instanța de fond cerere prin care a atras

atenția că solicitările intimatei sunt incerte, însă la acea etapă instanța a indicat că

este disponibilitatea în drepturi a Mariei Bacean în formularea solicitărilor.

Notează că deși în ordine de apel, s-a atras atenția în mod special asupra

acestei chestiuni, instanța de apel nu s-a expus în privința acestui argument, fiind

astfel admisă încălcarea procedurii de examinare a apelului prevăzută la art. 375

alin. (5) CPC.

Evidențiază că instanța a admis încasarea sumei de 69361 lei ca fiind o sumă

restantă la plata pentru pierderea capacității de muncă pentru perioada 2011 –

februarie 2017.

Totuși, plata pentru pierderea capacității de muncă este efectuată de către SA

„Succin” în folosul intimatei în temeiul titlului executoriu din anul 1999, care

expune în mod cert și irevocabil cuantumul și modul în care urmează a fi

despăgubită intimata pentru pierderea capacității de muncă.

Reiterează că nicio obligație de recalcul nu a fost pusă în seama SA

„Succin”, iar pentru a stabili dacă a fost acumulată vreo restanță, instanța de

4

judecată urma doar să înmulțească suma de 68,59 lei cu perioada solicitată și să

identifice dacă sumele achitate au fost sau nu suficiente.

La caz, pentru perioada 2011 – februarie 2017 sunt 86 de luni a câte 68,59

lei, ceea ce constituie în total suma de 5898,74 lei.

În același timp, instanța de fond și instanța de apel au constatat că SA

„Succin” a achitat suma de 12675,80 lei. Astfel, în prezent, există o supraplată

către intimată.

Remarcă că la abordarea existenței sau inexistenței unei restanțe, instanța nu

doar că nu a ținut cont de faptul că această chestiune este de competența

executorului judecătoresc care stabilește mărimea restanțelor la executarea unui

titlu executoriu, dar a ignorat și faptul că obligația SA „Succin” față de Maria

Bacean cu privire la plata compensației pentru pierderea capacității de muncă este

cert stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Consideră că instanța de fond și instanța de apel au ignorat prevederile

art. 123 CPC, ajungând în acest fel, la o soluție pripită și ilegală.

Afirmă că instanța de fond a admis capătul de cerere privind obligarea

SA „Succin” de a achita compensație conform calculelor oferite de Casa Națională

de Asigurări Sociale, însă legea nu prevede posibilitatea obligării angajatorului de

a achita compensație pentru pierderea capacității de muncă în baza calculelor

prezentate de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Susține că nici Maria Bacean în cererea de chemare în judecată, nici instanța

de fond și nici instanța de apel nu au indicat o normă de drept care ar permite

adoptarea unei asemenea soluții.

Consideră că instanța de fond și instanța de apel arbitrar au pus în sarcina

SA „Succin” o obligație care nu este prevăzută de nicio normă de drept.

Evidențiază că a fost admisă o încălcare flagrantă a dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 CEDO și o ingerință ilegală și nelegitimă în privința

dreptului de proprietate a SA „Succin” prevăzut de art. 1 din Protocolul adițional

nr. 1 la CEDO.

Obiectează că prevederile din Legea nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 nu

sunt aplicabile speței, deoarece reieșind din prevederile art. 2, Maria Bacean nu a

activat 12 luni la SA „Succin”, prin urmare, aplicarea prevederilor din legea

menționată nu este justificată.

Indică că în calculele prezentate, Casa Națională de Asigurări Sociale a

calculat salariul mediu doar pentru nouă luni.

Astfel, calculele prezentate nu sunt conforme cu prevederile din Legea

menționată.

Consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat o lege care

nu urma să fie aplicată.

Reiterează că în calculele prezentate de Casa Națională de Asigurări Sociale

se operează cu o sumă de 63,61 ruble, care însă nu este conformă cu hotărârea

judecătorească din 10 decembrie 1999, prin care a fost încasată în folosul intimatei

suma de 68,59 lei lunar pe viață și nu este explicată modalitatea de conversie a

rublelor în lei.

5

La 4 iunie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Maria Bacean,

reprezentată de avocatul Eugenia Jelamschi a depus referință la recursul declarat de

SA „Succin”, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 9 februarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 148), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 12 aprilie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Succin”,

reprezentată de avocatul Veaceslav Botnari nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

6

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SA „Succin”, reprezentată de avocatul Veaceslav Botnari, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Succin”, reprezentată de avocatul Veaceslav

Botnari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Succin”, reprezentată de

avocatul Veaceslav Botnari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7