3ra-732/18 — contestarea actului administrativ

3ra-732/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-732/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A.Arhip)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I.Țurcan, Iu.Cotruță, N.Simciuc)

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rotarciuc Alexei

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost admise apelurile depuse de Rotarciuc Alexei și Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova și a fost casată hotărârea din 05 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 06 martie 2017, Rotarciuc Alexei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei din

salariul de funcție de procuror începând cu data de 01 ianuarie 2013 până la 01 august

2016, precum și începând cu data de 01 august 2016, cu plata diferenței pensiei deja

achitate.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că începînd cu data de 01

februarie 2010, i-а fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în cuantum de 80%

din salariul de funcție, adică suma de 3400 de lei.

La data de 01 ianuarie 2013, în temeiul art. II din Legea nr. 37 din 07 martie

2013, salariul procurorilor în funcție a fost majorat cu 35%. De această majorare a

beneficiat și reclamantul, întrucît era angajat în funcția de procuror la momentul

respectiv. Cu toate acestea, Casa Națională de Asigurări Sociale eronat nu a efectuat

recalcularea pensiei începînd cu data de 01 ianuarie 2013 cu includerea adaosului de

35% la salariul de funcție.

1

A invocat că pîrîta urma să mai efectueze o recalculare a pensiei și începînd cu

data de 01 august 2016, în temeiul prevederilor art. 51 din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013. Reclamantul a fost

concediat din organele Procuraturii la data de 11 noiembrie 2013, în legătură cu

atingerea plafonului de vîrstă. La momentul încetării raporturilor de muncă, avea o

vechime în muncă de 16 ani 03 luni 11 zile.

A relatat că în vederea soluționării extrajudiciare a litigiului, la data de 17

februarie 2017 a înaintat cerere prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale, însă

prin răspunsul nr. 266/17 din 03 martie 2017, cererea prealabilă a fost respinsă.

Prin hotărârea din 05 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea. S-a recunoscut ca fiind neîntemeiat răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. R-236/17 din 03 martie 2017 oferit lui Rotarciuc

Alexei la cererea depusă la data de 17 februarie 2017. S-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite lui Rotarciuc Alexei pensia pentru

vechimea în muncă, reieșind din salariul de funcție al procurorului din Procuratura

Generală, în cuantum de 4,5 salarii medii pe economie, începînd cu 01 martie 2017.

În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au admis apelurile

depuse de Rotarciuc Alexei și Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova, s-a casat hotărârea din 05 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a emis o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. S-a obligat Casa Națională

de Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Rotarciuc Alexei pensia pentru vechime în

muncă, ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție,

începând cu 05 aprilie 2013 după creșterea salariului cu 35 % și începând cu 01

august 2016, după creșterea salariului potrivit art.60 din Legea cu privire la

Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 (în vigoare din 01 august 2016). În rest

pretențiile s-au respins.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că conform prevederilor art. 6

alin. (2) al Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355 din 23

decembrie 2005, persoanele care dețin funcții de demnitate publică (cu excepția celor

cu statut de magistrat) au dreptul, pentru activitatea desfășurată în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, la un salariu lunar stabilit conform anexelor nr. 2 și

3, care reprezintă unica formă de salarizare a lor. Reieșind din pct.1 al notei la Anexa

nr. 3, salariile lunare pentru locțiitorii conducătorilor de subdiviziuni din Procuratura

Generală se stabilesc cu o reducere de 5-10 la sută față de salariile lunare prevăzute

pentru conducătorii respectiv, iar potrivit pct. 3 a notei la aceiași Anexă, salariile

lunare incluse în prezenta anexă după data adoptării Legii nr. 37 din 07 martie 2013

pentru modificarea și completarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu

privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar sau modificate după această dată

includ în sine și majorarea salariilor cu 35%.

Conform art. 45 alin. (1) din Legea cu privire la procuratură nr. 902 din 29

ianuarie 1992, salariul procurorilor și anchetatorilor s-a stabilit în funcție de post,

gradul de clasificare și de vechimea în muncă și corespunde salariilor judecătorilor

2

instanțelor judecătorești de gradul de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a

5%. Procurorii și anchetatorii dispun de dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele, prevăzute pentru judecători.

Astfel, instanța de apel a indicat că conform art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorul are dreptul la pensie

conform Legii cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, au fost declarate

neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011,

adică acele prevederi care se refereau la condițiile de pensionare pentru judecători,

însă prevederile din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, care se referă la stabilirea pensiei

pentru procurori, nu au fost declarate neconstituționale și respectiv, ele rămînînd în

vigoare de la data adoptării și sunt în vigoare și în prezent.

Totodată, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 21 ianuarie 2000 s-a

indicat că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a

diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în legea cu privire la

statutul judecătorului. Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului, că

cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata

pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

La fel, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, a declarat

neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

„Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” în partea referitoare la art.

461 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de

stat”. Art. II din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 se referă la modificarea art. 26, 31,

32, 321, 322, 323, 33 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 „Cu privire la statutul

judecătorului”. Modificările la normele enumerate au fost declarate neconstituționale

integral, în condițiile pre-citate, aceste legi nu se mai aplică nici pentru procurorii

pensionați până la 09 iunie 2011.

Suplimentar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, rezultă că, un drept

social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și respectiv, art.

1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are o valoare economică. Un asemenea drept social

Rotarciuc Alexei l-a dobândit, licit, odată cu acordarea pensiei pentru vechime în

muncă la data de 01 februarie 2010, iar drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56

din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ca drepturi

potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

Astfel, dreptul reclamantului/apelant Rotarciuc Alexei cu aplicarea principiului

recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în

baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

3

posterioare.

În cumulul celor indicate, instanța de apel a considerat ilegal răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.R-236/17 din 03 martie 2017 care lezează

drepturile reclamantului/apelant, prevăzute de lege.

Astfel, a relatat instanța de apel că nu poate fi reținut argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că, drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări

sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă

prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, pe când Rotarciuc Alexei a obținut dreptul la

pensie începând cu 01 februarie 2010.

Cu toate că precum indică Rotarciuc Alexei, Legea cu privire la Procuratură

nr.294-XVI din 25 decembrie 2008, a fost modificată și completată prin Legea nr.56

din 09 iunie 2011, astfel încât prevederile art.73 nu mai reglementează recalcularea

pensiei pentru vechimea în muncă ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie, iar drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de art.462 din

Legea nr.156 din 15 octombrie 2011 privind sistemul public de pensii, instanța de

apel a menționat că în conformitate cu art.6 alin.(1) CC, legea civilă nu are caracter

retroactiv.

La 17 aprilie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel în partea obligării CNAS la recalcularea pensiei

intimatului cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

Mai mult ca atît, conforn prevederilor Legii nr. 294-XVI din 25.12.2008 cu

privire la Procuratură, art.73 a fost modificat prin Legea nr.56 din 09 iunie 2011 și

alin.(8) a fost abrogat, astfel pensia pentru vechimea în muncă a procurorilor nu se

supune recalculării, iar alin.(1) al articolului dat stabilește că procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat nr. 156-XIV din 14.10.1998.

A indicat că începând cu 01 iulie 2011 drepturile de pensionare a procurorilor sunt

reglementate de prevederile art.462 din Legea nr.156 din 14.10.1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat.

Astfel, a menționat recurentul că conform art.462 din Legea nr.156 din 14.10.1998

nu prevede recalcularea pensiilor pentru vechime în muncă procurorilor și respectiv

temei legal de a recalcula cuantumul pensiei de care benificiază intimatul nu este.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei integrale la 23 martie 2018 (f.d.107), însă la materialele

4

dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia. Prin urmare, recursul declarat

la data de 17 aprilie 2018 se consideră a fi depuse în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

5

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursule declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6