3ra-856/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-856/18

prima instanță:Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga (A.Peni)

instanța de apel:Curtea de Apel Comrat (G.Colev, L.Caraianu, M.Galupa)

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția Servicii Publice a

Republicii Moldova, Departamentul Cadastru, prin intermediul reprezentantului

Crăciun Nadejda,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Parascovia

împotriva Agenției Servicii Publice a Republicii Moldova, Departamentul Cadastru cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

respins apelul depus de Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova,

Departamentul Cadastru și a fost menținută hotărârea din 10 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga,

c o n s t a t ă:

La 12 aprilie 2017 Cebotari Parascovia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Servicii Publice a Republicii Moldova, Departamentul Cadastru

cu privire la anularea înregistrării dreptului de ipotecă, referitor la bunul imobil cu

număr cadastral XXXXX, înregistrat la data de 01 martie 2002.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că la 01 martie 2002 a fost încheiat

contractual de gaj nr.1048 între Cebotari Chiriac, Cebotari Parascovia și ÎCS “Micro

Entreprise Credit din Moldova” SA, iar la cererea ultimei a fost efectuată

înregistrarea dreptului de gaj în registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral

XXXXX.

Ulterior, în anul 2004 ÎCS “Micro Entreprise Credit din Moldova” SA a fost

reorganizată în ÎCS “ProCredit” SA prin hotărârea Camerei Înregistrării de Stat din

05.07.2004. Prin hotărârea Camerei Înregistrării de Stat din 11 iulie 2013 ÎCS

“ProCredit” SA a fost lichidată cu radierea din registrul persoanelor juridice.

A menționat reclamanta că creditul primit de ÎCS “ProCredit” SA de la ÎCS

“Micro Entreprise Credit din Moldova”SA a fost rambursat integral, astfel, urma ca

dreptul de gaj să fie stins prin radierea informației din registrul bunurilor imobile cu

1

numărul cadastral XXXXX.

A susținut reclamanta că titularul de drept menționat la momentul oportun nu a

depus cerere cu privire la radierea dreptului de gaj în privința bunurilor înregistrate cu

numărul cadastral XXXXX, această înscriere fiind valabilă în continuare în Registrul

bunurilor imobile.

A invocat reclamanta prevederile art.29 alin.(2) a Legii cu privire la ipotecă,

art.499 alin.(2) Cod civil cât și pct.70 al Instrucțiunii cu privire la înregistrarea

bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, adoptat prin ordinul Agenției de Relații

Funciare și Cadastru nr.112 din 22.06.2005 care stipulează că radierea înscrierii

drepturilor reale se face la cererea titularului de drept sau la cererea persoanei

interesate cu consimțământul titularului de drept. Consimțământul titularului de drept

nu este necesar în cazul în care dreptul este constituit pentru un anumit termen și

acesta a expirat; în cazul în care dreptul se stinge prin decesul sau încetarea existenței

titularului și titularul a decedat sau și-a încetat existența.

Astfel, reclamanta a relatat că la 03 martie 2017 a depus cerere la organul

territorial cadastral, unde este înregistrată ipoteca (OCT Ceadîr-Lunga, filiala ÎS

“Cadastru”) privind radierea înscrierii dreptului de ipotecă înregistrat la data de 01

martie 2002, referitor la bunul imobil cu număr cadastral XXXXX, care prin

răspunsul OCT Ceadîr-Lunga din 14.04.2017 a fost respinsă.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga a fost admisă acțiunea și a fost anulată înscrierea de înregistrare a dreptului de

gaj din 01 martie 2002 efectuată în privința bunului imobil, înregistrat în registrul

bunurilor imobile cu numărul cadastral XXXXX.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul

depus de Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova, Departamentul Cadastru și a

fost menținută hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a invocat prevederile art. 29 alin. (2) a

Legii cu privire la ipotecă, art.499 alin.(2) Cod civil.

Totodată, a menționat instanța de apel că, în conformitate cu pct.70 al

Instrucțiunii cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor,

adoptat prin ordinul Agenției de Relații Funciare și Cadastru nr.112 din 22.06.2005,

în coroborare cu Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 28.02.1998,

Hotărârea Guvernului nr.1030 din 12.10.1998, radierea înscrierii drepturilor reale se

face la cererea titularului de drept sau la cererea persoanei interesate cu

consimțământul titularului de drept. Consimțământul titularului de drept nu este

necesar în cazul în care dreptul este constituit pentru un anumit termen și acesta a

expirat; în cazul în care dreptul se stinge prin decesul sau încetarea existenței

titularului și titularul a decedat sau și-a încetat existența.

La 23 aprilie 2018 Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova,

Departamentul Cadastru, prin intermediul reprezentantului Crăciun Nadejda a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

2

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa participanților la proces copia

deciziei integrale din 22 februarie 2018 la 15 martie 2018 (f.d.136).

Recurentul a recepționat decizia la data de 21 martie 2018 conform avizului de

recepție (f.d.137).Prin urmare, recursul declarat la data de 23 aprilie 2018 se consideră

a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Agenția Servicii Publice a

Republicii Moldova, Departamentul Cadastru, prin intermediul reprezentantului

Crăciun Nadejda, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

3

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursule declarat de Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova,

Departamentul Cadastru, prin intermediul reprezentantului Crăciun Nadejda, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Agenția Servicii Publice a

Republicii Moldova, Departamentul Cadastru, prin intermediul reprezentantului

Crăciun Nadejda.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4