3ra-759/18 — contestarea actului administrativ

3ra-759/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-759/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O. Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Buhnaci, M. Anton)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Damian

Sergiu, reprezentat de avocatul Eremia Vitalie împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 22 februarie 2018,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Damian Sergiu împotriva notarului public Daniela Țurcan cu privire la constatarea

încălcării dreptului la informație,

c o n s t a t ă:

La 14 martie 2017, Damian Sergiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva notarului public Țurcan Daniela prin care a solicitat constatarea încălcării

termenului legal de prezentare de către pârât a informațiilor personale, încasarea

prejudiciului moral pentru încălcarea termenului legal de prezentare a informațiilor în

cuantum de 3000 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3006, 95 de

lei.

La fel, a solicitat instanței a obliga pârâtul să prezinte actele care au stat la baza

autentificării contractelor de împrumut nr. 1882 din 15 februarie 2012, încheiat între

Damian Sergiu în calitate de împrumutător și Grijuc Igor în calitate de împrumutat și

de ipotecă nr.1883 din 04 februarie 2012, încheiat între Damian Sergiu în calitate de

creditor ipotecar și Tarnovschi Ana și Tarnovschi Vasile în calitate de garanți

ipotecari.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că s-a adresat notarului public

Țurcan Daniela, cu o cerere prin care a solicitat să-i fie puse la dispoziție copiile

legalizate de pe raportul de evaluare a bunului imobil nr. 1 19/12/1575 din 13 februarie

2012, întocmit de SRL „Naxin” și prezentat de către garanții/debitori ipotecari

Tarnovschi Ana și Tarnovschi Vasile la întocmirea contractului de ipotecă nr.1883 din

14 februarie 2012, față de creditorul ipotecar Damian Sergiu, care a fost recepționată

de către notar în data de 06 februarie 2017.

Reclamantul a notat că ulterior, s-a adresat notarului public Daniela Țurcan, prin

intermediul avocatului Eremia Vitalie, cu cerere prin care a solicitat punerea la

dispoziție a dosarelor și a tuturor actelor, ce au stat la baza autentificării contractelor

de împrumut nr.1882 din 15 februarie 2012, încheiat între Damian Sergiu în calitate de

împrumutător și Grijuc Igor în calitate de împrumutat, și de ipotecă nr.1883 din 14

1

februarie 2012, încheiat între Damian Sergiu în calitate de creditor ipotecar și

Tarnovschi Ana și Tarnovschi Vasile în calitate de garanți ipotecari, cu stabilirea unei

date și ore pentru a lua cunoștință cu materialele acestora. Cererea dată, a fost

recepționată de către notar în data de 20 februarie 2017, însă reclamantului nu i-a fost

dat nici un răspuns.

Prin urmare, reclamantul a considerat că notarul public, Țurcan Daniela urma

să-i elibereze răspuns la cererea adresată la 20 februarie 2017, în termen de 15 zile

lucrătoare potrivit art. 16 al Legii privind accesul la informație.

În drept, Damian Sergiu și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 11,16,23 din

Legea privind accesul la informație, art. 22, 25, 26 din Legea contenciosului

administrativ, Legea cu privire la petiționare, art. 6, alin. (2), art.7, alin. (4) din Legea

cu privire la notariat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 octombrie 2017,

cererea de chemare a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se încadrează în

prevederile legii.

Astfel, instanța a reținut că raportul de evaluare nr. 119/12/1575 din 15 februarie

2012, prin care s-a stabilit valoarea de piață a bunului imobil ipotecat conform

contractului de ipotecă nr. 1883 din 15 februarie 2012, a fost întocmit de SRL

„Naxin”, și nu de către notarul public Daniela Țurcan. Prin urmare, furnizorul acestei

informații, în sensul art. 5 alin. (2) din Legea privind accesul la informație, este

posesorul informației, și anume SRL „Naxin”.

Cât privește cerința reclamantului privind obligarea notarului public să-i pună la

dispoziție dosarele și toate actele care au stat la baza autentificării contractelor de

împrumut nr. 1882 din 15 februarie 2012 și de ipotecă nr. 1883 din 14 februarie 2012,

cu stabilirea unei date și ore pentru a lua cunoștință de materialele acestora, instanța a

considerat-o neîntemeiată. Or, notarul eliberează informația de pe actul notarial

întocmit/realizat de el personal, în speță, actele notariale întocmite de notarul public

Daniela Țurcan pe care Damian Sergiu le deține.

Considerând neîntemeiată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

05 octombrie 2017, la 15 ianuarie 2018, Damian Sergiu a înaintat cerere de apel, prin

care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care cererea de

chemare în judecată înaintată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, s-a respins apelul

declarat de Damian Sergiu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 05 octombrie 2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanța de apel

a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă probelor administrate, a

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

2

soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural și în

consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Damian Sergiu, reprezentat de

avocatul Eremia Vitalie a înaintat cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018 și

a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 octombrie 2017, cu emiterea

unei hotărîri noi, prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Prin referința depusă la 22 iunie 2018, notarul public Țurcan Daniela a notat

că recursul înaintat Damian Sergiu, reprezentat de avocatul Eremia Vitalie, conține

obiecțiile de fapt și de drept care deja au fost obiect de studiere și verificare de către

instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare, considerent din care

solicită a fi respins.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, a susținut că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Damian Sergiu, reprezentat de avocatul

Eremia Vitalie și materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a examina

legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu

legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Damian Sergiu, reprezentat de avocatul

Eremia Vitalie, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

3

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 22 februarie

2018, a fost expediată recurentului la 19 aprilie 2017. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră

recursul depus la data de 26 aprilie 2018, în termen.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate

le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, conform

prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Damian Sergiu, reprezentat de

avocatul Eremia Vitalie, completul de admisibilitate deduce că cererea de recurs de

facto este o transpunere a motivelor din cererea de apel și cererea de chemare în

judecată.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că reprezentantul recurentului nu a

evidențiat în cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse

examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

4

bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca

atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin

prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece reprezentantul recurentului Damian Sergiu, avocatul Eremia

Vitalie nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece

este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului reprezentantului

recurentului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale

de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de recurs reține că

recursul declarat de Damian Sergiu, reprezentat de avocatul Eremia Vitalie, nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare

nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Damian Sergiu a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate,

ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Damian Sergiu, reprezentat de

avocatul Eremia Vitalie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie

5

2018, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Damian Sergiu, reprezentat de

avocatul Eremia Vitalie împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie

2018, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Damian Sergiu împotriva notarului public Daniela Țurcan cu privire la constatarea

încălcării dreptului la informație.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6