3ra-784/18 — contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-784/18

Prima instanță:Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud: Badan-Melnic Eleonora

Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău, jud: Ion Țurcan, Iurie Cotruță, Natalia Simciuc

Î N C H E I E R E

4iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bundiuc Valeri, reprezentat de

avocatul Iorga Iulian,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bundiuc

Valeri împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău, succesor în drepturi Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la obligarea înregistrării dreptului de

proprietate asupra bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de Bundiuc Valeri și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 4 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 25 noiembrie 2016, Bundiuc Valeri a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău, succesor în drepturi Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la obligarea înregistrării dreptului de

proprietate asupra bunului imobil.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin contractul de donație din 10 martie 1956,

Guțul Fedora a dobândit dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte din imobilul nr.

XXXXX. La 1 septembrie 1983, Guțul Fedora a decedat, iar prin testamentul din 3

august 1982 a testat toată averea sa, inclusiv ½ cotă-parte din imobilul XXXXX lui

Bundiuc Valeri.

Din anul 1983 până în prezent, Bundiuc Valeri posedă cu bună-credință sub nume

de proprietar lotul de pământ cu suprafața de 3198 m2, amplasat peXXXXX,

1

continuând astfel posesiunea realizată de predecesorii săi începând cu anul 1956 și

realizând sub nume de proprietar amenajarea și îmbunătățirea terenului respectiv.

La 25 octombrie 2016, a depus la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău o cerere

cu privire la înregistrarea condiționată a dreptului de proprietate asupra lotului de teren

în temeiul art. 61 Cod funciar.

La 17 noiembrie 2016, a recepționat scrisoarea nr. 01-11/1558 din 2 noiembrie

2016, prin care nu i s-a oferit un răspuns clar și motivat de ce se refuză în solicitarea de

a înregistra dreptul de proprietate asupra lotului de teren cu numărul

cadastralXXXXX.

A indicat că, i-au fost vătămate drepturile prin nesoluționarea în termen legal a

cererii adresate cât și prin respingerea nemotivată și ilegală a acesteia.

Solicită Bundiuc Valeri admiterea acțiunii cu obligarea Oficiului Cadastral

Teritorial Chișinău de a înregistra condiționat dreptul de proprietate asupra sectorului

de teren cu numărul cadastralXXXXX.

Prin hotărârea din 4 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Bundiuc Valeri și s-a menținut hotărârea din 4 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 25 aprilie 2018, Bundiuc Valeri, reprezentat de avocatul Iorga Iulian a depus

cerere de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 17

ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 4 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, instanța de fond și instanța de apel nu

au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea, iar soluția

instanțelor este una contradictorie. De asemenea a indicat că, interpretarea eronată a

normelor de drept material constituie o încălcare a principiului accesului la justiție.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Bundiuc Valeri, reprezentat de

avocatul Iorga Iulian, Completul menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La data de 21mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea cererii de recurs, intimații nu au depus referință prin care să-și

expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Bundiuc Valeri.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

2

Bundiuc Valeri, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 6 februarie 2018

(f.d.142), însă, la materialele cauzei lipsesc careva date privind recepționarea acesteia.

Cererea de recurs a fost depusă la data de 25 aprilie 2018 (f.d.144).

Astfel, instanța de recurs constată că, Bundiuc Valeri s-a conformat prevederilor

legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Bundiuc Valeri în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

3

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În circumstanțele sus relatate și reieșind din faptul că, argumentele recursului sânt

similare argumentelor invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel,

constituind deja obiect al dezbaterilor judiciare fiind apreciate sub aspectul dublului

grad de jurisdicție, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Bundiuc Valeri,

reprezentat de avocatul Iorga Iulian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Bundiuc Valeri, reprezentat de avocatul Iorga Iulian, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5