3ra-778/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-778/2018

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Guțan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal

Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Asociația de Gospodărire a

Spațiilor Verzi” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-

a respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă :

La data de 16 mai 2017, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău,

intervenient accesoriu ÎM „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” cu privire

la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Consiliul mun. Chișinău la data

de 14 martie 2017 a adoptat decizia nr. 2/41 „Cu privire la transmiterea sistemului

de supraveghere video din Parcul Valea Morilor de la balanța ÎM „Asociația de

gospodărire a spațiilor verzi” la balanța Centrului unic de monitorizare și control a

traficului al MAI”.

A considerat Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 2/41, parvenită în adresa Oficiului la data de 23

martie 2017, contravine prevederilor legislației în vigoare, deoarece la adoptarea

acesteia, Consiliul mun. Chișinău urma să țină cont de prevederile art. 3, 26 și 35

din Legea privind finanțele publice și responsabilitățile bugetar-fiscale nr. 181 din

25 iulie 2014.

Mai mult, a relevat că o astfel de propunere a Guvernului la momentul

adoptării deciziei nr. 2/41 din 14 martie 2017 nu exista.

1

A solicitat Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei

Consiliului mun. Chișinău nr. 2/41 „Cu privire la transmiterea sistemului de

supraveghere video din Parcul Valea Morilor, de la balanța ÎM „Asociația de

gospodărire a spațiilor verzi” la balanța Centrului unic de monitorizare și control a

traficului al MAI”.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost admisă.

A fost anulată decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 2/41 din 14 martie 2017 „Cu

privire la transmiterea sistemului de supraveghere video din Parcul „Valea

Morilor” de la balanța ÎM „Asociația de gospodărire a spațiilor verzi” la balanța

Centrului unic de monitorizare și control a traficului al MAI” ca fiind emisă cu

încălcarea procedurii stabilite.

La data de 02 noiembrie 2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat apel

împotriva hotărârii din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Consiliul mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea din 11 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 26 aprilie 2018, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din

11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului, Consiliul mun. Chișinău a indicat că, consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece

instanțele au aplicat eronat normele de drept material, au apreciat arbitrar poziția

participanților la proces și probelor anexate la materialele cauzei.

Totodată indică că, instanța de apel nu a constatat și nu a elucidat

circumstanțele importante pricinii pe deplin, precum și și-a bazat decizia pe fapte

neprobate.

Recurenta a solicitat casarea integrală a deciziei din 20 februarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău și hotărârii din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a respinge acțiunea ca

neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 februarie

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

2

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Consiliul mun. Chișinău în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău, ca

inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

4