2ra-1052/18 — cu privire la repararea prejudiciului material

prima instanță: M. Țurcan dosarul nr. 2ra-1052/18

instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

4 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sofia

Suman

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat

„Vibropribor” împotriva Sofiei Suman cu privire la repararea prejudiciului material

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 prin care

a fost respins apelul declarat de reprezentantul apelantei Sofia Suman, avocatul

Lilia Prodan și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din

19 iunie 2017, prin care a fost admisă acțiunea integral

constată:

La 17 noiembrie 2016, ÎS „Vibropribor” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Sofiei Suman cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că Sofia Suman a fost angajată în cadrul

ÎS „Vibropribor”, în funcție de magazioner, conform ordinului nr. 161 din

29 septembrie 1982.

Comunică că la 19 septembrie 2011, între părți a fost încheiat în formă scrisă

contractul cu privire la răspunderea materială deplină nr. 16, în conformitate cu

prevederile art. 339 Codul muncii și prevederile din Hotărârea Guvernului RM

nr. 449 din 29 aprilie 2004.

Afirmă că la 4 aprilie 2014, pârâtei i-a fost adusă la cunoștință fișa de post a

magazionerului, pentru ce ultima a semnat.

Relatează că în luna mai 2015, la depozitele de metal, în care pârâta trebuia

să asigure siguranța valorilor materiale de inventar transmise către aceasta,

conform ordinului nr. 129 din 26 mai 2015, a fost efectuată inventariere, în

rezultatul căreia a fost stabilit că metalul (enumerat în Anexa nr. 1) se afla în stoc,

fapt confirmat prin procesul-verbal cu privire la rezultatele inventarierii, semnat de

Comisia de inventariere.

1

Menționează că la 12 octombrie 2015, Sofia Suman, în urma deschiderii

depozitului, a depistat lipsa parțială a valorilor materiale (în pofida faptului că nu a

fost compromisă integritatea lacătelor, sigiliilor și etichetelor cu ștampila și

semnătura pârâtei).

Susține că ulterior, conform ordinului nr. 160 din 13 octombrie 2015 a fost

efectuată inventarierea repetată, în rezultatul căreia a fost identificată o insuficiență

largă de metale și alte valori materiale de inventar din stoc.

Evidențiază că în legătură cu circumstanțele menționate și în conformitate cu

prevederile art. 342 Codul muncii, prin ordinul nr. 170 din 20 noiembrie 2015

administrația ÎS „Vibropribor” a instituit comisia de efectuare a anchetei de

serviciu, pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit și a cauzelor

apariției acestuia.

Afirmă că potrivit actului întocmit la 2 decembrie 2015 de comisia de

efectuare a anchetei de serviciu, s-a constatat că pârâta nu a asigurat siguranța

necesară a bunurilor transmise ei în valoare totală de 42270,54 lei, motiv pentru

care consideră că ultima este vinovată de pierderea acestora.

Relevă că la 9 decembrie 2015, în adresa pârâtei a fost expediată o înștiințare

scrisă privind repararea benevolă a prejudiciului cauzat.

Menționează că în răspunsul din 17 decembrie 2015 pârâta a refuzat să

repare prejudiciul cauzat în mod benevol.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 327, 328, 333, 337, 338

alin. (1) lit. a), 339, 341, 342, 344 Codul muncii, art. 166 CPC, Hotărârii

Guvernului RM nr. 449 din 29 aprilie 2004.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Sofia Suman în beneficiul

ÎS „Vibropribor” a sumei prejudiciului material cauzat în mărime de 42270,54 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 19 iunie 2017 a fost

admisă acțiunea integral, încasat de la Sofia Suman în beneficiul ÎS „Vibropribor”

suma de 42270,54 lei cu titlu de prejudiciu material.

A fost încasat de la Sofia Suman în beneficiul statului suma de 1268,11 lei

cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de reprezentantul apelantei Sofia Suman, avocatul Lilia Prodan și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 12 aprilie 2018, Sofia Suman a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate

și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

respinsă cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

instanței de fond, considerându-le neîntemeiate și ilegale.

Remarcă că nici instanța de fond, nici instanța de apel, constatând existența

răspunderii materiale a ei față de intimat, nu a specificat care anume faptă ilicită a

salariatului a provocat survenirea prejudiciului material și nici nu a specificat

forma vinovăției.

2

Afirmă că în lipsa unei mențiuni concrete referitor la conținutul faptei ilicite,

instanța de apel deduce caracterul ilicit al faptei imputate ei din unele circumstanțe

de fapt (integritatea ușii și lacătelor, imposibilitatea pătrunderii prin micile orificii

prin perete), concluzionând în mod indirect că prejudiciul a fost cauzat în urma

acțiunilor de delapidare din partea acesteia.

Susține că pe faptul delapidării bunurilor din depozitul nr. 8, pentru care ea a

fost responsabilă, de către Procuratura sect. Centru a fost pornită urmărirea penală,

în cadrul căreia dânsa a fost recunoscută ca bănuită, iar ulterior scoasă de sub

urmărire penală prin ordonanța din 31 mai 2016.

Astfel, în urma acțiunilor de urmărire penală a fost constatat faptul

nevinovăției ei în delapidarea bunurilor încredințate.

Consideră că concluzia instanței de apel în sensul că nu s-a demonstrat că

prejudiciul material a fost cauzat angajatorului printr-o faptă ce întrunește semnele

componenței de infracțiune, fapt care nu o absolvă pe Sofia Suman de răspunderea

materială prevăzută de legislația muncii, contravine circumstanțelor de fapt a

pricinii.

Or, în cadrul urmăririi penale s-a demonstrat că prejudiciul material a fost

cauzat în urma acțiunilor de însușire ilegală din partea unei/unor persoane

necunoscute.

Totodată, în cadrul procesului penal a fost în mod incontestabil demonstrată

nevinovăția sa în dispariția bunurilor aflate în gestionarea ei și respectiv,

nevinovăția în cauzarea prejudiciului material angajatorului.

Evidențiază că în cadrul acțiunii în răspundere materială, angajatorul trebuie

să probeze săvârșirea unei fapte ilicite de către salariat în legătură cu serviciul și nu

fapte ilicite fără legătură cu atribuțiile de serviciu sau fapte penale, cu atât mai mult

că organele de urmările penală au stabilit că dânsa nu a săvârșit vreo infracțiune

care să genereze paguba intimatului.

Concluzionează că în fapta imputabilă ei lipsește încă unul din elementele

obligatorii a răspunderii materiale a salariatului – vinovăția (intenția sau culpa).

Consideră că instanța de apel a dat o calificare greșită a raportului litigios,

constatând existența elementelor răspunderii materiale a salariatului ca rezultat al

aprecierii arbitrare a probelor administrate (ordonanței de scoatere de sub învinuire

a Sofiei Suman) și ca urmare, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată

(art. 327, 333, 338, 341 Codul muncii), fapt ce constituie temei pentru casarea

hotărârilor judecătorești.

La 5 iunie 2018, SRL „Vibropribor” a depus referință la recursul declarat de

Sofia Suman, solicitând respingerea recursului, menținerea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 21 decembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 177).

3

Totodată, din actele cauzei se atestă că Sofia Suman a primit copia deciziei

recurate la data de 27 februarie 2018 (f. d. 178), alte date cu privire la

recepționarea deciziei de către recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 12 aprilie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sofia Suman nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Sofia Suman, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Sofia Suman ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Sofia Suman se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5