2ra-1237/18 — rezilierea contractului

Dosarul nr.2ra-1237 /18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Turcan, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

soluționând admisibilitatea recursului declarat de către Astafiev Svetlana,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Astafiev

Svetlana împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Manevla - Com” cu privire la

rezilierea contractului și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, prin care s-a

respins apelul declarat de Astafiev Svetlana și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 07 iulie 2017,

c o n s t a t ă:

La 02 noiembrie 2016, Astafiev Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Manevla-Com” cu privire la rezilierea contractului nr. 3063 din data

de 09 iunie 2015, cu privire la prestarea serviciilor publice de salubrizare și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 09 iunie 2015 a încheiat

cu SRL „Manevla-Com” contractul de prestări servicii publice de salubrizare pentru

persoane fizice (case individuale) nr. 3063, având ca obiect de reglementare

precolectarea, colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor solide menajere și a

celor voluminoase, cu excepția deșeurilor toxice, periculoase și a celor cu regim

special (art. 3 al contractului).

Astafiev Svetlana menționând prevederile art. 8, pct. 1 al contractului, a notat

că operatorul și-a asumat obligația să colecteze deșeurile o dată la două săptămâni,

conform graficului stabilit și coordonat cu autoritatea publică locală, utilizatorul în

virtutea art. 10 urma să efectueze piața serviciilor prestate la casieriile băncilor

comerciale stipulate în factura eliberată lunar în baza tarifelor aprobate și stabilite prin

contract.

La fel, a menționat că în conformitate cu art. 7 lit. e) al contractului, utilizatorul

și-a asumat obligația să scoată în zilele și orele stabilite de operator pubelele de gunoi

în fața casei, iar la rândul său operatorul s-a obligat să anunțe utilizatorul dacă din

motive obiective nu poate ajunge la timp la adresa utilizatorului și să stabilească de

comun acord o altă oră de ridicare, conform art. 11 pct. 4 al contractului.

De asemenea, prin art. 5 pct. 1 al contractului, s-a obligat operatorul să respecte

angajamentele asumate prin contractul de prestare a serviciilor publice de salubrizare.

1

În vederea executării incontestabile a contractului încheiat, reclamanta a

executat clauzele acestuia în termenii stabiliți, a expus pubelele de gunoi în fața casei

la data și ora convenită, însă, în data de 15 martie 2016, operatorul nu și-a onorat

obligațiile contractuale, adică nu a ridicat pubelele de gunoi și nici nu a anunțat

utilizatorul despre faptul dat.

Prin urmare, în aceeași zi a adus la cunoștință operatorului despre incidentul

produs, fiind asigurată că situația dată, va fi clarificată. Însă, ulterior a fost informată

că reclamanta este vinovată de incidentul produs, deoarece nu a expus la timpul

convenit pubelele de gunoi pentru a fi colectate.

Astafiev Svetlana a concretizat că, prin reclamația din 28 martie 2016 pârâtul a

fost somat despre rezilierea contractului încheiat în data de 09 iunie 2015, din motivul

neexecutării corespunzătoare a obligației asumate.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile

art.art.512-514, 575, 747 Cod Civil și art. 5, 28, 167-168, 238-241 Cod de procedură

civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 iulie 2017, cererea de

chemare în judecată depusă de Astafiev Svetlana a fost respinsă ca neîntemeiată.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la de 04 august 2017,

Astafiev Svetlana a depus apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, s-a respins apelul

declarat de către Astafiev Svetlana și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 07 iulie 2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Astafiev Svetlana la 23 aprilie 2018

declarat recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 iulie 2017,

cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 21 februarie

2018 a fost expediată recurentei la 27 martie 2018. Astfel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art.

434 Cod de procedură civilă , consideră recursul depus în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Astafiev Svetlana și materialul probator

2

anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Astafiev Svetlana, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Astafiev Svetlana, este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură

civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod de procedură civilă, completul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care

expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

3

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către Astafiev Svetlana asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Astafiev Svetlana, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Astafiev Svetlana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

4