2ra-1078/18 — anularea actului

2ra-1078/18 — anularea actului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1078/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

(judecător V. Jomiru-Niculiță )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători G. Dașchevici, S. Gîrbu și L. Bulgac)

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Anatolii Schițco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolii Schițco împotriva ÎS

„CRIS „Registru” (reorganizat în IP „Agenția Servicii Publice”) cu privire la anularea

ordinului și repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”, casată hotărârea din 28 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află cererea de chemare în judecată depusă, la 08 iunie 2016, de

către Anatolii Schițco, reprezentat de avocatul Chirilenco Svetlana, împotriva ÎS „CRIS

„Registru” cu privire la anularea ordinului și repararea prejudiciului (f.d. 5-8, vol.I).

În motivare acțiunii, reclamantul a invocat că, în baza contractului individual de muncă

nr. 4590 (1339110), încheiat între părți la data de 10 septembrie 2010, Anatolii Schițco a fost

angajat în funcția de Șef al Biroului Înmatricularea transportului nr. 8, mun. Chișinău al

Subdiviziunilor teritoriale a Direcției Înregistrare a Transportului și Calificarea Conducătorilor

Auto, fapt confirmat prin ordinul nr. 346 din 10 septembrie 2010 și mențiunile în carnetul de

muncă. Ulterior, în baza ordinului Î.S. „CRIS „Registru” nr. 260-p din data de 27 mai 2015,

reclamantul a fost transferat în funcția de șef al Biroului de Înmatriculare a transportului nr.12

mun. Chișinău, iar în baza ordinului nr. 434-p din 21 august 2015 a fost transferat în funcția

1

de șef-adjunct al Secției Înmatricularea transportului nr. 7 mun. Chișinău a Subdiviziunii

Teritoriale al Direcției Înregistrare a transportului și calificarea conducătorilor auto Chișinău.

Anatolii Schițco a menționat că, în baza ordinului nr. 148-p din 10 martie 2016, a fost

concediat din funcția ocupată în legătură cu reducerea numărului de personal, în temeiul art.

86 alin. (1) lit. a) Codul muncii. Până la adresarea reclamantului în instanța de judecată cu

prezenta cerere, conținutul ordinului nr. 148-p din 10 martie 2016 nu i-a fost adus la cunoștință,

fiindu-i eliberat la cererea sa doar extrasul din ordin (dispoziție), fără indicarea motivelor de

fapt și de drept.

Reclamantul a susținut, că a fost concediat ilegal și că ordinul contestat urmează a fi

anulat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 86 alin. (2), art. 90 alin.

(2), lit b), alin. (3), art. 201, art. 206 alin. (1), art. 210, art. 329 alin. (1), art. 330 alin. (1), lit.

b), art. 353 Codul muncii, art. 5 lit. k0, o), art. 9 alin. (1), art. 1405, art. 1422, 1423 Cod civil,

art. 85 alin. (1) lit. a), 90 lit. i) și art. 96 alin. (1) și alin. (11), art. 123, art. 238-242 Cod de

procedură civilă.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 148-p din 10 martie 2016, în partea ce ține

de desfacerea actului de muncă și eliberarea din funcție a lui Schițco Anatolii din funcția de

șef-adjunct al Secției Înmatricularea transportului nr. 7 mun. Chișinău a Subdiviziunii

teritoriale al Direcției Înregistrarea a transportului și calificarea conducătorilor auto și

încasarea din contul Î.S. „CRIS „Registru” a Ministerului Tehnologiilor Informaționale și

Comunicațiilor al RM în beneficiul lui Schițco Anatolii a sumei de 33 187, 89 lei cu titlu de

compensare bănească în locul restabilirii la muncă în mărime de trei salarii medii lunare, 121

688, 93 lei cu titlu de salariu pentru lipsa forțată de la serviciu în legătură cu concedierea ilegală

din momentul concedierii și până la momentul pronunțării hotărârii, 22 125, 26 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin concediere ilegală și absența forțată de la muncă în mărime de 2

salarii medii, 5 000 lei cu titlu de servicii juridice.

Prin hotărârea din 28 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani), cererea de

chemare în judecată depusă de Anatolii Schițco a fost admisă, fiind dispusă anularea ordinului

nr. 148-p din 10 martie 2016 cu privire la încetarea contractului individual de muncă în partea

în care a fost concediat Anatolii Schițco din funcția de șef-adjunct al Secției înmatricularea

transportului nr. 7 mun. Chișinău al subdiviziunilor teritoriale a Direcției înregistrare a

Transportului și calificarea conducătorilor auto și încasarea de la ÎS „CRIS „Registru” în

beneficiul lui Schițco Anatolii suma în mărime de 33 187, 89 lei, ca compensație bănească în

locul restabilirii la muncă, suma în mărime de 143 814, 19 lei cu titlu de despăgubire pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, suma în mărime de 11 062, 63 lei cu titlu de

prejudiciu moral și suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în total suma

de 193 064, 71 lei. Totodată, s-a dispus încasarea de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul

statului suma de 5 641, 94 lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 147-149, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că pretențiile reclamantului privind

anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă sunt

întemeiate, având în vedere faptul că ordinul de reducere a statelor din 30 decembrie 2015 a

2

fost emis cu încălcarea art. 88 alin. (1) din Codul muncii, și anume acesta a fost emis în lipsa

unei motivări juridice sau economice privind necesitatea reducerii numărului sau a statelor de

personal.

Instanța de fond a mai statuat că de către pârât la emiterea ordinului de concediere nu au

fost respectate condițiile prevăzute de alin. (2) art. 88 din Codul muncii, potrivit căruia în cazul

în care, după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziția,

decizia, hotărârea) de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul

aceluiași an calendaristic. În acest sens instanța a remarcat că, în condițiile în care, Schițco

Anatolii a făcut cunoștință cu ordinul cu privire la preavizarea salariaților în legătură cu

reducerea statelor de personal la data de 06 ianuarie 2016, ordinul de concediere urma să fie

emis în interiorul termenului de 2 luni, adică până la 06 martie 2016 și nu cu întârziere cum a

fost în cazul dat.

Totodată, instanța de fond a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 183 din Codul

muncii, potrivit căruia angajatorul era obligat să evalueze dreptul preferențial al fiecărui

angajat din cadrul structurii lichidate de a fi lăsat la lucru, ținând cont de calificarea și

productivitatea muncii acestuia, or, în acest sens oarecare acțiuni din partea pârâtului nu au

fost efectuate.

La 15 mai 2017, ÎS „CRIS „Registru” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând casarea hotărârii din 28 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca nefondată (f.d. 145, vol. I).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din 14

decembrie 2017, a admis apelul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”, a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 28 aprilie 2017 și a emis o nouă hotărâre, prin care

s-a respins acțiunea integral ca neîntemeiată (f.d. 224-231, vol.I).

Instanța de apel, în motivarea soluției sale a menționat că concluzia instanței de fond

vizavi de temeinicia pretențiilor înaintate de Schițco Anatolii, este una incorectă, deoarece

contravine circumstanțelor de fapt stabilite, rezultă din aprecierea greșită a probelor

administrate și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Raportând circumstanțele de fapt la prevederile normelor legale relevante, instanța de apel a

constatat, că toate condițiile impuse prin lege au fost respectate de către întreprinderea-pârâtă

la concedierea reclamantului din funcție.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Schițco Anatolii, la 26 februarie 2018 , a

declarat recurs împotriva decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Recurentul făcând trimitere la art. 431 alin. (1), art. 432 alin. (4) Cod de procedură

civilă a solicitat admiterea cererii de recurs cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În argumentarea celor solicitate, recurentul a invocat că la emiterea deciziei, instanța

de apel a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

A susținut recurentul că instanța de apel la examinarea cauzei civile nu a examinat și

nu elucidat pe deplin importante circumstanțe ale speței, iar motivarea soluției este bazată pe

probe care nu au fost administrate de către instanța de judecată.

3

La 08 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a cererii de

recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii copiei respective (f.d. 13, vol. II).

La 24 mai 2018, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință asupra recursului, prin

care a menționat că recursul declarat de Schițco Anatolii nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă și urmează a fi respins.

Totodată, intimatul a remarcat că argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, fără indicarea încălcărilor esențiale

sau aplicării eronate a normelor de drept material.

În susținerea poziției sale, intimatul a mai indicat că instanța de apel corect a constatat că

angajatorul a respectat procedura de concediere prevăzută de art. 88 Codul Muncii, și mai cu

seamă cu respectarea termenului de preavizare în legătură cu reducerea statelor de personal,

de 2 luni. Indicând în acest sens că Schițco Anatolii a fost concediat la 12 martie 2016, în baza

ordinului nr. 148p din 10 martie 2016, în condițiile în care reclamantul a făcut cunoștință cu

ordinul nr. 2p din 04 ianuarie 2016, cu privire la preavizare în legătură cu reducerea statelor

de personal la data de 06 ianuarie 2016, adică în interiorul termenului prevăzut de alin. (2) art.

88 Codul Muncii al RM.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 13 iunie 2018, recursul declarat de Schițco Anatolii a fost considerat

admisibil (f.d. 27, vol. II).

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul judiciar constată că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei la 24 ianuarie 2018 (scrisoarea nr. 948 anexată la materialele dosarului,

f.d. 232), astfel recursul declarat de Schițco Anatolii la 26 februarie 2018 se consideră a fi

depus în termen.

Potrivit art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat

admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra oportunității

invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire

la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție a considerat că examinarea recursului este posibilă fără înștiințarea participanților la

proces.

Examinând recursul declarat de Schițco Anatolii împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2017, studiind materialele dosarului și raportând cele constatate la

prevederile legale care guvernează speța, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să admită recursul, să

4

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe din următoarele

raționamente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea

primei instanțe.

Verificând, în limitele invocate în recurs și pe baza referinței depuse, legalitatea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, Colegiul constată următoarele temeiuri de

admitere a recursului.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a

interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Din materialele dosarului se distinge cert faptul că, în prin contractul individual de muncă

nr. 4590 (1339110) din 10 septembrie 2010 și ordinul nr. 346p din 10 septembrie 2010, Schițco

Anatolii a fost angajat la ÎS „CRIS „Registru”, în funcția de șef al biroului de înmatriculare

nr. 8 din mun. Chișinău al subdiviziunilor teritoriale a Direcției înregistrare a Transportului și

calificarea conducătorilor auto (f.d.12-15, vol. I).

Ulterior, între părți au fost încheiat acorduri adiționale la contractul individual de muncă

nr. 4590(1339110) din 10 septembrie 2010, prin care salariatul a fost transferat în funcția de

sef al Biroului de înmatriculare a transportului nr.12 mun. Chișinău, iar prin ordinul nr. 434p

din 21 august 2015, reclamantul a fost transferat în funcția de șef-adjunct al Secției

înmatricularea transportului nr. 7 mun. Chișinău a subdiviziunii teritoriale ale Direcției

înregistrarea a Transportului și calificarea conducătorilor auto (f.d.86-88, vol. I).

Prin ordinul nr. 2p din 04 ianuarie 2016, ÎS „CRIS „Registru” l-a preavizat pe reclamantul

Schițco Anatolii despre reducerea funcției de Șef-adjunct al Secției înmatricularea

transportului nr. 7 mun. Chișinău a DÎTCCA. Ordinul nr. 2p din 04 ianuarie 2016 a fost adus

la cunoștința reclamantuui la data de 06 ianuarie 2016, contra semnărură (f.d. 90, vol. I).

Din materialele dosarului judiciar se mai constată că, la 10 martie 2016, în temeiul

ordinului nr. 148p Schițco Anatolii a fost concediat din funcția de șef-adjunct al Secției

înmatricularea transportului nr. 7 mun. Chișinău, a subdiviziunii teritoriale ale Direcției

înregistrarea Transportului și calificarea conducătorilor auto, în baza art. 86 alin. (l) lit. c)

Codul muncii, adică în legătură cu reducerea funcției respective.

Invocând ilegalitatea ordinului de concediere, cât și încălcarea procedurii de emiterea a

acestuia, Schițco Anatolii a înaintat prezenta acțiune în instanța de judecată.

Fiind investită cu judecarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea din 28 aprilie

2017 a admis integral acțiunea înaintată de Schițco Anatolii, iar instanța de apel prin decizia

5

din 14 decembrie 2017 a casat hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea înaintată de Schițco Anatolii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră concluziile instanței de apel neîntemeiate, rezultate din aplicarea eronată

a normelor de drept material, fapt ce constituie temei de casare a hotărârii judecătorești.

Conform art. 86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii, concedierea – desfacerea din inițiativa

angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe

durată determinată – se admite pentru următoarele motive: reducerea numărului sau a statelor

de personal din unitate.

Art. 88 din Codul muncii, prevede că, angajatorul este în drept să concedieze salariații de

la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor

de personal (art.86 alin.(1) lit.b) și c)) doar cu condiția că:

a) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic sau

economic, cu privire la lichidarea unității ori reducerea numărului sau a statelor de personal;

b) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a

salariaților cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a statelor de

personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai

persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse;

c) o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va

propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective

(cu condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat

întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia);

d) va reduce, în primul rând, locurile de muncă vacante;

e) va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariații angajați prin cumul;

f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămână cu menținerea

salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă;

g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenției pentru ocuparea forței

de muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate;

h) se va adresa organului sindical în vederea obținerii acordului pentru concediere, în modul

prevăzut de prezentul cod;

i) în cazul în care reorganizarea sau lichidarea unității presupune reducerea în masă a locurilor

de muncă, va informa în scris, cu cel puțin 3 luni înainte, despre acest lucru organele sindicale

din unitatea și ramura respectivă și va iniția negocieri în vederea respectării drepturilor și

intereselor salariaților. Criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc

prin convențiile colective.

Alin. (2) al aceleiași norme legale stipulează expres că, în cazul în care, după expirarea

termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de

concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiași an

calendaristic. În termenul de preavizare nu se include perioada aflării salariatului în concediul

anual de odihnă, în concediul de studii și în concediul medical.

Așadar, desfacerea contractului individual de muncă pe motivul reducerii numărului sau

a statelor de personal din unitate este valabilă în următoarele condiții: - reducerea numărului

6

sau a statelor de personal să aibă loc real. Acest fapt urmează a fi confirmat prin ordinul cu

privire la reducerea numărului de personal și aprobarea noilor state de personal. Se reține că

noile state de personal urmează a fi aprobate până la începerea evenimentelor ce țin de

reducerea numărului de personal; - salariatul nu are dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru.

Atunci când se decide cu privire la dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru urmează a se lua

în considerare prevederile art.183 Codul muncii. În cazul în care mai mulți salariați pretind la

un post vacant, atunci regula dreptului preferențial nu se va aplica. În acest caz numai

angajatorul este în drept de a decide cui din salariații care urmează a fi concediați în legătură

cu reducerea numărului de personal din unitate să-i propună prin transfer funcția vacantă,

ținînd totodată cont de cerințele art.49 alin.(1) Codul muncii privitor la specialitatea, profesia,

calificarea, funcția pretendenților; - salariatul a fost preavizat despre reducerea numărului sau

a statelor de personal din unitate cu 2 luni înainte de reducere, acordîndu-i salariatului ce

urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămână cu menținerea salariului mediu pentru

căutarea unui alt loc de muncă; - desfacerea contractului individual de muncă a fost făcută cu

consultarea prealabilă al organului sindical din unitate (art.87 CM).

Raportând prevederile legale precitate la circumstanțele cauzei, instanța de recurs

consideră întemeiată concluzia instanței de fond, potrivit căreia ordinul nr. 148p din 10 martie

2016 urmează a fi anulat, din motivul că este emis contrar prevederilor art. 88 alin. (2) Codul

muncii, acesta fiind emis după expirarea termenului de 2 luni din momentul aducerii la

cunoștința salariatului a ordinului nr. 2p din 04 ianuarie 2016 cu privire la preavizarea

salariatului în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

În această ordine de idei, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiată și eronată concluzia instanței de apel potrivit

căreia la emiterea ordinului contestat, au fost respectate de către pârât cerințele alin. (2) art. 88

Codul muncii, cu constatarea faptul că termenul de preavizare de 2 luni s-a finisat la data de

10 martie 2016, în condițiile în care a luat cunoștință, contra semnătură, cu ordinul nr. 2p din

04 ianuarie 2016 „Cu privire la preavizarea salariaților în legătură cu reducerea statelor de

personal” la data de 06 ianuarie 2016.

Or, din analiza actelor anexate la dosar, rezultă cu certitudine că, în circumstanțele în care

ordinul de preavizare din 04 ianuarie 2016 a fost adus la cunoștința lui Schițco Anatolii, contra

semnătură la data de 06 ianuarie, termenul de preavizare expiră la data de 06 martie 2016,

contrar constatărilor făcute de instanța de apel, care indică eronat expirarea termenului de

preavizare la 10 martie 2016.

De asemenea, instanța de recurs reține ca întemeiată concluzia instanței de fond prin care

conchide încălcarea de către pârât a dispozițiilor art. 183 Codul muncii, potrivit căruia

angajatorul era obligat de a evalua, în conformitate cu art. 183 Codul Muncii, dreptul

preferențial aș fiecărui angajat din cadrul unității lichidate de a fi lăsat la lucru, având în

calificarea și productivitatea muncii acestuia, precum și criteriile indicate la alin. (2) art. 183

Codul Muncii, în cazul stabilirii unei egale calificări și productivități a muncii.

Or, de către instanța de fond corect a fost constatat că careva acțiuni din partea

angajatorului privind aprecierea preferențialitații dreptului reclamantului de a fi lăsat la lucru

nu au fost efectuate, iar procedura de preavizare nu a fost precedată de care măsuri spre

respectarea dreptului preferențial al salariatului de a fi lăsat la lucru.

7

Iar, în conformitate cu art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual

de muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să

indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. În cazul contestării de

către salariatul membru de sindicat a ordinului de concediere, instanța de judecată va solicita

acordul (opinia consultativă) al organului (organizatorului) sindical privind concedierea

salariatului respectiv.

Subsecvent, luând în considerare faptul că instanța de recurs a constatat ca întemeiată

concluzia instanței de fond privind anularea ordinului nr. 148-p din 10 martie 2016, în partea

ce ține de desfacerea actului de muncă și eliberarea din funcție a lui Schițco Anatolii din funcția

de șef-adjunct al Secției Înmatricularea transportului nr. 7 mun. Chișinău a Subdiviziunii

teritoriale al Direcției Înregistrarea a transportului și calificarea conducătorilor auto, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră întemeiate și concluziile instanței de fond privind admiterea pretențiilor privind

încasarea din contul Î.S. „CRIS „Registru” a Ministerului Tehnologiilor Informaționale și

Comunicațiilor al RM în beneficiul lui Schițco Anatolii a compensației bănești în locul

restabilirii la muncă în mărime de trei salarii medii lunare, a salariului pentru lipsa forțată de

la serviciu în legătură cu concedierea ilegală din momentul concedierii și până la momentul

pronunțării hotărârii, prejudiciu moral cauzat prin concediere ilegală și absența forțată de la

muncă în mărime de 2 salarii medii, precum și cheltuielile pentru servicii juridice.

În susținerea poziției sale, instanța de recurs relevă prevederile art. 90 Codul muncii, în

conformitate cu care, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat

nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea

de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:

a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă;

b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a

eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.);

c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de judecată, ținîndu-

se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu

mediu lunar al salariatului.

În locul restabilirii la locul de muncă, părțile pot încheia o tranzacție de împăcare, iar în

caz de litigiu – instanța de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în

beneficiul acestuia, o compensație suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel

puțin 3 salarii medii lunare ale salariatului.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut câștig de cauză

dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

8

Prin prisma circumstanțelor indicate și a normelor de drept citate, instanța de recurs

consideră că decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 este neîntemeiată, fiind

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și urmează a fi casată.

Totodată, luând în considerare că concluzia primei instanțe despre necesitatea admiterii

integrale a acțiunii este justă, având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, cu stabilirea corectă

a situației de fapt și de drept în cauza dată cu adoptarea unei hotărâri întemeiate și legale,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Schițco Anatolii, de a casa decizia

instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de Anatolii Schițco.

Se casează decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Anatolii Schițco împotriva ÎS „CRIS „Registru”

(reorganizat în IP „Agenția Servicii Publice”) cu privire la anularea ordinului și repararea

prejudiciului, cu menținerea hotărârii din 28 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Victor Burduh

Luiza Gafton

9