2ra-1209/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1209/18 Prima instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Central (V. Stratan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru) ÎNCHEIERE 27 iunie 2018 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Maria Ghervas Iuliana Oprea examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Leşan, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 împotriva Valentinei Leşan, Igor Leşan, Ion Leşan şi Irinei Leşan cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost respins apelul declarat de Ion Leşan şi a fost menţinută hotărârea din 02 februarie 2017 a Judecătoriei Chişinău, sediul Central, c o n s t a t ă : La 22 aprilie 2016, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Leşan, Igor Leşan, Ion Leşan şi Irinei Leşan cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, pe numele pârâţilor Valentina Leşan, Igor Leşan, Ion Leşan şi Irina Leşan, SA „Termoelectrica” a livrat energie termică. Reclamantul a menţionat că pârâţii nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată pentru energia termică în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2015, constituie suma de 1994, 22 lei, fapt confirmat prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. A invocat că în temeiul art. 10, 17 şi 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

La fel, a specificat că, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, conform art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, însă în pofida acestui fapt, pârâţii sunt informaţi prin intermediul facturii lunare şi a reclamaţiei (somaţiei) despre executarea obligaţiilor, pe care nu le execută. 1 Reclamantul a mai evidenţiat şi faptul că Gestionarul Fondului Locativ şi SA „Termoelectrica” se află într-o situaţie financiară precară din cauza rău-platnicilor, din care fac parte şi pârâţii. A solicitat, încasarea în mod solidar din contul pârâţilor Valentina Leşan, Igor Leşan, Ion Leşan şi Irina Leşan în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 a datoriei pentru serviciile comunale furnizate şi anume pentru energia termică în sumă de 1994,22 lei, cât şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 02 februarie 2017 a Judecătoriei Chişinău, sediul Central, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 şi a fost încasat în mod solidar din contul Valentinei Leşan, Igor Leşan, Ion Leşan şi Irinei Leşan în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, suma de 1994,22 lei cu titlu de datorie pentru energia termică pentru perioada 01 august 2013 până la 30 septembrie 2015 şi taxa de stat în sumă de 270 lei. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la data de 07 martie 2017, Ion Leşan a declarat apel. Prin încheierea din 21 iunie 2017 a Curţii de Apel Chişinău, Ion Leşan a fost repus în termenul de declarare a apelului.

Prin decizia din 16 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Ion Leşan şi a fost menţinută hotărârea din 02 februarie 2017 a Judecătoriei Chişinău, sediul Central. La data de 25 aprilie 2018, Ion Leşan a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri. În susţinerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerându-le neîntemeiate şi ilegale prin faptul că au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Astfel, recurentul a indicat că nu este parte contractantă al unui contract de furnizare a energiei termice şi este debranşat de la reţeaua termică a distribuitorului, motiv din care a specificat că nu există careva temei legal de a încasa datoria pretinsă.

Prin prisma art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia contestată la data de 16 ianuarie 2018, dar date care ar conforma recepţionarea deciziei de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, recursul declarat de Ion Leşan la 25 aprilie 2018, este depus în termen. La 22 mai 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în adresa intimaţilor a fost expediată copia recursului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimaţii nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţă în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 2 Justiţie ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Ion Leşan, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Ion Leşan este declarativ şi nu justifică afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod de procedură civilă, completul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În cazul de faţă, Completul constată că temeiurile inserate în cererea de recurs nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De altfel, argumentele invocate de către recurent nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Totodată, Completul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond şi de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin urmare, recursul nu poate fi exercitat pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, controlul judiciar fiind limitat, de regulă, numai la problemele de drept, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor chestiuni de fond ce au fost soluționate de către instanțele de judecată.

În acelaşi timp, Completul reiterează că, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atât în practică, cât şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, 3 nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Totodată, conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Reieşind din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ion Leşan, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Recursul declarat de Ion Leşan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Maria Ghervas Iuliana Oprea 4