2ra-530/16 — Încasarea datoriei

Judecătoria Centru Dosarul nr.2ra-530/16 Mun. Chişinău Judecător: C. Roşca Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Valeriu Doagă, Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Cebotari Pavel, în interesele lui Vascan Anatolie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 împotriva lui Vascan Anatolie şi Vascan Maria, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” , împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, CONSTATĂ : La 15.08.2014, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Vascan Anatolie şi Vascan Maria, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Reclamantul menţionează că pârâţii Vascan Anatolie şi Vascan Maria nu au achitat pentru energia termică furnizată, astfel la 01.04.2015 datoria acumulată faţă de reclamant pentru perioada noiembrie 2011 -2014 constituie 1 804,41 lei. Reclamantul susţine, că încercările de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară, nu s-au soldat cu succes, pârâţii neonorându-şi obligaţiile şi eschivându-se intenţionat de la achitarea plăţilor în termen. Astfel, ÎMGFL-11 a solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâţilor a sumei de 1804,41 lei cu titlu de datorie şi a sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iunie 2015 cererea a fost admisă integral.

S-a dispus încasarea din contul lui Vascan Anatolie şi Vascan Maria în folosul ÎMGFL nr. 11 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 1 804,41 lei, cheltuielile pentru taxa de stat de 270 lei. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a menţionat că acţiunea înaintată este bazată pe suport legal şi probator iar argumentele pârâţilor precum că nu au nici o datorie, deoarece au încălzire autonomă iar prin apartamentul lor nu trece nici o ţeavă sunt neîntemeiate.

Or, potrivit pct.pct.8 şi 81 din Hotărârea Guvernului nr. 707 din 20.09.2011 cu privire la unele măsuri de eficientizare a funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, în cazul deconectării 1 integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luând în consideraţie existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice şi subsoluri) care menţin în stare funcţională sistemele inginereşti de alimentare cu apă şi de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, avocatul Cebotari Pavel în interesele lui Vascan Anatolie şi Vascan Maria a declarat apel la 07 iulie 2015, prin care a solicitat casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie respinsă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către Cebotari Pavel în interesele lui Vascan Anatolie şi Vascan Maria şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 iunie 2015. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel avocatul Cebotari Pavel, în interesele lui Vascan Anatolie a declarat recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu remiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 04.11.2015 a fost remisă recurentului la data de 10.11.2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 04.01.2016 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.

La 09.03.2016, ÎMGFL nr. 11 a înaintat referinţă prin care a solicitat respingerea cererii de recurs înaintată de avocatul Cebotari Pavel, în interesele lui Vascan Anatolie ca fiind neîntemeiată cu menţinerea hotărârii primei instanţe din 10.06.2015 şi a deciziei instanţei de apel din 04.11.2015. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către avocatul Cebotari Pavel, în interesele lui Vascan Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 3 considera recursul declarat de avocatul Cebotari Pavel, în interesele lui Vascan Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către avocatul Cebotari Pavel, în interesele lui Vascan Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4