2ra-817/18 — încasarea sumei si compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra – 817/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecătorul: L. Lupașco,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru,

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Condratieva Inna și

Condratiev Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 23 împotriva lui Condratiev Serghei și Condratieva Inna cu

privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 04 noiembrie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” ( în

continuare SA „Termoelectrica”) în interesele Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 ( în continuare ÎMGFL nr. 23 ) a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Condratiev Serghei și Condratieva

Inna cu privire la încasarea în mod solidar a sumei de 2422,62 lei cu titlu de

datorie la costul serviciilor locativ-comunale (energia termică livrată și neachitată

în perioada octombrie 2014-septembrie 2016) pentru apartamentul nr.XXXXXX,

str.XXXXXX, mun.XXXXXX, compensarea cheltuielilor de judecată formate

din taxa de stat în suma de 270 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în baza contractului de

livrare a energiei termice în apa caldă nr. 6023 din 02 octombrie 2006, încheiat

între SA „Termoelectrica” (până la redenumire — SA „Centrala Electrică de

Termoficare nr. 2” din Chișinău - succesorul în drepturi al SA „Termocom” în

1

procedura falimentului) și ÎMGFL nr.23, ultima și-a asumat obligația de a achita

lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate. Din cauza neonorării

obligațiilor de plată, la data de 26 septembrie 2016 datoria ÎMGFL nr. 23 la

consumul de energie termică constituie suma de 12 804 036,47 lei, devenind de

fapt debitorul „Termoelectrica” SA.

Reclamantul susține că, în urma consumului de energie termica,

ÎMGFL nr.23 a prestat în continuare servicii de gospodărie comunală, inclusiv

energie termica, către proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor

locuibile și nelocuibile ai blocului locativ gestionat, care la rândul său au

beneficiat de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea

lor, conform facturilor primite.

SA „Termoelectrica” menționează că, în caz de neachitare de către

consumatori a sumelor datorate, ÎMGFL nr. 23 este în drept să acționeze

consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, și chiar are obligația de a о

face pentru a stinge creanța sa față de „Termoelectrica” SA din contul achitărilor

efectuate de către consumatorii restanți.

Reclamantul indică că, ÎMGFL nr. 23 nu a acționat în judecată consumatorii

restanți, inclusiv nu i-a acționat în judecată pe pârâți pentru încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice, pentru perioada octombrie 2014 –

septembrie 2016, în mare parte din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea

taxei de stat și altor cheltuieli de judecată. Prin urmare, ÎMGFL nr. 23 a omis

exercitarea drepturilor sale, fapt care la plasat în imposibilitate de a se achita

pentru creanțele sale față de SA „Termoelectrica”, cu riscul de a nu-și putea

satisface creanța.

SA „Termoelectrica” notează că în conformitate cu art. 598 Cod Civil al

RM, creditorul care are un interes serios și legitim poate să ia toate măsurile

pentru conservarea drepturilor sale.

SA „Termoelectrica” invocă că pentru a evita consecințe prejudiciabile este

în drept de a-și exercita dreptul la înaintarea acțiunii oblice, întrunind toate

condițiile prevăzute în art. 598-599 Cod Civil al RM, or, SA „Termoelectrica”

deține un interes serios și legitim de a conserva creanța ÎMGFL nr. 23 la

consumul de energie termică, manifestată prin neglijarea sau refuzul de a-și

exercita drepturile sale, creanța fiind una certă, lichidă și exigibilă, deoarece la

26 septembrie 2016, datoria ÎMGFL nr. 23 la consumul de energie termica

constitute suma de 12 804 036,47 lei.

Reclamantul mai afirmă că, conform informației din Registrul Bunurilor

Imobile 0100417125, pârâții sunt proprietarii apartamentului nr.XXXXXX, din

str.XXXXXX, mun.XXXXXX.

La fel reclamantul invocă că, în baza contului personal, deschis la

ÎMGFL nr. 23 pe numele pârâților, ultimii au acceptat prestarea și au beneficiat

2

de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele

și tarifele în vigoare.

SA „Termoelectrica” susține că, conform informației privind situația despre

achitarea serviciilor locativ comunale pârâții, proprietari ai apartamentului

nr.XXXXXX, din str.XXXXXX, mun.XXXXXX, în perioada octombrie 2014 –

septembrie 2016, au acumulat о datorie la plata energiei termice în mărime de

2 422,62 lei.

Reclamantul solicită încasarea în mod solidar din contul lui Condratiev

Serghei și Condratieva Inna a datoriei în sumă de 2 422,62 lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 270 lei cu titlu de taxă de stat (f.d.4-6).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 20 martie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” a fost admisă

integral. S-a încasat în mod solidar din contul lui Condratiev Serghei și

Condratieva Inna în beneficiul ÎMGFL nr. 23 suma de 2422,62 lei cu titlu de

datorie pentru energia termică livrată și neachitată în perioada 01 octombrie 2014-

-01 octombrie 2016. S-a încasat în mod solidar din contul lui Condratiev Serghei

și Condratieva Inna în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 270 lei cu titlu de

taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată (f.d. 60-63).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii, iar pârâții

domiciliind în apartamentul nr.XXXXXX, din str.XXXXXX, mun.XXXXXX,

fiindu-le expediat și ordinul de plată nu au întreprins nici o măsură pentru a stinge

datoria acumulată pentru energia termică livrată de reclamant, deși locuitorii care

sunt conectați la sistemul centralizat de încălzire plătesc pentru siguranța și buna

funcționare a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în perioada de iarnă.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 14 aprilie 2017,

Condratiev Serghei și Condratieva Inna au depus apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 20 martie 2017, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să

fie respinsă ca neîntemeiată (f.d. 67-68).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018 s-a respins apelul

declarat de Condratiev Serghei și Condratieva Inna și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 20 martie 2017. (f.d.97,)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 06 martie 2018 Condratiev

Serghei și Condratieva Inna au contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din

16 ianuarie 2018, hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 20 martie

2017 și încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 07 martie 2017, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă integral.

3

În motivarea recursului, recurenții au invocat că cererea de chemare în

judecată înaintată de reclamant nu este semnată de o persoană împuternicită,

probele anexate la materialele cauzei nu au fost ștampilate și semnate de

executorul acestora, iar instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație

argumentele principale invocate, motiv din care solicită anularea hotărârii

instanței de fond și a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurenții, s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

16 ianuarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Condratiev Serghei și

Condratieva Inna în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi declarate inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

4

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Condratiev Serghei și

Condratieva Inna, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

5

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Condratiev Serghei și Condratieva

Inna, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de Condratiev Serghei și Condratieva Inna, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6