3ra-810/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-810/18 Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: V. Pădurari) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Corcenco, N. Chircu, S. Procopciuc) ÎNCHEIERE 27 iunie 2018 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Nina Vascan Tamara Chişca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Splendorixʼʼ, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Splendorixʼʼ împotriva Consiliului municipal Bălți cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Splendorixʼʼ, s-a casat hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă : La 30 decembrie 2016 SRL ,,Splendorix” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Bălţi privind contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii a invocat că la 25 octombrie 2016 în adresa întreprinderii a parvenit referința ÎS „Cadastru”, la care a fost anexată decizia din 27 martie 2003 a Consiliului municipal Bălți nr. 34/23 „Cu privire la acordarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publică”. Reclamanta a menționat că la 17 noiembrie 2016 a înaintat Consiliului mun. Bălţi o cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea deciziei din 27 martie 2003 nr. 34/23 „ Cu privire la acordarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publică”, ca fiind întocmită contrar prevederilor legale.

Totodată, reclamanta a afirmat că i se încalcă drepturile şi interesele prin neadmiterea cererii prealabile, dar şi prin menținerea în vigoare a unui act administrativ nelegitim, din denumirea căruia rezultă că doar s-au acordat materialele de delimitare, dar nu s-au aprobat listele terenurilor din domeniul public şi ale celor din domeniul privat. A mai invocat că în conformitate cu prevederile pct. 3) a hotărârii nr. 837 din 14 august 2001 „Despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică”, Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu reprezentanții 1 autorităților publice centrale şi locale, va efectua în anii 2001 - 2002 identificarea terenurilor din hotarele unităților administrativ-teritoriale, cu întocmirea şi generalizarea listelor terenurilor proprietate publică a unităților administrativ- teritoriale, aprobate prin decizia autorităților administraţiei publice locale.

Reclamanta a relevat că neprezentarea de către pârât a probelor ce confirmă legalitatea actului emis constituie temei de anulare a acestuia, cu excepţia cazurilor când înscrisurile sau alte probe ce au servit ca temei pentru emiterea actului administrativ se află la reclamant, iar dânsul nu deține astfel de acte. La 9 iunie 2017 SRL ,,Splendorix” a depus cerere de concretizare a acțiunii. În motivarea acesteia a indicat că la 25 octombrie 2016 în adresa întreprinderii a parvenit referinţa ÎS ,,Cadastru”, la care a fost anexată decizia din 27 martie 2003 a Consiliului municipal Bălţi nr. 37/23 ,,Cu privire la acordarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publicăʼʼ. SRL ,,Splendorix” a solicitat anularea deciziei din 27 martie 2003 a Consiliului mun.

Bălţi nr. 37/23”Cu privire la alocarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publică”. Prin hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central, acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat de SRL ,,Splendorix”, casată hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, ca neîntemeiate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Instanța de apel a remarcat că din extrasul din Registrul bunurilor imobile de nu se poate confirma că textul actului normativ - decizia Consiliului mun. Bălţi nr. 37/23 din 27 martie 2003 cu anexele acesteia i-a fost comunicată reclamantei. Luând cunoștință cu acesta la 25 octombrie 2016, SRL ,,Splendorix”, în termen de 30 de zile, la 17 noiembrie 2016 a expediat Consiliului mun. Bălţi cerere prealabilă, solicitând revocarea actului administrativ. Mai mult că, examinând cererea prealabilă, Consiliul mun. Bălţi nu a respins-o ca tardivă, ci ca neîntemeiată, prin urmare a considerat-o depusă în termen.

Curtea de Apel Bălți a relevat că la materialele cauzei nu există dovadă că răspunsul la cererea prealabilă a fost expediat reclama tei, deşi la referinţa la acţiunea civilă, este anexată decizia din 22 decembrie 2016 a Consiliului mun. Bălţi prin care cererea prealabilă s-a respins ca neîntemeiată. Dat fiind că cererea prealabilă a fost recepționată la 18 noiembrie 2016, termenul - limită pentru soluționarea acesteia de către Consiliul mun. Bălţi era 18 decembrie 2016. În acest termen de la organul emitent răspuns la cererea prealabilă nu a fost primit. Deci, instanța de apel a conchis că în speţă, termenul de 30 de zile pentru adresarea în instanța de judecată începe din 18 decembrie 2016 - data expirării 2 termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii prealabile.

Iar, acţiunea civilă a fost depusă de SRL ,,Splendorix” la 30 decembrie 2016, prin urmare în termenul prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. a) a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. Curtea de Apel Bălți a mai reţinut că SRL ,,Splendorix”, în calitate de reclamant nu a confirmat în instanţa de judecată că prin actul administrativ contestat, drepturile sale pretinse au fost lezate şi anume în ce constă încălcarea. Or, în sensul art. 5 alin. (1) Cod de procedură civilă, doar persoana interesată poate să se adreseze în instanţă cu acţiune de apărare a drepturilor sale lezate, drepturi care nu s-au confirmat în speţă. La 27 aprilie 2018, prin intermediul oficiului poștal, SRL ,,Splendorixʼʼ a declarat recurs împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a indicat că i se încalcă drepturile şi interesele prin neadmiterea cererii prealabile, dar şi prin menținerea în vigoare a unui act administrativ nelegitim, din denumirea căruia rezultă că doar s-au acordat materialele de delimitare, dar nu s-au aprobat listele terenurilor din domeniul public şi ale celor din domeniul privat. Recurenta a menționat că contractul de arendă a cărui obiect este un bun din domeniul public, constituie act administrativ și poate fi contestat în instanța de contencios administrativ. A mai menționat că instanța de apel în mod eronat a concluzionat că actul contestat este legal și nu afectează drepturile reclamantei, or prin decizia Consiliului mun.

Bălţi nr. 37/23 din 27 martie 2003 ,,Cu privire la acordarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publicăʼʼ se încalcă în mod vădit drepturile și interesele SRL ,,Splendorixʼʼ. SRL ,,Splendorixʼʼ a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 30 ianuarie 2018. Recurenta a recepționat decizia contestată la 1 martie 2018, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f. d. 104). Astfel, recursul declarat la 27 aprilie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL ,,Splendorixʼʼ, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul 3 în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL ,,Splendorixʼʼ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebai şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de SRL ,,Splendorixʼʼ.

4 În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Splendorixʼʼ, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Nina Vascan Tamara Chişca-Doneva 5