3ra-1313/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1313/17

prima instanță: Judecătoria Bălți

Judecător: D. Stănilă

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, A. Garbuz, A. Rotaru

Î N C H E I E R E

6 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

,,Splendorix” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială ,,Splendorix” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului

municipal Bălți, Primăriei municipiului Bălți, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Casa Comercială Bulgară” privind anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 1 august 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea Comercială ,,Splendorix” Societate cu

Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 7

decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 4 octombrie 2016 SC „Splendorix” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălți și Consiliului municipal Bălți,

intervenient accesoriu SRL ,,Casa Comercială Bulgară” cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că în piața V. Alecsandri 4 din mun. Bălți este

amplasat un teren cu suprafața de 0,028 ha, iar la moment, pe acest teren se află

șantier de construcție.

Comunică că terenul cu suprafața de 0,028 ha conform informației din

Registrul bunurilor imobile aparține administrației publice locale, fiind acordat în

arendă SRL ,,Casa Comercială Bulgară” în baza contractului de arendă nr. 372 din

23 septembrie 2009.

Invocă, că contractul de arendă nr. 372 din 23 septembrie 2009 a fost încheiat

între Primăria mun. Bălți și SRL ,,Casa Comercială Bulgară”, fiind

modificat/completat prin Acordul adițional nr. 372/5-240 din 7 august 2015.

1

Potrivit conținutului acordului adițional nominalizat se identifică că acesta a

fost modificat și completat în urma Deciziei 9/65 din 30 iulie 2015, și anume la pct.

2.1 unde se indică că „prezentul contract este încheiat pe perioada până la 23

septembrie 2016”.

Astfel, această perioadă se începe cu 24 septembrie 2008 și se sfârșește cu

23 septembrie 2016. Prin urmare, contractul de arendă nr. 372 din 23 septembrie

2009 a fost prelungit în baza acordului adițional nr. 372/5-240 din 7 august 2015

pînă la 23 septembrie 2016.

Consideră reclamantul că acordul adițional nr. 372/5-240 din 7 august 2015

contravine prevederilor art. 911 alin. (3) Cod civil, care indică că contractului de

arendă i se aplică în mod corespunzător dispozițiile cu privire la locațiune.

Astfel, menționează reclamantul că acordul adițional nr. 372/5-240 din 7

august 2015 a fost încheiat în urma cererii SRL „Casa Comercială Bulgară” cu nr.3-

434 din 15 iulie 2015.

Afirmă că contractul de arendă este încheiat pe un termen determinat, iar

arenda încetează odată cu expirarea termenului pentru care a fost convenit și ca

urmare a expirării termenului contractului de arendă, arendatorul are drept prioritar

la încheierea contractului pe un nou termen.

În opinia reclamantului, prin încheierea contractului pe un nou termen, se

înțelege perfectarea unui nou contract de arendă cu stabilirea unui nou termen de

arendă și nu prelungirea contractului existent.

Reiterează că din actele prezentate de către reprezentantul Consiliului mun.

Bălți, rezultă că dacă contractul de arendă a expirat și arendașul dorește mai departe

să arendeze bunul arendat exprimându-și dorința prin cerere, în urma emiterii

deciziei Consiliului municipal de dare în arendă a terenului, va fi întocmit un nou

contract de arendă pentru un nou termen.

Indică că la data de 24 februarie 2011 de către Consiliul municipal Bălți a

fost emisă decizia 2/51 „Cu privire la stabilirea termenelor de atribuire în arendă a

sectoarelor de teren și abrogarea deciziilor Consiliului mun. Bălți nr. 8/6 din 10

decembrie 2007, nr. 6/72 din 25 septembrie 2008 și nr. 5/55 din 24 iunie 2010”,

prin care s-a stabilit pe teritoriul mun. Bălți următoarea ordine de determinare a

terenelor de arendă a loturilor de teren: un an - doi ani -pentru șantier de construcție

pe perioada construcției obiectului.

Mai menționează reclamantul că contractul de arendă nr. 372 din 23

septembrie 2009 a fost modificat/completat prin acordul adițional nr. 372/5-240

din 7 august 2015, contractul de arendă fiind întocmit pe un termen de 8 ani, ceea

ce contravine deciziei 2/51 din 24 februarie 2011.

Susține că prin cererea prealabilă nr. 464 din 23 august 2016, care a fost

recepționată de către Primăria mun. Bălți la data de 26 august 2016, a solicitat

revocarea acordului adițional nr. 372/5-240 din 7 august 2015, ca fiind întocmit

contrar prevederilor legale.

La data de 8 septembrie 2016, reclamantul a recepționat răspunsul Primăriei

mun. Bălți nr. P-03-12/3150 din 6 septembrie 2016 la cererea prealabilă, prin care

a fost informat că cererile prealabile: nr.462, 463 și 464 din 23 august 2016 referitor

2

la revocarea acordurilor adiționale, vor fi examinate la ședința Consiliului mun.

Bălți, iar despre rezultatele examinării va fi informat suplimentar.

Indică că Primăria mun. Bălți, adăugător prin răspunsul cu același nr. P-03-

12/3/3150 din 6 septembrie 2016, a respins ca neîntemeiată cererea prealabilă

înaintată de SC „Splendorix” SRL.

Relatează că temei de respingere a acțiunii au servit prevederile art. 14 a

Legii contenciosului administrativ și prevederile art. 904 alin. (2), art. 911 alin. (3)

și art. 915 alin. (3) Cod civil. Iar, cît privește argumentele aduse de Primăria mun.

Bălți în răspuns, precum că societatea nu a invocat vătămarea unui drept al său

recunoscut prin lege, indică SC ,,Splendorix” SRL că personal avea intenția de a

arenda terenul din mun. Bălți, piața V. Alecsandri 4, însă în urma actelor prezentate

de autoritatea publică locală, terenul a fost dat în arendă.

Insistă că se consideră vătămat în dreptul său recunoscut de lege prin acordul

adițional nr.372/5-240 din7 august 2015.

Solicită declararea ilegalității răspunsului P-03-12/3150 din 6 septembrie

2016 emis de Primăria mun. Bălți, precum și anularea acordului adițional nr. 372/5-

240 din 7 august 2015 încheiat între Primăria mun. Bălți și SRL „Casa Bulgarăʼʼ.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 7 decembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 1 august 2017, a fost respins apelul

declarat de SC ,,Splendorix” SRL și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din

7 decembrie 2016.

La data de 26 septembrie 2017, SC ,,Splendorix” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 1 august 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel, la examinarea cererii de

apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată.

Susține că instanța de apel în mod eronat a concluzionat că Primăria mun.

Bălți a fost în drept de a încheia acord adițional, or conform Legii cu privire la

administrația publică locală și Codului civil, nu este prevăzută procedura acordului

adițional sau prelungirii contractului de arendă, existând doar opțiunea încheierii

unui nou contract de arendă.

Consideră că Consiliul municipal Bălți a decis prelungirea contractului de

arendă fără a avea careva atribuții și împuterniciri.

Menționează că a înaintat acțiunea în procedura contenciosului

administrativ, prin urmare neprezentarea de către pârât a probelor ce confirmă

legalitatea actului emis constituie temei de anulare a acestuia.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul constată că, din materialele cauzei se atestă cu certitudine că

reprezentantul SC ,,Splendorix” SRL a recepționat copia deciziei Curții de Apel

3

Bălți din 1 august 2017 la 28 august 2017, fapt confirmat prin avizul de recepție

anexat la materialele cauzei (f. d. 119)

Astfel, recursul declarat de către SC ,,Splendorix” SRL la 26 septembrie 2017,

se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La data de 16 octombrie 2017, în adresa intimaților Primăriei mun. Bălți,

Consiliului mun. Bălți, SRL ,,Casa Comercială Bulgară” a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La data de 8 noiembrie 2017 a parvenit referința din partea SRL ,,Casa

Comercială Bulgară”, care a solicitat emiterea unei încheieri prin care recursul

declarat de către SC ,,Splendorix” SRL să fie considerat inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SC ,,Splendorix” SRL, în

raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ,,Splendorix” SRL nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către SC ,,Splendorix” SRL.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea Comercială ,,Splendorix” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5