2ra-1098/18 — rezilierea contractului de arendă și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1098/18

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei (Iu. Malcoci)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Corcenco, D. Stănilă, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rotari Ivan,

împotriva deciziei din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Ivan

împotriva societății cu răspundere limitată ”Floribel” cu privire la rezilierea contractului

de arendă,

c o n s t a t ă:

La 05 ianuarie 2016, Rotari Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

societății cu răspundere limitată ”Floribel” cu privire la rezilierea contractului de

arendă.

În motivarea acțiunii Rotari Ivan a menționat că este proprietarul terenului agricol

amplasat în satul Dobrogea Veche, raionul Sîngerei, nr. cadastralXXXXX, cu suprafața

de 1,9272 ha.

Susține că la data de 03 ianuarie 2016 a încheiat cu societatea cu răspundere limitată

”Floribel” contractul de arendă a terenului agricol, fapt confirmat prin Actul de predare-

primire.

Menționează că conform pct. 3.1 al contractului de arendă, pârâtul urma să achite

plata de arendă până la data de 30 decembrie a anului curent, însă acesta nu și-a onorat

obligațiunile contractuale, achitând plata de arendă la 19 decembrie 2016 pentru perioada

de arendă a anului 2015.

Totodată, relevă că la 27 octombrie 2016 societății cu răspundere limitată

”Floribel” i-a fost înaintată somația privind soluționarea pe cale amiabilă a litigiului și

rezilierea contractului de arendă, însă pârâtul a respins propunerea în cauză.

Reclamantul Rotari Ivan solicită rezilierea contractului de arendă a terenului agricol

nr. 2 din 03 ianuarie 2016, încheiat cu societatea cu răspundere limitată ”Floribel” a

terenului agricol amplasat în satul Dobrogea Veche, raionul Sîngerei, nr.

cadastralXXXXX, cu suprafața de 1,9272 ha și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 16 august 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, (vol. I,

f.d.122, 127-130), a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Ivan.

În susținerea poziției, prima instanță a reținut la caz că nu există probe pertinente și

concludente care ar dovedi că societatea cu răspundere limitată ”Floribel” nu și-a onorat

1

obligațiunile contractuale asumate față de Rotari Ivan, plata de arendă fiind achitată cu

întârziere, însă această circumstanță nu poate constitui drept temei de reziliere a

contractului de arendă, în sițuația în care conform art. 737 alin. (2) Cod civil, creditorul

pierde dreptul de rezoluțiune, dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de

la data la care a aflat sau trebuia să afle despre executarea necorespunzătoare, condiție ce

nu se atestă la caz.

Astfel prima instanță a concluzionat că până la înaintarea acțiunii în judecată, Rotari

Ivan nu a notificat arendașul despre rezilierea contractului pentru neachitarea datoriei la

plata de arendă, iar termenul de 10 luni, scurs de la data de 30 decembrie 2015 – data la

care reclamantul era în drept să pretindă plata de arendă și până la data de 05 ianuarie

2017 – data înaintării acțiunii, nu este un termen rezonabil.

Prin decizia din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți (vol. I, f.d. 233-242), a fost

respins apelul declarat de avocatul Pleșca Iulian în interesele lui Rotari Ivan și menținută

hotărârea din 16 august 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,.

La 30 martie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Rotari Ivan a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea depusă să fie admisă (vol.II, f.d. 1-3).

În motivarea recursului invocă faptul că instanța de apel a interpretat în mod eronat

legea, precum și faptul că aprecierea probelor de către instanța de judecată a fost

arbitrară.

La fel susține că instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului că, societatea cu

răspundere limitată ”Floribel” dispunea de mijloace financiare pentru plata arendei,

precum și faptul că intimatul nu a întreprins măsuri de recuperare a stratului fertil al

solului.

Astfel consideră că la materialele cauzei sunt anexate probe ce atestă încălcarea și

neexecutarea esențială din partea intimatului a prevederilor contractului de arendă.

Prin referința depusă la 19 iunie 2018, reprezentantul societății cu răspundere

limitată ”Floribel”, avocatul Gherasim Angela, a indicat că recursul depus de Rotari

Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

2

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată, că recursul a fost exercitat în termen în condițiile în care la

materialele dosarului lipsesc date care ar atesta cu certitudine momentul comunicării

către recurent a deciziei instanței de apel.

În această ordine de idei, Colegiul constată că, instanța de apel a elucidat pe deplin

circumstanțele importante ale pricinii și a aplicat elocvent normele dreptului material

pertinente pricinii.

Completul de admisibilitate conchide că, ipotezele relevate certifică în mod clar

caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece recurentul nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Curtea Europeană a precizat că, dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la

3

un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este

în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri

de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține, că recursul declarat nu este bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă, că recurentul a depus prezenta cerere de recurs

după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel,

fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996,

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii

din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se considera inadmisibil recursul declarat de Rotari Ivan împotriva deciziei din 01

februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Rotari Ivan împotriva societății cu răspundere limitată

”Floribel” cu privire la rezilierea contractului de arendă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

4