2ra-1240/18 — încasarea restantei salariale si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1240/18 — încasarea restantei salariale si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1240/18

prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

Judecătorul: A. Ciubotaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Sîrbu, A. Pahopol, A. Bostan

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Victor Burduh,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Grădinaru Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grădinaru Victor

împotriva Societății Comerciale „Romalex-Service” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la încasarea restanței salariale și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 21 decembrie 2015, Grădinaru Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății Comerciale „Romalex-Service” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare SC „Romalex-Service” SRL, cu privire la încasarea

restanței salariale și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Grădinaru Victor a indicat că, începând cu

11 octombrie 2011 a fost angajat la antrepozitul vamal SC„Romalex-Service” SRL

pe adresa mun. Chișinău, com. Stăuceni, str. Ciorescu, 2, în funcție de paznic în

baza contractului individual de muncă nr. 28 din aceeași dată. Conform

contractului individual de muncă s-a stabilit regimul de muncă de 40 ore pe

săptămână, 8 ore pe zi, pentru un salariul lunar de 3000 lei.

Grădinaru Victor a menționat că, de fapt a muncit la SC „Romalex-Service”

SRL 240 - 264 ore lunar și nu doar 8 ore pe zi sau 40 ore săptămânal, așa cum

prevedea contractul individual de muncă.

1

Reclamantul a mai indicat că, a început să se indigneze referitor la modalitatea

de calcul a salariului și pârâtul în luna mai 2012, sub pretextul de a achita salariul

pe ore a schimbat condițiile de plată și a introdus suma de 1300 lei la 168 ore. Dar

de fapt, reclamantul lucra în continuare 240 – 264 ore pe lună și primea un salariu

mai mic de 2 817 lei.

Reclamantul a precizat că, începând cu data de 01 martie 2013 s-a schimbat

regimul de muncă, creându-se 4 schimburi, lucra câte 168 – 192 ore pe lună cu

tariful de 1 570 lei și primea pe lună pentru 168 ore – 1 832 lei, iar pentru 192 ore

– 2 356 lei. Reieșind din faptul că a lucrat din luna octombrie 2011 până la

01 martie 2013 în 3 schimburi nu i s-a achitat pentru oralele suplimentare de

muncă suma de 91069 lei.

Grădinaru Victor a indicat că, dovada faptului că a lucrat ore suplimentare, se

poate face prin Registrul de predare-primire a schimburilor care se afla la postul de

la poarta terminalului unde și-a desfășurat activitatea, adică terminalul vamal

Chișinău intern 4 Cricova.

Reclamantul a precizat că a omis termenul de adresare în instanța de judecată,

deoarece administratorul SC „Romalex - Service” SRL îl asigura că î-i va achita

restanța salarială integral, ceea ce nu a făcut nici până în prezent, iar despre refuzul

pârâtului de а-i achita salariul restant a aflat în luna august 2015, atunci când

angajatorul i-a declarat că nu-i va achita salariul solicitat.

Grădinaru Victor a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, încasarea

forțată din contul pârâtului a restanței salariale în sumă de 91069 lei, repunerea în

termenul de adresare în judecată în baza art. 116 Cod de procedură civilă, obligarea

pârâtului de a prezenta registrul de dare-primire a schimburilor de la poarta

Terminalului Vamal Chișinău intern 4 Cricova pentru perioada 2011 – 2015,

numirea unei expertize contabile prin care să se stabilească recalcularea salariului

reclamantului începând cu data de 11 octombrie 2011 și până la data concedierii,

aplicarea sechestrului asupra sumelor de bani de pe conturile bancare ale pârâtului,

în scopul asigurării acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei Grădinaru Victor a depus o cerere suplimentară

prin care a solicitat declararea nulă a acordurilor adiționale la contractul individual

de muncă emise de SC „Romalex - Service” SRL pe sumele de 1300 lei, 1570 lei,

1650 lei, 1900 lei, calcularea inflației pentru fiecare an și a indexației, repararea

prejudiciului moral pentru patru ani la procentul de inflație și 30 % din suma

prejudiciului moral (vol. I, f. d. 63 verso).

Prin hotărârea din 11 martie 2016 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată depusă de Grădinaru Victor a fost respinsă ca fiind

depusă tardiv.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 30 martie 2016, Grădinaru

Victor a depus apel nemotivat, iar la 02 septembrie 2016 cerere de apel motivată

împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 11 martie 2016,

2

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă astfel cum a

fost formulată.

Prin decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Grădinaru Victor, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 martie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă

cererea lui Grădinaru Victor cu privire la repunerea în termen, a fost respinsă ca

tardivă cererea lui Grădinaru Victor cu privire la încasarea restanței salariale pentru

perioada 11 octombrie 2011 – 20 decembrie 2012 și a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea lui Grădinaru Victor cu privire la încasarea restanței salariale pentru

perioada 21 decembrie 2012 - 02 iulie 2015 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 03 martie 2017 Grădinaru

Victor a contestat-o cu recurs, solicitând casarea decizia Curții de Apel Chișinău

din 02 noiembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

11 martie 2016, cu remiterea pricinii la rejudecare sau după caz, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, încasarea forțată din contul pârâtului în

beneficiul reclamantului a diferenței salariale în sumă de 91069 lei și a cheltuielilor

de judecată cu numirea unei expertize contabile prin care să se stabilească

recalcularea salariului recurentului începând cu data de 11 octombrie 2011 până la

data concedierii acestuia conform prevederilor din Codul muncii.

Prin decizia din 12 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

depus de Grădinaru Victor, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2016, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

La 01 august 2017, Grădinaru Victor a depus cerere prin care a solicitat

conform art. 328 – 331 și art. 90 din Codul Muncii, să fie încasat adăugător din

contul SC „Romalex-Service” SRL salariul conform contractului individual de

muncă în mărime de 3000 lei pe lună, și despăgubiri morale pentru toată perioada

de la eliberare și până la adoptarea unei hotărâri definitive (f.d 52-53 vol.2).

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Grădinaru Victor, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 martie 2016, adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare

în judecată înaintată de Grădinaru Victor către SC „Romalex-Service” SRL cu

privire la încasarea restanței salariale și a cheltuielilor de judecată și emisă o

hotărâre nouă potrivit căreia: Se respinge cererea lui Grădinaru Victor cu privire la

repunerea în termen. Se respinge ca tardivă cererea lui Grădinaru Victor împotriva

SC „Romalex-Service” SRL cu privire la încasarea restanței salariale pentru

perioada 11 octombrie 2011-20 decembrie 2012. Se respinge ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată a lui Grădinaru Victor împotriva SC „Romalex-

Service” SRL cu privire la încasarea restanței salariale pentru perioada

21 decembrie 2012-02 iulie 2015, declararea nulă a acordurilor adiționale la

3

contractul individual de muncă emise de SC „Romalex-Service” SRL, calcularea

inflației pentru fiecare an și a indexației, încasarea prejudiciului moral în cuantum

de 30 % din procentul de inflație și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției date, Curtea de Apel a concluzionat că instanța de fond a

soluționat eronat cauza în raport cu aspectele de fapt și de drept, nu a elucidat pe

deplin circumstanțele speței, a admis erori în aprecierea probatoriului administrat și

în interpretarea normelor legale, în consecință hotărârea emisă fiind neîntemeiată,

motiv din care apelul declarat de Grădinaru Victor urmează a fi admis.

La 02 mai 2018 Grădinaru Victor a depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018 prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018 și

hotărârea judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 11 martie 2016, cu remiterea

pricinii la rejudecare sau după caz, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii, încasarea forțată din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a

diferenței salariale în urma recalculării efectuate conform Constituției Republicii

Moldova, Codului Muncii și contractului individual de muncă de o expertiză

independentă completă numită de instanța de judecată cu încasarea impozitelor în

bugetul statului conform prevederilor legale, repunerea în termenul de adresare în

judecată conform Constituției Republicii Moldova, art. 16 din Codul de procedură

civilă și art. 355 pct.2 din Codul Muncii, numirea unei expertize contabile

independente complexe prin care să se stabilească recalcularea salariului

recurentului începând cu 11 octombrie 2011 și până la data concedierii din funcție

06 iulie 2015, cu toate prevederile Codului Muncii, inclusiv art.145, compensarea

despăgubirilor morale și materiale în sumă de 30 % din suma totală în urma

recalculării salariului pe perioada 11 octombrie 2011 – 06 iulie 2015 și în rezultatul

dezvoltării drastice a valutei naționale, în conformitate cu prevederile Constituției

Republicii Moldova și a Codului Muncii încasarea adăugătoare din contul

SC „Romalex-Service” SRL salariul conform contractului individual de muncă în

mărime de 3000 lei pe lună și despăgubiri morale pentru toată perioada de la

eliberarea din funcție 06 iulie 2015 și până la adoptarea unei hotărâri definitive pe

acest dosar, conform cererii nr. 21085 din 01 august 2017 când se afla dosarul la

Curtea de Apel Chișinău, aplicarea sechestrului asupra sumelor bănești de pe

conturile bancare ale SC „Romalex-Service” SRL în scopul asigurării acțiunii,

încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei contabile din contul

SC „Romalex-Service” SRL, dar și solicitări ce țin de aspectul organizatoric al

ședinței de judecată.

În motivarea recursului recurentul a menționat că de către instanța ierarhic

inferioară nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei. Circumstanțele importante pe care prima instanță le-a

considerat constatate nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, iar decizia

Curții de Apel Chișinău este în contradicție cu acestea.

4

Recurentul a indicat că de către instanța de judecată nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea și cum s-au petrecut evenimentele, dar și a încălcat

prevederile art.288 Codul Muncii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă (în redacția de

până la 01 iunie 2018), recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

20 februarie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

19 aprilie 2018, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Grădinaru Victor, la 02 mai 2018,

se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Grădinaru Victor în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă (în redacția de

până la 01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate

sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în

mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Grădinaru Victor este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

6

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Grădinaru Victor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de Grădinaru Victor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Victor Burduh

Dumitru Visternicean

7