2ra-896/17 — incasarea restantei salariale si a cheltuielilor de judecata

2ra-896/17 — incasarea restantei salariale si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-896/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Fistican, V. Negru)

DECIZIE

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către Grădinaru Victor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor

Grădinaru împotriva Societății Comerciale „Romalex-Service” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la încasarea restanței salariale și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 decembrie 2015, reclamantul Grădinaru Victor a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SC „Romalex - Service” SRL cu privire la repunerea în termen a

acțiunii, încasarea restanței salariale în sumă de 91069 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Grădinaru Victor a indicat că, în temeiul

contractului individual de muncă nr. 28 din data de 11.10.2011 a fost angajat la

antrepozitul vamal SC „Romalex-Service” SRL pe adresa mun. Chișinău, com.

Stăuceni, str. Ciorescu, 2, în funcție de paznic. Conform contractului individual de

muncă s-a stabilit regimul de muncă de 40 ore pe săptămână / 8 ore pe zi, iar salariul

lunar constituind suma de 3000 lei.

Reclamantul a mai invocat că, a activat la SC „Romalex-Service” SRL nu doar 8

ore pe zi sau 40 ore săptămânal, așa cum prevedea contractul individual de muncă, dar

240 - 264 ore lunar sub acest tarif.

Reclamantul consideră că, a fost impus nejustificat la muncă forțată și eronat i-а

fost calculat salariu, diferență ce o solicită de a fi încasată din contul pârâtului.

Reclamantul mai susține că, administratorul pârâtului îl asigura că îi va achita

restanța salarială, motiv pentru care a omis termenul de adresare în instanța de judecată.

Ca temei de repunere, a invocat că, despre refuzul pârâtului de а-i achita salariul restant

a aflat în luna august 2015, atunci când angajatorul i-a declarat că nu-i va achita salariul

solicitat.

Prin hotărârea din 11 martie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a respins

1

cererea lui Victor Grădinaru cu privire la repunerea în termen și s-a respins ca fiind

depusă tardiv cererea de chemare în judecată a reclamantului Victor Grădinaru

împotriva SC „Romalex-Service” SRL cu privire la încasarea restanței salariale și a

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de către Victor Grădinaru; s-a casat hotărârea din 11 martie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău prin care s-a respins cererea lui Victor Grădinaru

cu privire la repunerea în termen și s-a respins ca fiind depusă tardiv cererea de chemare

în judecată a reclamantului Victor Grădinaru împotriva SC „Romalex-Service” SRL

cu privire la încasarea restanței salariale și a cheltuielilor de judecată și în această parte

s-a emis o nouă hotărâre de respingere a cererii lui Victor Grădinaru cu privire la

repunerea în termen, s-a respins ca tardivă cererea lui Victor Grădinaru împotriva SC

„Romalex-Service” SRL cu privire la încasarea restanței salariale pentru perioada

11.10.2011 - 20.12.2012; s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a

lui Victor Grădinaru împotriva SC „Romalex-Service” SRL cu privire la încasarea

restanței salariale pentru perioada 21.12.2012-02.07.2015 și încasarea cheltuielilor de

judecată.

La 03 martie 2017, Grădinaru Victor a declarat recurs împotriva deciziei din 02

noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din

11 martie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, cu remiterea pricinii la rejudecare

sau după caz, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, încasarea forțată

din contul pârâtului în beneficiul lui Grădinau Victor a diferenței salariale în sumă de

91069 lei și a cheltuielilor de judecată cu numirea unei expertize contabile prin care

să se stabilească recalcularea salariului recurentului începând cu data de 11.10.2011

până la data concedierii acestuia conform prevederilor din Codul muncii.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia contestată este ilegală și pasibilă de

a fi casată, deoarece instanța de judecată nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, nu a aplicat legea care trebuia a

fi aplicată, dar a aplicat o lege ce nu trebuia a fi aplicată, precum și a interpretat eronat

legea.

Susține recurentul că, documentul de bază este contractul individual de muncă,

iar acordurile adiționale sunt o parte componentă a contractului de muncă care trebuiau

luate în coroborare cu prevederile Constituției și a Codului muncii. Pe când, instanța

de judecată intenționat nu a luat în considerare contractul individual de muncă, ci a dat

apreciere doar acordurilor adiționale anexate la contract.

Consideră recurentul că, instanța de judecată a încălcat dispozițiile Codului

muncii prin incorectitudinea calculării salariului pentru munca prestată în afara orelor

stabilite în contractul individual de muncă. Or, din prevederile art. 46 alin. (8) Codul

muncii, este interzisă încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării

unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale.

La fel, indică recurentul că, instanța de judecată nu s-a expus asupra argumentelor

și probelor înaintate spre examinare referitor la încălcarea legislației muncii de către

angajator, care a prezentat instanței acte false și documente ce nu au fost semnate de

către recurent, ci doar le-a dat apreciere ca fiind veridice și probante.

Precizează recurentul că, instanța de apel nu s-a expus nici asupra solicitării

privind compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului, drept

2

prevăzut de art. 145 Codul muncii, precum și asupra altor cerințe înaintate în ședințele

de judecată din prima instanță și menționate în cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 02 noiembrie 2016, iar

Grădinaru Victor a declarat recurs la data de 03 martie 2017.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost primită de către Grădinaru

Victor la data de 02 februarie 2017, conform avizului de recepție (f.d. 14, vol. II).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Grădinaru Victor la 03

martie 2017 împotriva deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, este

în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de Grădinaru Victor, va casa decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii la

rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanță, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau

dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în

primă instanță. Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea

hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

3

Din materialele pricinii rezultă că în baza contractului individual de muncă din 11

octombrie 2011 încheiat între SC „Romalex-Service” SRL și Grădinaru Victor, acesta

a fost angajat în funcție de paznic, cu salariul lunar în sumă de 3000 lei și un regim de

muncă ce nu depășește 40 ore pe săptămână, 8 ore pe zi. (f.d. 10-13)

Prin acordul adițional din 31 mai 2012, SC „Romalex-Service” SRL, cu acordul

salariatului, a modificat salariul stabilit în contractul individual de muncă încheiat cu

Grădinaru Victor, conform statelor de personal și anume din 01 iunie 2012 salariu a

constituit 1300 lei. (f.d. 50, vol. I)

Prin acordul adițional din 28 februarie 2013, SC „Romalex-Service” SRL și

Victor Grădinaru au stabilit de a majora salariul conform statelor de personal din 01

martie 2013, ce va constitui suma de 1570 lei. (f.d. 51, vol. I)

Prin acordul adițional nedatat, SC „Romalex-Service” SRL, de comun acord cu

salariatul, a majorat salariul lui Grădinaru Victor de la 1570 lei până la 1650 lei

începând cu data de 01 ianuarie 2015. (f.d. 52, vol. I)

Prin acordul adițional nedatat, SC „Romalex-Service” SRL, de comun acord cu

salariatul, a majorat salariul lui Grădinaru Victor de la 1650 lei până la 1900 lei

începând cu data de 11 mai 2015. (f.d. 53, vol. I)

Prin ordinul nr. 16 din 02 iulie 2015 Grădinaru Victor a fost concediat de la SC

„Romalex-Service” SRL, din inițiativă proprie.

La 21 decembrie 2015, reclamantul Grădinaru Victor a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SC „Romalex - Service” SRL cu privire la repunerea în termen a

acțiunii, încasarea restanței salariale în sumă de 91069 lei și a cheltuielilor de judecată.

Instanțele judecătorești, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au adoptat

hotărârile menționate supra.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, studiind materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul juridic litigios, consideră că soluția dată de către instanța de apel

este una neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și arbitrară a

pretențiilor înaintate, prin ce se impune casarea hotărârii cu remiterea pricinii la

rejudecare.

Conform art.239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Colegiul menționează că legalitatea hotărârii judecătoreștii presupune mai multe

componente și anume: pronunțarea acesteia de către o instanță de judecată competentă,

aplicarea corectă a legii materiale care guvernează litigiul, adoptarea hotărârii în

limitele cerințelor înaintate de către părți, iar cerințele privind temeinicia hotărârii

presupun că hotărârea să fie întemeiată pe probe admisibile și pertinente, fiecare

pretenție înaintată să fie admisă sau respinsă cu motivarea corespunzătoare.

La acest capitol, Colegiul reiterează că acțiunea înaintată de către Grădinaru

Victor conține mai multe cerințe, ce au fost completate în cadrul ședinței de judecată

în prima instanță din 09 februarie 2016, însă nefiind examinate de către instanțele

ierarhic inferioare și anume printre cerințele de bază - repunerea în termen a acțiunii,

încasarea restanței salariale în sumă de 91069 lei și a cheltuielilor de judecată,

Grădinaru Victor a mai solicitat: declararea acordurilor adiționale la contractul

individual de muncă emise de SC „Romalex - Service” SRL ca fiind nule, calcularea

inflației pentru fiecare an și a indexației, încasarea prejudiciului moral pentru patru ani

la procentul de inflație și 30 % din suma prejudiciului moral. (f.d. 63, verso, vol. I)

4

Astfel, Colegiul notează că instanța de apel judecând cauza s-a expus asupra

respingerii cerinței de repunere în termen a acțiunii și a respins ca tardivă cererea lui

Grădinaru Victor privind încasarea restanței salariale pentru perioada 11.10.2011 –

20.12.2012 și a respins ca neîntemeiată cererea privind încasarea restanței salariale

pentru perioada 21.12.2012 – 02.07.2015, precum și a cheltuielilor de judecată.

Însă, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au indicat care este temeiul

pentru care au fost respinse celelalte cerințe formulate de către reclamant: declararea

acordurilor adiționale la contractul individual de muncă emise de SC „Romalex -

Service” SRL ca fiind nule, calcularea inflației pentru fiecare an și a indexației,

încasarea prejudiciului moral pentru patru ani la procentul de inflație și 30 % din suma

prejudiciului moral.

Respectiv, Colegiul relevă că solicitările reclamantului nu au fost diferențiate de

către instanțele de judecată și nici nu au fost supuse unei examinări, cu excepția cererii

privind repunerea în termen a acțiunii, încasarea restanței salariale și a cheltuielilor de

judecată.

De asemenea, este de menționat că, instanța de apel examinând prezenta cauză s-

a expus asupra netemeiniciei argumentului reclamantului referitor la nerespectarea de

către angajator a legislației muncii – incorectitudinea calculării salariului, deoarece la

dosar a fost anexat răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii ce atestă că angajatorul

nu a efectuat careva încălcări a legislației în vigoare referitor la retribuirea muncii, ci

doar a fost sancționat pentru modificarea unilaterală a clauzelor contractualele privind

stabilirea salariatului unui regim de muncă de 12 ore, în lipsa unui acord suplimentar

încheiat între părți. Tot aici, a reținut instanța de judecată că Grădinaru Victor nu a

contestat actele de modificare a salariului anexate la contractul individual de muncă.

Cu referire la ipoteza dată, Colegiul notează că, instanța de apel nu a luat în

considerare faptul că modificarea unilaterală a condițiilor de retribuire a muncii este

imposibilă.

Dacă, totuși modificarea salariului s-a produs cu acordul și a salariatului, atunci

instanțele de judecată urmau a determina posibilitatea aplicării prevederilor art. 140

alin. (1) Codul muncii, conform cărora, reducerea salariilor prevăzute în contractele

individuale de muncă, contractele colective de muncă și/sau convențiile colective nu

se admite înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor.

Deci, este prematură ipoteza instanței de apel precum că actele de modificare a

salariului nu au fost contestate, or, instanța de judecată din oficiu ar fi fost în drept de

a le recunoaște ca fiind nule dacă constata că acordurile de modificare a cuantumului

salariului contravin prevederilor legale. Mai mult ca atât, că ele au fost contestate de

către reclamant în cadrul prezentei pricini.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul hotărârii contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel s-a

referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat aplicabile

speței, argumentele pârâtului pe care se întemeiază concluziile sale, fără să se expună

asupra argumentelor reclamantului referitor la celelalte cerințe formulate în cadrul

judecării pricinii.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO, motivarea

hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă

posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în

5

legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, în sensul unei

anumite soluții trebuie să fie clară și simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere

de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage

casarea ei.

În confirmarea ipotezei date, are relevanță și cauza Suominen vs Finlanda, în care

s-a reținut că „... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele

au fost auzite. Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o

conteste, precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar

prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării

justiției”.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să verifice aspectele menționate

supra, să se expună asupra fiecărei pretenții din acțiune, prin prisma temeiniciei

acestora, să creeze condiții obiective pentru realizarea și exercitarea drepturilor

procedurale și în dependență de probele pertinente administrate, rejudecînd pricina, să

emită o hotărâre întemeiată și legală.

Având în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că lacunele indicate supra,

nu pot fi înlăturate la judecarea recursului, fapt pentru care recursul declarat Grădinaru

Victor împotriva deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, urmează a

fi admis, cu casarea deciziei contestate și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Grădinaru Victor.

Se casează decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Grădinaru împotriva

Societății Comerciale „Romalex-Service” Societate cu Răspundere Limitată cu privire

la încasarea restanței salariale și a cheltuielilor de judecată, cu remiterea pricinii la

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

6