2ra-1087/18 — încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani Dosarul nr. 2ra-1087/18 Judecător: A. Negru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Vascan, E. Palanciuc, V. Clima Î N C H E I E R E 27 iunie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Ion Druță Judecători Luiza Gafton, Victor Burduh examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Catana Svetlana, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Catana Svetlana împotriva lui Chriac Nicolae cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, prin care s-a admis apelul declarat de către avocatul Grecu Denis, în interesele lui Chiriac Nicolae, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 iunie 2017, fiind emisă o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea depusă de Catana Svetlana, c o n s t a t ă: La 03 februarie 2017, Catana Svetlana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Chiriac Nicolae cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii depuse, Catana Svetlana a indicat că începând cu luna aprilie a anului 2009 a trăit în relații de concubinaj cu Chiriac Nicolae, care în luna martie anul 2010 a cerut cu împrumut bani pentru a investi în dezvoltarea activității sale de întreprinzător. Astfel la data de 27 martie 2010, Catana Svetlana a luat cu împrumut de la Cojocari Dumitru și a transmis la rândul ei cu împrumut lui Chiriac Nicolae suma de totală de 15500 euro, cu condiția achitării procentelor lunare pentru suma împrumutată și restituirea sumei împrumutului în totalitate la cerere, cu un preaviz de două luni. A menționat reclamanta că până în luna decembrie 2012, pârâtul Chiriac Nicolae achita corespunzător procentele pentru împrumut și a restituit suma de 1070 euro, rămânându-i o restanță la împrumut de 14430 euro și procentul lunar ce constituia 433 euro.

În primăvara anului 2013, Cojocari Dumitru a solicitat reclamantei restituirea sumei împrumutate, din motivul plecării acestuia cu domiciliul peste hotarele țării, astfel că ultima la rândul său, a solicitat de la Chiriac Nicolae să restituie suma împrumutată. 1 S-a susținut că la cererea pârâtului s-a ajuns la o înțelegere privind amânarea restituirii sumei. Până în luna noiembrie anul 2013, Chiriac Nicolae cu întârziere dar achita procentele la împrumut, iar din luna decembrie a încetat să le mai plătească, astfel că în luna aprilie anul 2014, Cojocari Dumitru a solicitat din nou restituirea întregii sume împrumutate până la data de 01 iulie 2014, reclamanta solicitând de la Chiriac Nicolae să restituie suma împrumutată împreună cu procentele pe împrumut, însă acesta nu a onorat obligația.

A indicat că a fost nevoită să restituie suma împrumutată și suma procentelor din cont propriu, luând un împrumut de la Abesalașvili Marina Zaur în sumă de 14430 euro. Relatează că prin intermediul altei persoane, în luna martie 2015, pârâtul a restituit suma de 495 euro, iar în octombrie 2016 suma de 500 euro. Corespunzător suma datorată de Chiriac Nicolae constituie 16465 euro, alcătuită din împrumutul de bază de 14430 euro și 3030 euro, suma procentelor pentru perioada decembrie 2013-iunie 2014, cu deducerea sumei de 995 euro ce au fost restituiți. Menționează că existența obligației enunțate se confirmă prin recipisa din 28 decembrie 2015, scrisă de Nicolae Chiriac, prin care acesta recunoaște datoria de 17000 euro și se obligă în contul stingerii datoriei să transmită reclamantei două automobile de model Toyota Corolla la preț de 4000 euro și Hyundai Getz la preț de 4000 euro, iar restul sumei în decurs de 20 luni, a câte 450 euro lunar.

Reclamanta solicită încasarea datoriei de la pîrît în beneficiul acesteia în sumă de 16465 euro, în valuta Republicii Moldova - 354111,04 lei și a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat achitate în mărime de 3000 lei și pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 iunie 2017, cererea de chemare în judecată înaintată de Catana Svetlana împotriva lui Chiriac Nicolae a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea sumei de 16465 euro, în lei moldovenești, conform cursului stabilit de BNM la momentul executării, cu titlu de datorie, precum și suma de 3000 lei cu titlu de taxă de stat, în rest pretențiile s-au respins, iar în beneficiul statului s-a dispus încasarea de la Chiriac Nicolae a taxei de stat în sumă de 7624,33 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, s-a admis apelul declarat de avocatul Grecu Denis, în interesele lui Chiriac Nicolae, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 iunie 2017 prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Catana Svetlana împotriva lui Chiriac Nicolae cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, s-a adoptat o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Catana Svetlana împotriva lui Chiriac Nicolae cu privire a încasarea sumei de 16465 euro cu titlu de datorie și a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 3000 lei și de asistență juridică în mărime de 3000 lei, s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 aprilie 2018, în termenul prevăzut de lege, Catana Svetlana a declarat recurs, solicitând admiterea 2 recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 iunie 2017. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele judecătorești ierarhic inferioare, recurenta a indicat că la emiterea deciziei, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, întemeind recursul pe prevederile art. 432 alin. (1), (2), (4) CPC. La 06 iunie 2018, Chiriac Nicolae a depus referință la recursul declarat de către Catana Svetlana, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 09 februarie 2018 (f.d. 125), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul depus de către Catana Svetlana se consideră declarat în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Catana Svetlana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actului judecătoresc recurat. Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din 3 Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Catana Svetlana ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Catana Svetlana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Ion Druță Judecătorii Luiza Gafton Victor Burduh 4