2ra-2385/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2385/16

prima instanță – (judecătoria Buiucani mun. Chișinău) S.Lazări

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) N.Traciuc, M.Anton, I.Cotruță

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Clichici Nicolae,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Clichici

Nicolae împotriva lui Chirilenco Serghei cu privire la încasarea sumelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Chirilenco Serghei, s-a casat hotărîrea judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2014 și s-a emis o hotărîre nouă de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 26 iulie 2013, Clichici Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Chirilenco Serghei solicitînd încasarea împrumutului în

mărime de 20000 lei, a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Clichici Nicolae a indicat că, la 28 octombrie 2011 a

întocmit o recipisă ce a avut ca obiect transmiterea lui Chirilenco Serghei a sumei

de 20000 lei, pe un termen de 30 zile. Chirilenco Serghei a dat asigurări că la

expirarea termenului v-a restitui suma împrumutată, fapt ce nu a fost executat.

Menționează că banii de facto au fost transmiși pîrîtului în luna august 2011,

însă după nenumăratele adresări către Chirilenco Serghei, acesta se eschiva de la

restituirea sumei împrumutate, astfel a hotărît ca să fie semnată recipisa supra

enunțată, într-u confirmarea datoriei existente. Susține că pîrîtul conștient nu a

indicat în recipisa dată, termenul de restituire a banilor împrumutați, menționînd că

îi v-a restitui după primirea venitului de la societatea pe acțiuni „BTA 25” pentru

arenda autobuzelor.

1

La 04 februarie 2014, Clichici Nicolae a depus cerere suplimentară prin care

a solicitat încasarea datoriei în sumă de 20000 lei cu titlu de datorie, suma de 3966

lei cu titlu de dobîndă de întîrziere și cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2014, a

fost admisă acțiunea.

S-a încasat de la Chirilenco Serghei în beneficiul lui Clichici Nicolae suma

de 20000 lei drept datorie, suma de 3966 lei dobîndă de întîrzîiere și suma de

60,45 lei cheltuieli suportate în legătură cu citarea pîrîtului.

S-a încasat din contul lui Chirilenco Serghei taxa de stat în beneficiul

statului în sumă de 720,79 lei.

Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 aprilie 2014 s-a

corectat omisiunea admisă în hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04

februarie 2014 și s-a dispus încasarea suplimentară a sumei de 60,45 lei, ca

compensare a cheltuielilor pentru citarea publică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014, a fost respinsă

cererea de apel depusă de către Chirilenco Serghei și a fost menținută hotărîrea

primei instanțe fără modificări.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2015 s-a admis recursul

declarat de către Chirilenco Serghei.

S-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014, cu

restituirea pricinii la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, a fost admisă

cererea de apel depusă de către Chirilenco Serghei.

S-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie

2014 și încheierea din 07 aprilie 2014 și s-a emis o hotărîre nouă prin care cererea

de chemare în judecată înaintată de Clichici Nicolae, s-a respins ca nefondată.

La 17 august 2016 Clichici Nicolae a depus recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a solicitat, menținerea hotărîrii

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2014.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată. În cadrul examinării apelului nu a fost citat legal conform art.103 din

Codul de procedură civilă.

Susține că nu a cunoscut despre examinarea cererii de apel, iar ca consecință

ia fost limitat accesul la justiție, fiind în inposibilitate de a prezenta referință asupra

cererii de apel. Despre decizia emisă a cunoscut în cadrul procedurii de executare,

fiind informat de către executorul judecătoresc.

Relatează că corespondența instanței de apel a fost trimisă la o adresă unde

nu mai locuiește, iar citațiile au fost returnate fără dovada de recepționare, iar acest

fapt consituie temei de casare a deciziei, încadrîndu-se în prevederile art. 432

alin.3) lit. b).

2

Nu i s-a comunicat despre locul, data și ora ședințelor de judecată, iar

apelantul a dus instanța în eroare prezentînd probe false și nu a auvut posibilitatea

de a le combate.

De asemenea menționează că este eronată concluzia instanței precum că

recipisa semnată de către părți nu reprezintă un contract de împrumut, nefiind

stabilit clar acestă concluzie și temeiurile de nulitate a ei.

Susține că nu este de acord cu soluția instanței de apel, fiind neîntemeiată și

ilegală din motiv că la pronunțarea soluției instanța a încălcat normele de drept

procesual și material. Constatările efectuate de către instanța ierarhic inferioară

este arbitrală și cad sub incidența art.432 alin.4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Prin referința depusă la 03 octombrie 2016 Chirilenco Serghei a indicat că

decizia instanței de apel este întemeiată. Recursul înaintat poartă un caracter

declarativ și nu se încadrează în prevederile art.432 Codul de procedură civilă. A

pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 28 ianuarie 2016.

Prin scrisoarea din 19 februarie 2016 a expediat copia deciziei părților din

proces.

La materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei motivate

de către recurent.

Recurentul susține că a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel la 12

august 2016.

Recursul a fost depus la 17 august 2016, respectiv a fost depus în termenii

prevăzuți de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au

pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

4

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Argumentul recurentul privind necitarea în instanța de apel, instanța de

recurs îl consideră neîntemeiat și nejustificat, or instanța de apel a respectat

procedura de citare a părților, Clichici Nicolae fiind citat pe adresa care

personal a indicat-o în cererea de chemare în judecată (f.d.127), iar ulterior a

fost citat și pe o altă adresă, avizul de recepție fiind recepționat contra

semnătură la 14 decembrie 2015 (f.d.155), astfel că ultimul a cunoscut despre

examinarea apelului la 28 ianuarie 2016.

Prin urmare alegațiile invocate sunt declarative și nu corespund realității.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Clichici Nicolae

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Clichici Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5