3ra-696/18 — contestarea acțiunilor organului de poliție și anularea decizie

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central Dosarul nr. 3ra-696/18

Judecător: D. Gherasim

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: A. Corcenco, I. Grosu, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ion Druță

Judecătorii Luiza Gafton, Victor Burduh

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Cernenchi Vladimir,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cernenchi

Vladimir împotriva Inspectoratului de Poliție Bălți cu privire la contestarea

acțiunilor organului de poliție și anularea deciziei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de către Cernenchi Vladimir, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Bălți, sediul Central din 23 august 217 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a

încetat procesul,

c o n s t a t ă:

La 02 mai 2017, Cernenchi Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Bălți cu privire la contestarea acțiunilor

organului de poliție și anularea deciziei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 28 martie 2017, s-a adresat

Inspectoratului de Poliție Bălți cu o plângere prin care a solicitat atragerea la

răspundere contravențională lui Frăsîneanu Pantelemon, director al SRL „Bălți

Gaz”, plângerea fiind recepționată de către pârât la 19 martie 2017.

Mai indică că temei pentru înaintarea plângerii enunțate a servit faptul că, la

24 septembrie 2016, s-a adresat către SRL „Bălți Gaz” cu o cerere privind accesul

la informație, în care a relatat despre o procedură înjositoare de acces în clădirea

administrativă a SRL „Bălți Gaz”, astfel, la 23 septembrie 2016, reclamantul s-a

prezentat la SRL „Bălți Gaz” să încheie contractul de livrare a gazelor naturale,

însă i-a fost restricționat, de către agenții de pază a întreprinderii, accesul în

interiorul clădirii.

Menționează că agenții de pază l-au chestionat referitor la scopul accesului în

clădire, i-au verificat identitatea și actele pentru stabilirea acesteia, l-au înregistrat

într-un registru special și au clarificat situația prin telefon, dacă juristul este

1

disponibil să-l primească, ulterior a trecut turnichetul fiind escortat către biroul

juristului.

Consideră că o asemenea procedură de acces în cadrul întreprinderii este una

înjositoare demnității umane, ea fiind analogică celor aflați în locurile de detenție,

respectiv, la 24 septembrie 2016, s-a adresat administrației SRL „Bălți Gaz” în

baza Legii cu privire la accesul la informație, întru clarificarea circumstanțelor de

către cine a fost aprobată paza clădirii administrative SRL „Bălți Gaz”, cine achită

serviciile de pază, cu care agent de pază a fost încheiat contractul privind serviciile

de pază a clădirii administrative SRL „Bălți Gaz”, la fel, a solicitat o copie a

regulilor introduse de SRL „Bălți Gaz” de primire a vizitatorilor în cadrul

instituției, însă nu a primit această informație, fiindu-i expediat răspunsul nr. 01-

07/73 din 07 octombrie 2016.

Relatează că în baza plângerii din 23 august 2017, depusă la Inspectoratul de

Poliție Bălți, a solicitat atragerea lă răspundere contravențională a directorului SRL

„Bălți Gaz”, Penteleimon Frăsîneanu, conform art. 71 Cod Contravențional, însă

prin răspunsul nr. 7809 din 13 aprilie 2017, Inspectoratul de Poliție Bălți a indicat

că informația solicitată se referă la activitatea SRL „Bălți Gaz” și nu poate fi

oferită, informația fiind de uz intern.

Invocă că plângerea depusă la 28 martie 2017, urma în trei zile să fie primită

și verificată, termen care curge începând cu 29 martie 2017 până la 31 martie 2017,

însă, agentul constatator a întreprins măsurile necesare asupra plângerii lui abia

după ce a fost înștiințat în formă scrisă, la 12 aprilie 2017.

Reclamantul Cernenchi Vladimir solicită recunoașterea încălcării de către

Inspectoratul de Poliție Bălți a termenului de trei zile, prevăzut de art. 440 alin. (3)

Cod Contravențional, stabilit pentru verificarea și luarea de măsuri în baza

plângerii din 24 septembrie 2017 privind comiterea în privința sa a contravenției

prevăzute de art. 71 Cod Contravențional, recunoașterea ilegalității acțiunilor

pîrîtului de determinare pentru informația solicitată în baza plângerii din 24

septembrie 2016 și recunoașterea ilegalității deciziei pîrîtului privind remiterea

plângerii în arhivă cu anularea acesteia.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23 august 2017, acțiunea

înaintată de către Cernenchi Vladimir a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017, s-a admis apelul

declarat de către Cernenchi Vladimir, s-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 23 august 217 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul

la cererea de chemare în judecată a lui Cernenchi Vladimir împotriva

Inspectoratului de Poliție Bălți cu privire la contestarea acțiunilor organului de

poliție și anularea deciziei.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 05 aprilie 2018, Cernenchi

Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 decembrie

2017, a încheierii Curții de Apel Bălți din 20 noiembrie 2017 prin care a fost

respinsă cererea de recuzare a judecătorului Corcenco Aliona, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei și încheierii instanței de apel enunțate, cu remiterea

cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, la faza examinării cererii de recuzare

în privința judecătorului Aliona Corcenco.

2

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că decizia

instanței de apel este una ilegală și neîntemeiată deoarece instanța de apel nu a

aplicat o lege care urma a fi aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată,

a interpretat eronat legea, totodată, a invocat că i-a fost îngrădit accesul la justiție.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel, tradusă în

limba rusă, a fost expediată în adresa recurentului la 27 februarie 2018 (f.d. 156),

cât și faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea

acesteia de către recurent, Colegiul ajunge la concluzia că recursul declarat de

Cernenchi Vladimir a fost depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cernenchi Vladimir nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4)

CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

3

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective.

Trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991).

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Cernenchi Vladimir ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cernenchi Vladimir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ion Druță

Judecătorii Luiza Gafton

Victor Burduh

4