2rac-214/18 — recunoașterea faptului discriminării, repararea prejudiciului material și moral

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru Dosarul nr. 2rac-214/18

Judecător: S. Tizu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului Ion Druță

Judecătorii Luiza Gafton, Victor Burduh

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Asociația Obștească Centrul de Informații „Genderdoc-M”, prin intermediul

avocatei Doina Ioana Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Obștească Centrul de Informații „Genderdoc-M” împotriva Instituției Publice

Naționale a Audiovizualului „Teleradio-Moldova” cu privire la recunoașterea

faptului discriminării în acces la serviciile disponibile publicului, încasarea

prejudiciului material, moral, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de către Asociația Obștească Centrul de Informații

„Genderdoc-M” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

26 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 27 ianuarie 2016, AO Centru de Informații „Genderdoc-M” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva IPNA „Teleradio-Moldova” cu privire la

recunoașterea faptului discriminării în acces la serviciile disponibile publicului,

încasarea prejudiciului material, moral, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că s-a adresat către IPNA

„Teleradio-Moldova” cu solicitarea de a plasa câteva spoturi sociale produse de

reclamant și anume „ce ar fi dacă ai ști că este homosexual” și „ce ar fi dacă ai ști

că este lesbiană”, la televiziunea „Moldova 1”.

În continuare, la 29 aprilie 2015 orele 17:17, reprezentanta reclamantei,

Lucia Aprodu acceptă oferta pârâtului din opțiunea nr. 1, adică pentru 86 spoturi,

51 minute pentru perioada 08 – 24 mai 2015. Ulterior, la 04 mai 2015, ora 12:17,

reprezentanta pârâtului, Liliana Sandu, confirmă acceptarea ofertei, expediază

contractul, media-planul și contul. Actele primite au fost semnate de reclamant,

1

achitarea prețului serviciului făcut prin transferul în aceeași zi de 04 mai 2015 în

sumă de 87341,50 lei și au fost duse la sediul pârâtului.

Astfel, reclamanta susține că în acel moment a fost încheiat contractul, fapt

confirmat prin corespondența părților.

A mai relatat că în continuare pârâtul a solicitat o amânare a executării

contractului semnat până în luna septembrie 2015, fapt acceptat de reclamant.

La 09 septembrie 2015, reclamanta adresează pârâtului cerere prin care îi

amintește despre obligația de a executa contractul semnat și achitat de reclamant,

astfel, prin răspunsul din 28 septembrie 2015 pârâtul comunică că cererea

înaintată nu poate fi acceptată din considerentul necorespunderii conținutului

spoturilor video propuse spre valorificare prevederilor art. 19 pct. 6 din Codul

Audiovizualului a RM.

A menționat că deși orientarea sexuală nu este prevăzută în mod expres în

lista criteriilor interzise de discriminare enumerate în art. 1 alin. (1) din Legea nr.

121, legislatorul lasă lista deschisă, indicând și termenul „sau orice alt criteriu

similar”, ceea ce permite instanței de judecată să extindă lista criteriilor pentru

situațiile neprevăzute de lege.

A mai susținut că o dată ce pârâtul a făcut două oferte de preț cu media plan,

negociate cu reclamantul și în final aprobată una singură de ambele părți și fiind

achitat prețul de reclamantă, pârâtul avea obligația reală de executare a

contractului în termenii și condițiile negociate de părți.

Astfel, contractul se consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord

privind toate clauzele lui esențiale. Esențiale sunt acele clauze care sunt stabilite

ca atare prin lege, reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia

din părți, trebuie realizat un acord. În cazul dat, esențiale pentru contractul semnat

de către părți sunt capacitatea părților, consimțământul părților (negocierea a fost

realizată benevol), obiectul (două spoturi sociale), prețul contractului

(mediaplanul cu costul minutelor), termenii de executare a contractului (08 – 24

mai 2015, ulterior 16 – 30 septembrie 2015).

În acest sens, susține că neexecutarea obligației de către pârât a fost motivată

de atitudinea discriminatorie față de reclamantă, organizație neguvernamentală a

persoanelor LGBT.

Consideră că are dreptul la repararea prejudiciului moral cauzat prin

neexecutarea obligației asumate, pe care îl estimează la suma de 30000 lei,

precum și prejudiciu material, care se constituie din prețul serviciului achitat în

ziua de 04 mai 2015, dobânda de întârziere pentru rambursarea prețului

serviciului achitat și anume, 24,5% din suma datorată.

În contextul celor nominalizate, reclamanta solicită recunoașterea pârâtului

responsabil de discriminarea în acces la serviciile disponibile publicului motivată

de orientarea sexuală a reclamantului și anume, neexecutarea obligației de a

amplasa sporurile sociale „ce ar fi dacă ai ști că este homosexual” și „ce ar fi dacă

ai ști că este lesbiană”, la televiziunea „Moldova 1”, încasarea din contul

pârâtului în beneficiul acesteia a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei, a

prejudiciului material în mărime de 87341,50 lei și a cheltuielilor de judecată.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de AO Centru de Informații „Genderdoc-

M” împotriva IPNA „Teleradio-Moldova” cu privire la recunoașterea faptului

discriminării în acces la serviciile disponibile publicului, încasarea prejudiciului

material, moral, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, s-a respins

ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, s-a respins

cererea de apel depusă de AO Centru de Informații „Genderdoc-M”, fiind

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2017.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 aprilie 2018, AO Centrul de

Informații „Genderdoc-M”, prin intermediul avocatei Doina Ioana Străisteanu

(mandatul nr. 0957107 din 25.01.2016), a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2016 cu pronunțarea

unei noi hotărârii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinării cauzei în instanțele judecătorești ierarhic inferioare,

recurentul făcând trimitere la prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (4)

CPC, a invocat că atât instanța de fond cât și cea de apel, nu a citat legal

recurenta, nu au stabilit esența litigiului și normele de drept care guvernează

obiectul litigiului, precum și au apreciat superficial probele.

La 21 mai 2018 IPNA „Teleradio-Moldova” a depus referință la recurs,

solicitând recunoașterea recursului depus de AO Centrul de Informații

Genderdoc-M ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 22 ianuarie 2018 (f.d. 234, vol. I), cât și faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării

acesteia, recursul AO Centrul de Informații „Genderdoc-M”, se consideră declarat

în termen.

În acest sens, CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru

sesizarea instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu

condiția ca impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în

substanța sa. De aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs

care să curgă de la data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc

întotdeauna și de la data depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o

este dovada unui formalism excesiv care a condus la anularea, în substanță, a

posibilității reclamantului de a sesiza o instanță (cauza Agatianos vs. Grecia).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

3

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de AO Centrul de

Informații „Genderdoc-M”, prin intermediul avocatei Doina Ioana Străisteanu nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în

cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

4

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de AO Centrul de Informații „Genderdoc-M”, prin

intermediul avocatei Doina Ioana Străisteanu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Asociația Obștească Centrul de Informații „Genderdoc-

M”, prin intermediul avocatei Doina Ioana Străisteanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ion Druță

Judecătorii Luiza Gafton

Victor Burduh

5