2rac-217/18 — Evacuarea forțată

Dosar nr. 2rac-217/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

Judecător: Ciprian Valah

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Anatolie Minciună

Victoria Sîrbu

Viorica Mihăilă

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Astelo-Com”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de

Stat „Cantina Cancelariei de Stat” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Astelo-Com” cu privire la evacuarea forțată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” și s-

a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 martie 2017 prin

care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La data de 6 februarie 2017, Întreprinderea de Stat „Cantina Cancelariei de Stat”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Astelo-Com” cu privire la evacuarea forțată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 14 mai 2014 Întreprinderea de Stat

„Cantina Cancelariei de Stat”, în calitate de locator, a încheiat cu Societatea cu

Răspundere Limitată „Astelo-Com”, în calitate de locatar, contractul de locațiune nr.

2 a terenului cu o suprafață de xx m2 pe un termen de un an. Prin acordul adițional din

24 mai 2016, termenul contractului de locațiune a fost prelungit până la data de 31

decembrie 2016.

Prin preavizul recepționat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-

Com” la data de 26 septembrie 2016, ultima a fost informată că din 31 decembrie

1

2016, termenul contractului de locațiune nu v-a fi prelungit și urmează să elibereze

suprafețele de teren închiriat.

Conform preavizului expediat în adresa locatarului și recepționat la 26

septembrie 2016, Societății cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” i s-a comunicat

despre rezilierea contractului de locațiune începând cu data de 31 decembrie 2016 cu

eliberarea suprafețelor închiriate.

Menționează că, aceste preavize au rămas fără un răspuns, iar la 31 decembrie

2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” a refuzat de a elibera

suprafețele închiriate de care se folosește până în prezent.

Totodată a indicat că, conform pct. 7.5 din contract, acordul poate fi reziliat din

inițiativa locatorului în caz de necesitate statală, hotărâri, dispoziții, ordonanțe ale

Guvernului și ordine ale Cancelariei de Stat. Astfel, prin ordinul Cancelariei de Stat

a Republicii Moldova nr. 554-A din 14 septembrie 2016, s-a dispus suspendarea

procedurii de prelungire a termenului de valabilitate a contractelor de locațiune aflate

în gestiunea sa.

Solicită Întreprinderea de Stat „Cantina Cancelariei de Stat” admiterea acțiunii

cu evacuarea forțată a Societății cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” și a altor

persoane fizice sau juridice cu toate bunurile de pe terenul cu suprafața de xx m2 în

temeiul contractului de locațiune nr. 2 din 14 mai 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 10 martie 2017,

acțiunea a fost admisă și s-a dispus evacuarea forțată a Societății cu Răspundere

Limitată „Astelo-Com” și a altor persoane fizice și juridice cu toate bunurile de pe

terenul cu suprafața de xx m2 amplasat în mun. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxx, xx, pe care

le-a avut în locațiune în baza contractului nr. 2 din 4 mai 2014.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” și s-

a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 10 martie 2017.

La 19 martie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” a depus

cerere de recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani din 10 martie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, prima instanță și instanța de apel la

examinarea cauzei în fond nu au aplicat legea care trebuia a fi aplicată, au interpretat

în mod eronat legea și au soluționat drepturile unor persoane care nu au fost implicate

în proces.

Menționează că, încheierea contractelor de locațiune și acordul adițional la

acesta a condiționat apariția speranței legitime și rezonabile de obținere de beneficii

din exercitarea activității de antreprenor, cel puțin în cuantum ce ar permite

posibilitatea întoarcerii investițiilor efectuate.

2

Totodată, instanța de apel nu a ținut de cont probele prezentate ce confirmă faptul

că, proprietar al terenului litigios este statul, dar nu Întreprinderea de Stat „Cantina

Cancelariei de Stat”.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Astelo-Com”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La data de 23 martie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Însă, intimata Întreprinderea de Stat „Cantina Cancelariei de Stat” nu au depus

referință prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com”.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com”, în raport cu materialele cauzei

civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 15

noiembrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 22

ianuarie 2018 (f.d.80). Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 martie 2018

(f.d.84), iar la materiale lipsesc careva date privind recepționarea deciziei.

Astfel, instanța de recurs constată că, Societatea cu Răspundere Limitată

„Astelo-Com” s-a conformat prevederilor legale și a declarat cererea de recurs în

interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Astelo-Com” în cererea de recurs nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Prin urmare, reieșind din prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă

la caz motivele recursului sânt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,

asupra căror instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat în modul

corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din

recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanțele

judecătorești inferioare a normelor de drept material, Colegiul menționează că în

cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de

drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Prin urmare, cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de ilegalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supusă controlului judiciar.

4

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

Totodată, la 19 iunie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com” a

depus cerere prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că, în conformitate cu art. 121 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, în redacția Legii nr. 17 din 5 aprilie 2018 care a intrat în vigoare la

data de 1 iunie 2018, instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate

doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul

prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de

apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Prin urmare, reieșind din norma de drept citată, cererea Societății cu Răspundere

Limitată „Astelo-Com” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate nu poate

fi examinată deoarece recursul declarat de ultima, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Astelo-Com”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5