2ra-1201/18 — cu privire la anularea ordinului, rectificarea înscrisului respectiv în carnetul de muncă și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1201/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – D. Sușchevici,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță,

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Ion Chilari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Chilari împotriva

Întreprinderii de Stat Complexul ,,Casa Presei” cu privire la anularea ordinului nr.87 din

31 iulie 2013 ,,Cu privire la transferul la altă muncă în cadrul aceleași întreprinderi”,

rectificarea înscrisului respectiv în carnetul de muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 24 ianuarie 2018, prin care

s-a respins apelul declarat de către Ion Chilari, s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din data de 03 februarie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 26 august 2015 Ion Chilari s-a adresat cu cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva Întreprinderii de Stat Complexul ,,Casa Presei” (în

continuare ÎS Complexul ,,Casa Presei”) cu privire la anularea ordinului nr.87 din 31

iulie 2013 ,,Cu privire la transferul la altă muncă în cadrul aceleași întreprinderi”,

rectificarea înscrisului respectiv în carnetul de muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 3 000 lei. ( f.d.2-3, 37-38)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că din anul 1997 până pe 31 decembrie

2010 a activat în funcție de inginer-energetician la ÎS Complexul ,,Casa Presei”. La data

de 31 decembrie 2010, prin ordinul nr.337-P, a fost numit pentru a asigura executarea

interimatului funcției de administrator temporal al ÎS Complexul ,,Casa Presei”, până la

numirea administratorului. Reclamantul susține că la 30 iulie 2013 prin ordinul nr.113-P

Andrei Urmaș a fost numit administrator al ÎS Complexul ,,Casa Presei”, iar acesta prin

ordinul 87-P din 31 iulie 2013 l-a transferat pe el din funcția de administrator în funcția

de lăcătuș-liftier. Cu ordinul dat nu a făcut cunoștință, iar contractul de muncă nu a fost

modificat sau perfectat conform prevederilor Codului Muncii. Mai mult ca atât, Andrei

Urmaș nu dispunea de împuternicirile de a transfera administratorul întreprinderii de stat

1

în funcția de lăcătuș-liftier sau altă funcție, depășindu-și astfel atribuțiile de serviciu.

Reclamantul menționează că la baza deciziei de transferarea din funcția deținută a fost

pusă cererea de transfer pe care se presupune că ar fi depus-o el, însă o astfel de cerere

nu a scris și nici nu a semnat. Prin urmare, lipsește temeiul transferului său din funcția de

administrator al întreprinderii de stat în funcția de lăcătuș-liftier. Reclamantul indică că

ordinul nr. 87 din 31 iulie 2017 ,,Cu privire la transferul la altă muncă în cadrul aceleași

întreprinderii” i-a fost expediat pentru cunoștință prin intermediul oficiului poștal abia la

data de 26 iulie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 03 februarie 2017

acțiunea înaintată de Ion Chilari a fost respinsă ca fiind tardivă. ( f.d. 41,46-50)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 24 ianuarie 2018 a fost respins

apelul declarat de Ion Chilari, menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din data de 03 februarie 2017. ( f.d. 163, 164-168)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 27 aprilie 2018 Ion Chilari a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.(f.d.171-173)

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanțele de judecată au interpretat

în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material. La

adoptarea hotărârilor instanțele n-au luat în considerație prevederile legale de aducere la

cunoștință a ordinului din litigiu. Mai mult ca atât, nu s-a luat în considerație faptul că nu

a depus nici o cerere cu privire la transferul său din funcția de administrator al

întreprinderii de stat în funcția de lăcătuș-liftier. Totodată, instanțele de judecată eronat

au considerat că a omis termenul de adresare în instanță, ori pe ordinul de transfer

lipsește data când a făcut cunoștință cu el.

La 18 iunie 2018 ÎS Complexul ,,Casa Presei” solicitând ca cererea de recurs

declarată de Ion Chilari să fie considerată inadmisibilă. (f.d.179-181)

În conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 24

ianuarie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 16 februarie 2018,

confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele dosarului lipsește.

(f.d. 169)

În aceste circumstanțe recursul, depus de Ion Chilari la 27 aprilie 2018, se consideră

depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ion Chilari,

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Ion Chilari indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată

2

au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.(1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul declarat de către

Ion Chilari asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă Ion

Chilari și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Ion Chilari inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin.(1), (2), 433 lit. a), 440 alin.(1), (11)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Ion Chilari, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

4