2rac-228/18 — rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității și cheltuielilor de judecată

2rac-228/18 — rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-228/18

prima instanță: Judecătoria Strășeni – D. Mîrzenco

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Muruianu și V. Efros

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Dumitru Visternicean

judecători Nicolae Craiu și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” și avocatul Denis Grecu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul

Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului împotriva

societății cu răspundere limitată ,,Garant Prest” cu privire la rezilierea contractului

de vânzare-cumpărare, încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, prin care s-a

admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”, s-a casat

hotărârea suplimentară a Judecătoriei Strășeni din 24 octombrie 2017 și s-a emis în

această parte hotărâre nouă de respingere a pretenției cu privire la rezilierea

contractului de vânzare-cumpărare

c o n s t a t ă:

La 14 decembrie 2015 Centrul Republican de Reabilitare a Invalizilor,

Veteranilor Muncii și Războiului a depus cerere de chemare în judecată împotriva

societății cu răspundere limitată ,,Garant Prest” cu privire la rezilierea contractului

de vânzare-cumpărare, încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Centrul Republican de Reabilitare

a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului a indicat că la 08 octombrie 2014 în

calitate de cumpărător a încheiat cu societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”

contract de vânzare-cumpărare, prin care pârâtul s-a obligat să-i vândă inventar

moale (adult diaper - produse scutece) în cantitate de 762 bucăți.

În baza contractului încheiat s-a obligat să achite suma de 164 294,84 lei în

termen de 30 zile după livrarea mărfii, iar vânzătorul s-a obligat să livreze bunurile

în termen de 5 zile de la data cererii.

Potrivit clauzelor contractului au stabilit considerarea livrării bunurilor la data

perfectării facturilor fiscale și recepționării de către cumpărător, iar data valabilității

contractului a fost stabilită până la 15 decembrie 2014.

1

Având stringentă necesitate de marfă, la solicitarea pârâtului, anticipat livrării

produselor, a transferat integral plata pentru marfă, dovada servind ordinul de plată

nr. 557 din 28 noiembrie 2014 în sumă de 164 294,82 lei.

A concretizat că a solicitat în nenumărate rânduri pârâtului executarea

prevederilor contractuale de livrare a mărfii, solicitări care au rămas fără satisfacere

și în rezultat la 01 septembrie 2015 a expediat pârâtului avertizare, însă această

cerere a rămas fără răspuns.

A subliniat că la 07 octombrie 2015 a adresat pârâtului cerere prealabilă cu

privire la executarea prevederilor contractuale sau returnarea banilor, însă la fel nu a

primit răspuns.

Consideră că contractul de vânzare-cumpărare urmează a fi reziliat, având în

vedere că potrivit pct. 2.1. și 2.3. din contract, vânzătorul-prestatorul este obligat să

livreze bunurile în 5 zile lucrătoare de la data cererii, fapt neexecutat de către pârât

la nenumăratele cereri, iar conform pct. 11.6, contractul este valabil până la 15

decembrie 2014.

Centrul Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și

Războiului cere rezilierea contractului nr.28 din 08 octombrie 2014 privind

vânzarea –cumpărarea de inventar moale (adult diaper – produse scutece); încasarea

din contul societății cu răspundere limitată ,,Garant Prest” a sumei de 164 294,84

lei, a penalității în mărime de 8 214,74 lei, dobânzii de întârziere în mărime de

12 187,07 lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000

lei (f.d. 1-4, vol. I).

Avocatul Gavriliuc Ion, împuternicit prin mandatul din 30 septembrie 2015 să

acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a majora sau reduce

cuantumul pretențiilor (f.d. 6, vol. I), a depus în interesele Centrului Republican de

Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului cerere de concretizare a

cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

50 258,45lei (f.d. 43-44, vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 13 mai 2016 s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Centrul Republican de Reabilitare a Invalizilor,

Veteranilor Muncii și Războiului.

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” în beneficiul

Centrului Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului

suma de 227 768,03 lei, inclusiv: 164 294,84 lei cu titlu de datorie, 8 214,74 lei cu

titlu de penalitate, 50 258,45 cu titlu de dobândă de întârziere și 5 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică (f.d.51, 55-57, vol. I).

La 09 iunie 2016 societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” a declarat

apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni din 13 mai 2016 (f.d. 54,

vol. I), iar la 21 octombrie 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 66-68,

vol. I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 25 octombrie 2016 a respins apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” și a menținut hotărârea

Judecătoriei Strășeni din 13 mai 2016 (f.d. 82-87, vol. I).

La 12 ianuarie 2017 societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016

(f.d. 97-103, vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2017 s-a admis recursul

declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”, s-a casat decizia Curții

2

de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 și s-a trimis pricina la rejudecare în alt

complet de judecată (f.d. 134-142, vol. I).

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 13 iulie 2017 a ridicat pricina de

la examinare și a remis-o Judecătoriei Strășeni pentru emiterea unei hotărâri

suplimentare (f.d. 186-187, vol. I).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Strășeni din 24 octombrie 2017 s-a

reziliat contractul nr. 28 din 08 octombrie 2014 privind vânzarea-cumpărarea de

inventar moale încheiat între Centrul Republican de Reabilitare a Invalizilor,

Veteranilor Muncii și Războiului și societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”

(f.d. 203-205, vol. I).

La 29 ianuarie 2018 avocatul Denis Grecu, împuternicit prin mandatul din 30

mai 2017 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca

hotărârea judecătorească (f.d. 156, vol. I) a declarat în interesele societății cu

răspundere limitată ,,Garant Prest” apel suplimentar, solicitând casarea hotărârii din

13 mai 2016 și a hotărârii suplimentare a Judecătoriei Strășeni din 24 octombrie

2017 (f.d. 210-213, vol. I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 01 martie 2018 a admis apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”.

A casat hotărârea suplimentară a Judecătoriei Strășeni din 24 octombrie 2017

și a emis în partea dată hotărâre nouă de respingere a cererii depuse de Centrul

Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului împotriva

societății cu răspundere limitată ,,Garant Prest” cu privire la rezilierea contractului

de vânzare-cumpărare.

În rest hotărârea Judecătoriei Strășeni din 13 mai 2016 a fost menținută (f.d.

226-242, vol. I).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că societatea cu răspundere

limitată ,,Garant Prest” nu a executat contractul de vânzare-cumpărare nr. 28 din 08

octombrie 2014 și nici nu a returnat suma de 164 294,84 lei, având în vedere că

Centrul Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului a

transferat această plată în scopul procurării bunurilor.

Privitor la argumentul că societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” a

achitat datoria în baza deciziei Inspecției financiare nr. 27-3-11/302 din 23

decembrie 2015, instanța de apel a reținut că potrivit scrisorii Ministerului

Finanțelor, în contabilitatea Centrului Republican de Reabilitare a Invalizilor,

Veteranilor Muncii și Războiului se reflectă o creanță aferentă decontărilor cu

societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”, iar pentru stingerea acestei creanțe

la instituția bugetară urmează să se transfere suma de 164 294,84 lei pe contul

Centrului, care ulterior urmează a fi restituită la bugetul de stat.

La 11 aprilie 2018 societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” și

avocatul Denis Grecu au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 01 martie 2018, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest”

și avocatul Denis Grecu au indicat că s-a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 13 mai 2016, iar apoi și apel împotriva hotărârii

suplimentare din 24 octombrie 2017, însă instanța de apel, deși a admis apelul

declarat, s-a pronunțat doar asupra casării hotărârii suplimentare și nu s-a pronunțat

asupra apelului în partea hotărârii inițiale, specificând doar că ,,în rest se menține

hotărârea Judecătoriei Strășeni din 13 mai 2016”.

3

Instanțele de judecată neîntemeiat au dispus încasarea în beneficiul Centrului

Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului a sumei de

164 294,84 lei, în condițiile în care materialele cauzei atestă cu certitudine că suma

în cauză a fost restituită.

A subliniat că la 29 februarie 2016 în scopul executării deciziei nr. 27-03-

11/302 emisă de Inspecția Financiară la 23 decembrie 2015, a efectuat un transfer

bănesc în mărime de 164 300 lei în vederea restituirii mijloacelor financiare

conform contractului de achiziții publice nr. 28 din 08 octombrie 2014, fapt

confirmat prin ordinul de plată nr. 80 din 29 februarie 2016.

Consideră că urmează a fi apreciată critic concluzia contradictorie a instanței

de apel că suma de 164 300 lei nu constituie datoria conform contractului de

achiziție nr. 28 din 08 octombrie 2014, dar sancțiunea economică achitată conform

deciziei nr. 27-03-11/302 din 23 decembrie 2015.

Decizia Inspecției Financiare nr. 27-03-11/302 din 23 decembrie 2015 în

partea constatatoare prevede că concomitent cu amendă în mărime de 23 400 lei, la

bugetul de stat se percepe datoria debitoare în sumă de 164 300 lei, fiind dispusă

transferarea mijloacelor financiare neutilizate la contul care nu este destinat pentru

acumularea sumelor transferate cu titlu de sancțiuni economice.

Consideră că este neîntemeiată concluzia instanțelor ierarhic inferioare

precum că suma de 164 300 lei a fost încasată cu titlu de sancțiune, deoarece

sancțiunile nu sunt prezumate și nu se aplică prin ordinele de plată, ci expres rezultă

din act administrativ emis întru executarea legii care stipulează o astfel de sancțiune.

Instanțele de judecată nu au demonstrat caracterul pecuniar al obligației

contractate, nu au demonstrat nici momentul când obligația de restituire a

mijloacelor bănești a devenit scadentă.

Este apreciat critic argumentul instanței de apel precum că dobânda de

întârziere urmează a fi calculată începând cu 16 decembrie 2014, adică următoare zi

după expirarea termenului contractului, fapt ce denotă că dobânda de întârziere

calculată pentru perioada de la 16 decembrie 2014 -13 martie 2016 în sumă de

50 258,45 lei nu are suport juridic, având în vedere faptul restituirii integrale a

avansului în sumă de 164 294,84 lei la 29 februarie 2016.

Termenul general al contractului pentru efectuarea prestației și achitarea

acesteia era stabilit până la 15 decembrie 2014, iar intimatul arbitrar a transferat

avansul la 28 noiembrie 2014, în condițiile în care nu reușea să livreze marfa în

termen de 30 zile până la expirarea termenului contractului.

Instanța de apel și-a motivat soluția pe marginea cererii cu privire la încasarea

datoriei făcând referire la o normă de drept declarată neconstituțională prin

hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 16 martie 2017 și anume art. 80 alin. (2)

Legea nr. 181 din 25 iulie 2014 privind responsabilitățile bugetar-fiscale.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 08 mai 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat Centrului Republican

de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului o copie a cererii de

recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o

lună de la data primirii copiei respective.

4

Prin referința depusă la 06 iunie 2018 Centrul Republican de Reabilitare a

Invalizilor, Veteranilor Muncii și Războiului a solicitat respingerea cererii de recurs,

invocând că argumentele invocate de recurent cu privire la aplicarea unei norme

care ulterior a fost declarată neconstituțională, nu au relevanță, deoarece hotărârile

Curții Constituționale sunt definitive, nu pot fi atacate și produc efecte numai pentru

viitor.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.

(2).

Verificând argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată ,,Garant

Prest” și avocatul Denis Grecu în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și

a referinței depuse de Centrul Republican de Reabilitare a Invalizilor, Veteranilor

Muncii și Războiului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce

nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Codul de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de

atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la

art.430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit

apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația,

în partea care se referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de

recurs poate fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile

consimt expres în fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație

verbală consemnată expres în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi

exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

01 martie 2018, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de

societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” și avocatul Denis Grecu nu poate fi

declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

La 05 aprilie 2018 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia

deciziei din 01 martie 2018 (f.d. 242, vol. I), fapt ce denotă că recursul declarat la 11

aprilie 2018 este depus în interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor și nu

este necesară repunerea acestuia în termen.

5

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de administratorul societății cu răspundere

limitată ,,Garant Prest” - Nicolae Chiriac, această calitate fiind consemnată în

extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice (f.d. 16, vol. I) și de avocatul

Denis Grecu, împuternicit prin mandatul din 30 mai 2017 să acorde asistență

juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea judecătorească (f.d.

156, vol. I), recurentul fiind partea în proces împotriva căreia a fost declanșată

acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă nu

are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce

a fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d)

Cod de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433

lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

6

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Codul de procedură

civilă, are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept

material și procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie

2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia

în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs societatea cu răspundere limitată

,,Garant Prest” și avocatul Denis Grecu au invocat temei de declarare a recursului

prevederile art. 432 Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, societatea cu

răspundere limitată ,,Garant Prest” și avocatul Denis Grecu au reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de

instanța de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material,

procedural și apreciind corect probele administrate a emis o hotărâre legală, iar

7

argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” și avocatul

Denis Grecu în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Garant Prest” și

avocatul Denis Grecu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Dumitru Visternicean

Judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

8