2ra-1101/18 — obligarea pârâtilor de a da acordul pentru legiferarea si darea în exploatare a anexelor la casa de locuit si bucătăria de vară, emiterea hotărârii cu sau în lipsa acordului pârâtilor pentru legiferarea si darea în exploatare a anexelor la casa de locuit si la bucătăria de vară si compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra – 1101/18 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) Judecătorul: V. Gîrleanu, Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc, Î N C H E I E R E 13 iunie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Visternicean, judecători Nicolae Craiu, Luiza Gafton, examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tihon Valeriu și Tihon Claudia, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tihon Valeriu și Tihon Claudia împotriva lui Tihon Victor și Tihon Corneliu cu privire la obligarea pârâților de a da acordul pentru legiferarea și darea în exploatare a anexelor la casa de locuit și bucătăria de vară, emiterea hotărârii cu sau în lipsa acordului pârâților pentru legiferarea și darea în exploatare a anexelor la casa de locuit și la bucătăria de vară și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, C O N S T A T Ă: La 06 octombrie 2016, Tihon Valeriu și Tihon Claudia au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tihon Victor și Tihon Corneliu cu privire la obligarea pârâților de a da acordul pentru legiferarea și darea în exploatare a anexelor la casa de locuit și bucătăria de vară, emiterea hotărârii cu sau în lipsa acordului pârâților pentru legiferarea și darea în exploatare a anexelor la casa de locuit și la bucătăria de vară și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Tihon Valeriu și Tihon Claudia au indicat că, din anul 1994 și până în prezent locuiesc pe adresa str. XXXXXX, mun. XXXXXX, conform contractului de dare în folosință a lotului din 29 iulie 1994 și a deciziei 1 Primăriei mun. Chișinău nr.18/9 din 16 iunie 1994. Prin urmare, în baza contractului de dare în folosință a lotului din 29 iulie 1994, a fost înregistrat cu drept de proprietate după Tihon Valeriu, tot imobilul de pe str. XXXXXX, mun. XXXXXX. Reclamanții au menționat că de ceva timp, au locuit în casă cu părinții Tihon Grigorii și Tihon Etimia, într-un spațiu locativ foarte mic, motivul fiind că de la locul de muncă uzina „Signal" unde lucrau, li s-a promis că o să primească un spațiu locativ pentru trai, însă fără nici un rezultat, fiind doar promisiuni.

Reclamanții au invocat că după nașterea fiicei XXXXXX spațiul unde locuiau cu părinții era foarte mic, astfel, Tihon Valeriu convins de părinți a hotărât să construiască un spațiu mai încăpător la casa unde locuia. Ulterior, după ce s-a născut și fiul lor, au hotărât cu propriile forțe și finanțe să reconstruiască casa unde locuiau cu părinții de pe str. XXXXXX, mun. XXXXXX, pentru a crea comodități necesare copiilor lor. Astfel, au construit neautorizat anexa lit."A2", veranda lit. "a", bucătăria de vară lit.4(02), șuri lit.2(04), lit."5(3)" și beci lit.3 la casa de locuit particulară lit.A (01) de pe str. XXXXXX, mun. XXXXXX, construcțiile date fiind amplasate la hotarele limită a terenului.

Conform răspunsului Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice din mun. Chișinău s-a constatat că se consideră posibilă exploatarea anexei lit."A2"; verandei lit. "a", bucătăriei de vară lit.4(02), șurilor lit.2(04), lit. 5(3) și beciului lit.3 la casa de locuit particulară lit.A(0l) de pe str. XXXXXX, mun. XXXXXX, conform destinației, cu condiția obținerii avizului pozitiv al Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău. Tihon Valeriu și Tihon Claudia au indicat că până în prezent toată documentația obținută în scopul legiferării, a fost achitată din contul lor și în continuare toate cheltuielile vor fi suportate de aceștia fără a implica pârâții, însă, ultimii refuză neîntemeiat să colaboreze și să dea acordul pentru legiferarea și darea în exploatare a anexelor la casa de locuit și la bucătăria de vară de pe str. XXXXXX, mun.

XXXXXX. La 22 august 2016, prin intermediul Oficiului Poștal Chișinău, cu aviz recomandat a fost expediată cererea prealabilă către Tihon Victor și Tihon Corneliu, ultimii recepționând scrisoarea, nu au dat nici un răspuns. La 28 octombrie 2016 reclamanții au depus cerere de concretizare și bazându-se de prevederile art.6 CEDO, art. 96, 166-167 CPC, au solicitat încasarea de la Tihon Victor și Tihon Corneliu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 euro, obligarea pârâților de a da acordul pentru legiferarea și darea în exploatare a anexelor la casa de locuit și la bucătăria de vară de pe str. XXXXXX, mun. XXXXXX, emiterea unei hotărâri cu/sau în lipsa acordului 2 pârâților pentru legiferarea și dare în exploatare a anexelor la casa de locuit și la bucătăria de vară de pe str. XXXXXX, mun.

XXXXXX. Prin hotărârea judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 10 februarie 2017, a fost respinsă cererea de chemare ca fiind neîntemeiată. În susținerea soluției date instanța de fond a concluzionat că reclamanții nu au prezentat probe confirmative care ar demonstra că între ei și pârâți ar exista litigii patrimoniale, motiv din care pretențiile acestora sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. La 06 martie 2017 Tihon Valeriu și Tihon Claudia au declarat apel nemotivat, iar la 27 aprilie 2017 au depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 10 februarie 2017, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond și restituirea cauzei la rejudecare în prima instanță.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 s-a respins cererea de apel declarată de Tihon Valeriu și Tihon Claudia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 10 februarie 2017 (f.d.122). Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 15 februarie 2018, Tihon Valeriu și Tihon Claudia a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 10 februarie 2017, cu emiterea unei noi decizii prin care să le permită recurenților să legalizeze construcția de pe str. XXXXXX, mun. XXXXXX, fără acordul intimaților (f.d.135-138). În susținerea recursului recurenții au indicat, că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel urmează a fi casate din motivul neconstatării și elucidării pe deplin a circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC (în redacția de până la 01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurenții s-a conformat prevederilor legale și au declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de către Tihon Valeriu și Tihon Claudia în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC (în redacția de până la 01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014). In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a 4 admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tihon Valeriu și Tihon Claudia este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tihon Valeriu și Tihon Claudia, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E : Recursul, declarat de către Tihon Valeriu și Tihon Claudia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Visternicean judecători Nicolae Craiu Luiza Gafton 5