2rc-129/18 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- restituirea recursului împotriva încheierii, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii, repunerea în termen
2rc-129/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Prima instanță, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău: C. Vârlan dosarul nr. 2rc-129/18
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:
M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc
Î N C H E I E R E
06 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Mariana Pitic, Victor Burduh
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de
Societatea cu Răspundere Limitată „Planificare”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere
Limitată „Construct Arabesque” împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„Planificare” cu privire la încasarea datoriei și acțiunea reconvențională a Societății cu
Răspundere Limitată „Planificare” împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„Construct Arabesque” cu privire la rezilierea contractului și încasarea sumei,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, prin care a fost
restituit apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Planificare” împotriva
hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 iunie 2016,
c o n s t a t ă
La 01 august 2014, SRL „Construct Arabesque” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Planificare”, solicitând încasarea datoriei în sumă de 20
527,76 lei și cheltuielilor de judecată în vederea achitării taxei de stat în sumă de 615,83
lei.
La 27 octombrie 2014, SRL „Planificare” a înaintat acțiune reconvențională
împotriva SRL „Construct Arabesque”, solicitând rezilierea contractului de cesiune a
creanței din 03 aprilie 2014, încasarea sumei de 30 000 lei transferată prin ordinul de
plată din 04 aprilie 2014, sumei de 3000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin refuzul de
a rezilia contractul de cesiune a creanței pe cale amiabilă și a taxei de stat în sumă de
990 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 iunie 2016, acțiunea
inițială a fost admisă integral și s-a încasat din contul SRL „Planificare” în beneficiul
SRL „Construct Arabesque” suma de 20 527 lei cu titlu de datorie și suma de 615, 83 lei
cu titlu de taxă de stat. Acțiunea reconvențională a fost respinsă integral și s-a încasat
din contul SRL „Planificare” în beneficiul statului taxa de stat neachitată la depunerea
acțiunii în sumă de 3207,81 lei.
La 25 iunie 2016, SRL „Planificare” a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani
mun. Chișinău din 09 iunie 2016 cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță,
în alt complet de judecată.
1
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 iulie 2016, nu s-a dat curs cererii de
apel depusă de SRL „Planificare” și s-a comunicat apelantei despre necesitatea
prezentării cererii de apel motivate și a dovezii achitării taxei de stat în mărime de
461,87 lei, acordându-i pentru aceasta termen până la ședința de judecată din 11
octombrie 2016, ora 14.30. Totodată, acesteia i-a fost explicat că în cazul în care nu va
lichida neajunsurile în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va
fi restituită.
La 27 iulie 2016, SRL „Planificare” a depus apel motivat, solicitând totodată
scutirea de plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel împotriva hotărârii primei
instanțe.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, s-a acordat
apelantei SRL „Planificare” termen până la 08 noiembrie 2016, ora 11.00, pentru
prezentarea cererii de apel motivate și dovezii achitării taxei de stat. S-a explicat
apelantei că în cazul în care nu va lichida neajunsurile în termenul stabilit, cererea de
apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, a fost respinsă
cererea apelantei SRL „Planificare” privind scutirea de plata taxei de stat și nu s-a dat
curs cererii de apel depusă de către aceasta, fiindu-i acordat pentru achitarea taxei de
stat în sumă de 461,87 lei și prezentarea bonului de plată un termen de 10 zile de la
primirea copiei încheierii. Ședința de judecată a fost numită pentru data de 11 aprilie
2017, ora 12:30.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2017, a fost respins recursul
declarat de SRL „Planificare” și menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 21
februarie 2017.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, apelul declarat de SRL
„Planificare” a fost restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC - apelanta nu a
îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea Curții de Apel Chișinău
din 21 februarie 2017.
La 28 august 2017, SRL „Planificare” a declarat recurs împotriva încheierii Curții
de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, solicitând repunerea în termen, admiterea recursului
și casarea încheierii recurate.
În susținerea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea și netemeinicia încheierii
recurate.
Consideră SRL „Planificare” că urmează a fi repusă în termenul de declarare a
recursului, deoarece a recepționat copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 iulie
2017 la data de 08 august 2017.
La 20 mai 2018, în adresa intimatei SRL „Construct Arabesque” a fost expediată
spre cunoștință copia recursului declarat de SRL „Planificare” cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței la recurs.
Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi restituit
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 4261 lit. a) CPC, instanța de recurs este în drept să restituie
recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost depusă în afara termenului
legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să
efectueze repunerea în termen.
2
Art. 425 CPC prevede că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii
este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că prin încheierea
Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, apelul declarat de SRL „Planificare” a fost
restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC - apelanta nu a îndeplinit în termen
indicațiile instanței de apel.
Potrivit scrisorii de însoțire nr. 12608, copia încheierii Curții de Apel Chișinău
din 04 iulie 2017 a fost expediată în adresa SRL „Planificare” la 20 iulie 2017 (f.d.
170), la materialele cauzei lipsind dovada recepționării acesteia.
Însă în cererea de recurs, recurenta-apelantă SRL „Planificare” a indicat că a
recepționat copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017 la data de 08
august 2017 (f.d. 204 verso).
În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani,
luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,
datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului
care a condiționat începutul lui.
Prin urmare, în speță termenul de declarare a recursului a început să curgă din data
de 09 august 2017, ziua imediat următoare datei comunicării încheierii contestate,
ultima zi de depunere a cererii de recurs fiind 23 august 2017, însă prezentul recurs a
fost declarat abia la 28 august 2017, fapt confirmat prin ștampila aplicată pe plic (f.d
206).
În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive
întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în
termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce
dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de
procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.).
Prin prisma prevederilor legale citate supra, termenul de declarare a recursului
poate fi restabilit, dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și prezintă probe
veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen.
La caz, se reține că recurenta-apelantă SRL „Planificare” în cererea de recurs,
solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, a indicat drept motiv de
omitere a termenului doar faptul că a recepționat copia încheierii recurate la 08 august
2017, motiv pe care instanța de recurs îl consideră neîntemeiat, întrucât prezentul recurs
a fost depus cu depășirea termenului de 15 zile calculat din momentul comunicării
încheierii – 08 august 2017.
Astfel, ținând cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat la 28 august
2017, adică peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 425 CPC, fără a indica vreun
motiv justificativ și cu anexarea probelor concludente și pertinente în vederea
argumentării omiterii termenului legal, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL
„Planificare” urmează a fi restituit ca fiind depus în afara termenului legal, instanța de
recurs refuzând să efectueze repunerea în termen.
Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu
standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi
ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în
lipsa unor circumstanța fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea
3
principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces
echitabil.
În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrea Curții Europene a
Drepturilor Omului în speța Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din
14 februarie 2007, precum și hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza
Ponomaryov c. Ucrainei (hotărîrea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie
2008), unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri
judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în
lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin
repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea
acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea
înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul a fost depus
cu omiterea termenului prevăzut de art. 425 CPC, în lipsa temeiurilor de repunere în
termen, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respingere cererea de repunere în termenul de declarare
a recursului și a restitui recursul declarat de SRL „Planificare”, ca fiind depus în afara
termenului legal.
În conformitate cu art. art. 269-270, 4261 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se respinge cererea Societății cu Răspundere Limitată „Planificare” de repunere în
termenul de declarare a recursului.
Se restituie recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Planificare” ca
fiind depus în afara termenului legal.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
4