- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 octombrie 2022
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 3, Articolul 5, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
- Încălcare — Articolul 5
Ramazonov împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU RAMAZONOV v. UKRAINE (Aplicații nos. 31754/20 și 21598/21) CAUZULUI DE JUSTIZARE STASBOURG 6 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ramazonov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Ivana Jelić, Kateřina Šimáčková, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în două cereri împotriva Ucrainei depuse la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu privire la diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Reclamantul a fost reprezentat de domnul O.V. Vavrenyuk, un avocat practicant în orașul Pyatykhatky, Ucraina. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a primit notificarea cererilor. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cereri sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul se plângea de condițiile inadecvate ale detenției sale și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. El a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. DIRECȚIUNEA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLE 3 ȘI 13 A CONVENȚIEI Reclamantul se plânge în principal de condițiile inadecvate ale detenției sale și că nu are niciun remediu eficace în acest sens.
El se bazează pe articolele 3 și 13 din Convenție, care se citește după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu va fi supus torturii sau pedepsei inumane sau degradante.” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale...” Curtea remarcă că reclamantul a fost reținut în condiții slabe. Detaliile de detenție ale reclamantului sunt indicate în tabelul anexat. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§§13.
101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că o lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește în mare măsură ca factor care trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dacă condițiile de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus §§ 122-41 , și Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, §§ 149 59, 10 ianuarie 2012). În principalele cauze ale Melnik c. Ucraina (nr. 72286/01, 28 martie 2006) și Sukachov c. Ucraina (nr. 14057/17, 30 ianuarie 2020), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz.
10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat nici un fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, condițiile de detenție ale reclamantului erau inadecvate. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolelor 3 și 13 din convenție. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv.
În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de concluziile sale din Tymoshenko c. Ucraina (n. 49872/11, §§ 286-287, 30 aprilie 2013), Kotiy c. Ucraina (n. 28718/09, § 55, 5 martie 2015) și Ignatov v. Ucraina (n. 40583/15, §§ 38-42, 15 decembrie 2016). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Sukachov, citat mai sus, §§ 165 și 167), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
16. Curtea consideră în continuare oportun ca rata de dobânzi implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolelor 3 și 13 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 6 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (condiții neadecvate de detenție și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Facilității de începere și încheiere Durata Sq.
m per deținut plângeri specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli (în euro) [2] 31754/20 09/07/2020 Oleksandr Davronovych RAMAZONOV 1973 Cherkasy Facilitatea de detenție anterioară 23/04/2018 în așteptare Mai mult de 4 ani 2,00 - 5,48 m2 suprapopulare, lipsa aerului proaspăt, lipsa luminii electrice sau insuficientă, fumarea pasivă, infestarea celulelor cu insecte/rodenți, lipsa de intimitate pentru toaletă, lipsa sau calitatea proaspătă a paturii și lenjeriei de pat, lipsa de toaletă, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente, nu sau acces limitat la duș Art. 5 (3) - lungimea excesivă a detenției anterioare - de la 20/04/2018 la 31/03/2021; Defecte: fragilitate a motivelor utilizate de instanțe; utilizarea ipotezelor, în absența oricărei baze de dovezi, a riscurilor de abscondare sau de obstrucționare a justiției; nu evaluarea situației personale ale reclamantului, reducând riscurile de recidivă, de coliziune sau de abscondare; art. 5 alin. (5) - lipsa sau lipsa de compensare inadecvată pentru încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție (a se vedea Tymoshenko c. Ucraina , nr. 49872/11 , §§ 286-287, 30 aprilie 2013 și Kotiy c. Ucraina , nr. 28718/09 , § 55,
5 martie 2015) 9.800 250 21598/21 29/03/2021 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
FIFTH SECTION
CASE OF RAMAZONOV v. UKRAINE (Applications nos. 31754/20 and 21598/21) JUDGMENT STRASBOURG 6 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ramazonov v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström, President, Ivana Jelić, Kateřina Šimáčková, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 May 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in two applications against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applicant was represented by Mr O.V. Vavrenyuk, a lawyer practising in the town of Pyatykhatky, Ukraine.
The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the applications are set out in the appended table.
The applicant complained of the inadequate conditions of his detention and of the lack of any effective remedy in domestic law. He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES
3 AND
13 OF THE CONVENTION
7. The applicant complained principally of the inadequate conditions of his detention and that he had no effective remedy in this connection. He relied on Articles 3 and 13 of the Convention, which read as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”
The Court notes that the applicant was kept in detention in poor conditions. The details of the applicant’s detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case ‑ law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance, Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 96 ‑ 101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article 3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see Muršić , cited above, §§ 122-41, and Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, §§ 149 ‑ 59, 10 January 2012).
In the leading cases of Melnik v. Ukraine (no. 72286/01, 28 March 2006) and Sukachov v. Ukraine (no. 14057/17, 30 January 2020), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s conditions of detention were inadequate.
The Court further notes that the applicant did not have at his disposal an effective remedy in respect of these complaints.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Articles 3 and 13 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
13. The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in Tymoshenko v. Ukraine (no. 49872/11, §§ 286-287, 30 April 2013), Kotiy v. Ukraine (no. 28718/09, § 55, 5 March 2015) and Ignatov v. Ukraine (no. 40583/15, §§ 38-42, 15 December 2016).
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
14. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Sukachov, cited above, §§ 165 and 167), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Articles 3 and 13 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention and the lack of any effective remedy in domestic law; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 6 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (inadequate conditions of detention and lack of any effective remedy in domestic law) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Facility Start and end date Duration Sq. m per inmate Specific grievances Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses (in euros) [2] 31754/20 09/07/2020 Oleksandr Davronovych RAMAZONOV 1973 Cherkasy Pre-trial Detention Facility 23/04/2018 pending More than 4 years 2.00 - 5.48 m² overcrowding, lack of fresh air, lack of or insufficient electric light, passive smoking, infestation of cell with insects/rodents, lack of privacy for toilet, lack of or poor quality of bedding and bed linen, lack of toiletries, lack of or insufficient quantity of food, no or restricted access to shower Art. 5 (3) - excessive length of pre-trial detention - from 20/04/2018 to 31/03/2021; Defects: fragility of the reasons employed by the courts; use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice; failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding; Art. 5 (5) - lack of, or inadequate compensation, for the violation of Article 5 § 3 of the Convention (see Tymoshenko v. Ukraine , no. 49872/11, §§ 286-287, 30 April 2013 and Kotiy v. Ukraine , no. 28718/09, § 55, 5 March 2015) 9,800 250 21598/21 29/03/2021 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.