3ra-629/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-629/18

Prima instanță: Judecătoria Căușeni sediul Central (jud. S. Pleșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna. V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Aspalofarm”, prin intermediul avocatului

Pascal Iuliana,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Aspalofarm” împotriva Consiliului or. Căușeni cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 iulie 2017 SRL „ Aspalofarm” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului or. Căușeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la data 16 decembrie 2016 a fost emisă

decizia nr. 13/1 a Consiliului or. Căușeni privind cotele impozitelor și taxelor locale

ce vor fi încasate în bugetul orășenesc Căușeni în anul 2017. Astfel, la categoria

„farmacii” figurează suma de 30000 de lei.

A susținut reclamantul că nu este de acord cu decizia respectivă, deoarece

conform art. 9 din Legea privind administrația publică locală, pentru asigurarea

autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale elaborează, aprobă și

gestionează în mod autonom bugetele unităților administrativ-teritoriale, avînd

dreptul să pună în aplicare taxe și impozite locale și să stabilească cuantumul lor în

condițiile legii, iar conform art. 288 Codului fiscal, taxă locală - plată obligatorie

efectuată la bugetul unității administrativ-teritoriale. Cotă maximă a taxei locale -

cotă advalorem în procente din baza impozabilă a obiectului impunerii ori sumă

absolută, stabilită conform prezentului titlu. Cotă concretă a taxei locale - cotă ad

valorem în procente din baza impozabilă a obiectului impunerii ori sumă absolută,

stabilită de autoritatea administrației publice locale la adoptarea bugetului unității

administrativ-teritoriale respective, dar care nu poate fi mai mare decît cota maximă

stabilită conform prezentului titlu.

1

A indicat reclamantul că conform anexei modificate prin Legea nr.155 din

21.07.05, MO 107-109/12.08.05, art.525, în vigoare 01.01.06, se indică expres baza

impozabilă a obiectului impunerii, precum și cota maxima a taxei locale. Punctul e)

din anexa data indică expres că pentru unitățile comerciale și sau de prestări servicii

de deservire socială cota maxima constituie 3600 de lei.

Mai susține reclamantul că prin emiterea deciziei date este în imposibilitatea

achitării acestei sume exorbitante care este nemotivată. Or, conform prevederilor

legale, suma de 30000 de lei nu își găsește motivarea în nici un act legislativ

nominalizat.

La fel, a afirmat reclamantul că conform prevederilor legale, subiecții impunerii

taxei sunt persoanele juridice și fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care

dispun de unități comerciale și/sau de prestări servicii de deservire socială. Baza

impozabilă o constituie - suprafața ocupată de unitățile de comerț și/sau de serviciile

de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute serviciilor prestate.

Cota concretă a taxei se stabilește de către autoritatea administrației publice locale

în funcție de caracteristicele obiectelor impunerii.

A declarat reclamantul că suma taxei urmează a fi calculată în conformitate cu

amplasarea farmaciei și anume, coeficientul editorial de amplasare (str. M.

Eminescu - Centru) este de 1.2, ceea ce conform calculului Consiliului constituie

4800 de lei. O altă bază impozabilă o constituie suprafața ocupată de farmacie, care

este de 25 m2, această suprafață nefiind inclusă în anexă.

A considerat reclamantul că prin decizia emisă de Consiliul orășănesc Căușeni

i-au fost lezate grav drepturile de antreprenor, suma fiind exagerată și nemotivată.

Pînă în prezent suma solicitată nu și-a găsit motivarea în nici un act, ea fiind una

stabilită de Consiliu fără a ține cont de prevederile legale, ceea ce duce la scăderea

veniturilor farmaciei.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Consiliului or. Căușeni nr. 13/1 din

16.12.2016 în partea aplicării taxei în mărime 30000 de lei pentru farmacia SRL

„Aspalofarm” și anularea deciziei nr. 6/13 din 16.06.2017 privind respingerea

demersului.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Căușeni sediul Central s-a

admis acțiunea înaintată de SRL „Aspalofarm”; s-a anulat decizia Consiliului or.

Căușeni nr. 13/1 din 16.12.2016 în partea aplicării taxei în mărime 30000 de lei

pentru farmacii și decizia Consiliului or. Căușeni nr. 6/13 din 16.06.2017; s-a obligat

Consiliul or. Căușeni să aprobe taxa pentru amplasare unităților comerciale și/sau de

prestări servicii pentru anul 2017 la categoria „Farmacii, inclusiv filiale”, rezultând

din baza impozabilă a obiectului impunerii – suprafața ocupată de unitățile

comerciale și/sau prestări servicii.

Prin decizia din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Consiliul or. Căușeni; s-a casat hotărârea din 18 octombrie 2017 a

Judecătoriei Căușeni sediul Central și s-a pronunțat o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

La 28 martie 2018 SRL „Aspalofarm”, prin intermediul avocatului Pascal

Iuliana, a declarat recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău solicitând casarea deciziei contestate cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

2

În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este ilegală și pasibilă

de a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a interpretat eronat

legea.

A relatat recurentul că instanța de apel nu a făcut nicio interpretare a speței în

coraport cu legislația, ci doar a preluat poziția apelantului, fără a fi combate cu

probele prezentate de către participanții la proces. Or, instanța de apel prin

concluziile adoptate îi lezează grav drepturile de antreprenor. Concomitent, a

specificat că societatea comercială, desfășurând activitate în domeniul farmaceutic

achită o serie de impozite și taxe, care își regăsesc motivația.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 28 februarie 2018 și expediată în

adresa participanților la proces la 01 martie 2018, conform scrisorii de însoțire. (f.d.

95)

Completul menționează că recursul declarat de SRL „Aspalofarm”, prin

intermediul avocatului Pascal Iuliana, la 28 martie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Aspalofarm”, prin

intermediul avocatului Pascal Iuliana, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Aspalofarm”, prin

intermediul avocatului Pascal Iuliana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Aspalofarm”, prin intermediul

avocatului Pascal Iuliana.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Aspalofarm”, prin intermediul avocatului Pascal Iuliana, împotriva

deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4