2ra-400/18 — Încasarea prejudiciului

2ra-400/18 — Încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-400/18

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, judecător – S. Dimitriu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Minciuna, L. Popova, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător – Oleg Sternioală,

Judecători – Tamara Chișca-Doneva, Victor Burduh,

Nina Vascan, Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de către Compania de Leasing „Locuința

Accesibilă” SRL,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de

Leasing „Locuința Accesibilă” SRL către Vladimirov Alexandr, Vladimirov

Ludmila și Tonco Domnica cu privire la încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de Tonco Domnica, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 05 decembrie 2016 în partea încasării sumelor din

contul lui Tonco Domnica și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care pretențiile formulate față de Tonco Domnica privind încasarea prejudiciului

au fost respinse ca neîntemeiate,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2016, Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL a depus

cerere de chemare în judecată către Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila și

Tonco Domnica cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 19 august 2011, între

Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL și Vladimirov Alexandr,

Vladimirov Ludmila, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare și de leasing

financiar, în cadrul subprogramului „lease-back”, nr. 5449. În baza acestui

contract, Vladimirov Alexandr și Vladimirov Ludmila au transmis în proprietate

Companiei de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL, în scopul luării în leasing

(lease-back) în calitate de locatar, apartamentul XXXXX, nr. cadastral XXXXX.

Potrivit pct. 2.10 al Contractului de „lease-back” din 19 august 2011, ratele de

leasing includ restituirea de către locatar a sumei pe care locatorul i-a acordat-o în

leasing, în cote-părți egale, lunar (restituirea corpului leasingului) în mărime de 10

1

000 euro, precum și a dobânzii de leasing lunare calculate în baza ratei dobânzii de

leasing de 12,5% anual, înmulțite cu soldul mărimii nerambursate a sumei acordate

în leasing.

Imobilul care a constituit obiectul leasing-ului, a fost procurat de către

Vladimirov Alexandr, la 17 august 2011, de la Tonco Domnica, în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6798 din 17 august 2011, autentificat de

notarul public Soltan Roman.

După încheierea contractului de „lease-back” nr. 5449 din 19 august 2011, cu

locatarii Vladimirov Alexandr și Vladimirov Ludmila, la 08 februarie 2012, Tonco

Domnica s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 6798 din 17 august 2011,

încheiat între aceasta și Vladimirov Alexandr, dar și a contractului de „lease-back”

nr. 5449 din 19 august 2011, încheiat între Compania de Leasing „Locuința

Accesibilă” SRL și Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila, cu întoarcerea

părților la poziția inițială.

Potrivit reclamantului, Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL, în

cadrul examinării litigiului dat, atât Tonco Domnica, cât și martorii audiați, au

indicat asupra faptului că Tonco Domnica nu avea intenția reală să înstrăineze

apartamentul lui Vladimirov Alexandr, aceștia având o înțelegere referitor la

caracterul fictiv al contractului de vânzare-cumpărare nr. 6798 din 17 august 2011,

scopul acestei tranzacții fiind inducerea în eroare a Companiei de Leasing

„Locuința Accesibilă” SRL, pentru ca aceasta să acorde locatarilor Vladimirov

Alexandr și Vladimirov Ludmila mijloace bănești în cadrul unui contract de „lease-

back” .

Prin Hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013

(menținută prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014 și Decizia

Curții Supreme de Justiție din 08 aprilie 2015), au fost declarate nule contractul de

vânzare-cumpărare nr. 6798 din 17 august 2011, încheiat între Tonco Domnica și

Vladimirov Alexandr și contractul nr. 5449 din 19 august 2011, încheiat între

Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL și Vladimirov Alexandr,

Vladimirov Ludmila, cu întoarcerea părților la poziția inițială.

Astfel, Tonco Domnica și-a păstrat dreptul de proprietate asupra

apartamentului XXXXX, situat în XXXXX, nr. cadastral XXXXX, iar Compania

de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL a pierdut atât dreptul de proprietate asupra

apartamentului menționat și, respectiv, garanția executării de către Locatari a

obligațiilor de plată a ratelor de leasing, cât și banii oferiți în leasing.

Reclamantul a invocat că, după anularea contractelor menționate, Vladimirov

Alexandr și Vladimirov Ludmila au încetat să achite ratele de leasing, nu au

restituit mijloacele bănești primite în baza contractului de „lease-back” nr. 5449

din 19 august 2011, nu mai sunt de găsit la numerele de telefon indicate și la

domiciliul acestora. Din informațiile prezentate de vecini, nu mai sunt în țară.

Astfel, în rezultatul schemei comune a pârâților, compania a fost indusă în eroare

pentru a acorda locatarilor suma de 10 000 Euro.

La momentul devenirii irevocabile a deciziei Curții Supreme de Justiție din 08

aprilie 2015, soldul corpului leasingului constituia 8176,69 de Euro, în așa mod

reclamantul a solicitat încasarea de la Tonco Domnica, Vladimirov Alexandr și

2

Vladimirov Ludmila, în mod solidar, a acestei sume, precum și a dobânzii de

leasing restantă până la momentul încetării contractului, în mărime de 681,36 de

Euro, a penalității în mărime de 844,52 de Euro, a dobânzii legale, calculată în

baza art. 619 Cod civil, pentru sumele datorate, începând cu data de 08 aprilie 2015

și până la data de 29 februarie 2016 în sumă de 1957,40 de Euro, precum și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05 decembrie

2016, s-a admis acțiunea înaintată de Compania de Leasing „Locuința Accesibilă”

SRL către Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila și Tonco Domnica cu privire

la încasarea prejudiciului material. S-a dispus încasarea din contul lui

Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila și Tonco Domnica, în mod

solidar, în beneficiul Companiei de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL a

prejudiciului material cauzat terțului de bună-credință în urma declarării nulității

contractului, în mărime de 8176,69 de Euro, a dobânzii de leasing restantă în sumă

de 681,36 de Euro, a penalității contractuale în sumă de 844,52 de Euro, a dobânzii

legale de întârziere în sumă de 1957,40 de Euro, iar în total a sumei de 11659,97 de

Euro, convertiți în lei MD la cursul BNM din data executării hotărârii, precum și a

cheltuielilor de judecată, în sumă de 7 579, 83 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, s-a admis cererea de

apel declarată de Tonco Domnica, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 05 decembrie 2016, în partea încasării sumelor din contul lui Tonco

Domnica, și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care pretențiile

formulate față de Tonco Domnica privind încasarea prejudiciului au fost respinse

ca neîntemeiate.

Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, Compania de Leasing

„Locuința Accesibilă” SRL, la 20 septembrie 2017 a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 10

mai 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05

decembrie 2016.

La 06 martie 2018, Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL a depus

un recurs suplimentar la cererea de recurs din 20 septembrie 2017.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și a încălcat normele de procedură, nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile

instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Astfel, recurenta nu este de

acord cu aprecierea probelor de către instanța de apel, precum și consideră că

decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 50 și 52 din Codul de

procedură civilă.

La 07 martie 2018, Tonco Domnica a depus referință la cererea de recurs,

solicitând considerarea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

3

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 10 mai 2017 și expediată în adresa părților la 05 iunie 2017 (f.d 134),

însă la materialele cauzei nu există dovezi privind recepționarea acesteia de către

părți.

La 14 septembrie 2017, reprezentantul Companiei de Leasing „Locuința

Accesibilă” SRL – Smochină Alexei a luat cunoștință de materialele cauzei (f.d.

140).

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 mai 2017 a fost depus la 20 septembrie 2017, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie 2018, recursul

declarat de Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL a fost considerat

admisibil.

Potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborat cu normele

de drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Compania de Leasing „Locuința Accesibilă” SRL și va

casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să transmită pricina spre rejudecare în instanța

de apel, în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Examinând materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel a încălcat esențial normele de drept procedural.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul

să participe la judecarea ei. Iar alin. (5) al aceluiași articol prevede că temeiurile

prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate

cazurile.

Astfel, studiind și analizând înscrisurile anexate la materialele cauzei, prin

prisma prevederilor enunțate, Colegiul consideră ca întemeiat argumentul

recurentei prin care aceasta manifestă dubii asupra imparțialității judecătorului

Anatolie Minciuna, care a participat la examinarea prezentei cauzei în ordine de

apel, afirmând că acesta, la emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai

4

2017, contestată cu recurs de către Compania de Leasing „Locuința Accesibilă”

SRL, în care a participat ca președinte de ședință și raportor pe marginea

prezentului litigiu, casând parțial hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 05 decembrie 2016, urma să-și i-a abținere de la judecarea cauzei, dat fiind

faptul că anterior a participat la examinarea unei cauze conexe cu litigiul dat.

Prin urmare, judecătorul menționat a participat anterior la examinarea cauzei

civile la cererea de chemare în judecată a Domnicăi Tonco cu privire la declararea

nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 6798 din 17 august 2011, încheiat

între aceasta și Vladimirov Alexandr, dar și a Contractului de lease-back nr. 5449

din 19 august 2011, încheiat între Compania de Leasing „Locuința Accesibilă”

SRL și Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila, cu întoarcerea părților la

poziție inițială, acțiune admisă prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 24 decembrie 2013 și menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29

octombrie 2014, pronunțată de completul de judecată din a cărei componență a

făcut parte.

Reieșind din cele expuse, Colegiul atestă că judecătorul Anatolie Minciuna,

anterior, a examinat circumstanțele care se referă la relațiile dinte Tonco Domnica,

Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila și Compania de Leasing „Locuința

Accesibilă” SRL, expunându-și poziția pe marginea litigiului din cadrul unui dosar

între aceleași părți și având drept obiect pretenții conexe, născute în baza acelorași

acte juridice.

Potrivit prevederilor art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă,

judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă și-a expus opinia asupra

pricinii care se judecă.

În conformitate cu art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă există alte împrejurări

care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.

Instanța de recurs remarcă faptul că dacă participanții la proces nu au înaintat

o cerere de recuzare judecătorului Anatolie Minciuna în cadrul examinării cauzei

în ordine de apel, acesta urma să se abțină, or, potrivit art. 52 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, dacă există temeiurile specificate la art. 50 și 51, judecătorul,

expertul, specialistul, interpretul, grefierul sunt obligați să se abțină de la judecată.

Potrivit argumentelor invocate în cererea de recurs supusă examinării,

interconexiunea dosarelor menționate supra este evidentă, dat fiind faptul că în

decizia contestată s-a făcut referire expresă la faptele constatate prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014.

Astfel, potrivit recurentei, soluția oferită de către instanța de apel este lipsită

de logică, în situația în care judecătorul Anatolie Minciuna în primul caz constată

fictivitatea și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6798 din 17 august

2011, încheiat între Tonco Domnica și Vladimirov Alexandr, și, pe cale de

consecință, a Contractului de lease-back nr. 5449 din 19 august 2011, iar în al

doilea caz adoptă o soluție diametral diferită referitor la faptul că Tonco Domnica

nu ar trebui să poartă oricare răspundere pentru acțiunile sale, care au avut drept

efect cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari recurentei.

5

Rezumând cele arătate, Colegiul conchide că împrejurările date sunt de natură

să pună la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorului Curții de Apel

Chișinău – Anatolie Minciuna, întrucât prezenta acțiune a fost înaintată ca urmare

a încheierii acelorași acte juridice cu participarea acelorași părți, asupra cărora

magistratul și-a expus opinia la emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29

octombrie 2014.

În susținerea poziției date, Colegiul menționează că, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, în cauza Tocono și Profesorii Prometeiști contra Moldovei a

accentuat „în primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță

fundamentală ca instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul

rând, acuzatului, în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere

instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod

normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia

putând fi probată în diferite moduri. Astfel, Curtea face distincție între o abordare

subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui

judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă, adică determinarea dacă el

a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens. În

ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță. Atunci când se

hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un

complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este

imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această

bănuială poate fi obiectiv justificată. Curtea reamintește că articolul 6 § 1 al

Convenției impune o obligație fiecărei instanțe naționale să verifice dacă, așa cum

este formată, ea reprezintă o „instanță imparțială” în sensul acestei prevederi.”

(Cererea nr. 32263/03, §29, 31).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

prezenta cauză civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale pricinii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

6

Se admite recursul declarat de către de Compania de Leasing „Locuința

Accesibilă” SRL.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de Leasing „Locuința

Accesibilă” SRL către Vladimirov Alexandr, Vladimirov Ludmila și Tonco

Domnica cu privire la încasarea prejudiciului material, și se remite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Oleg Sternioală,

Judecători Tamara Chișca-Doneva,

Victor Burduh,

Nina Vascan,

Svetlana Filincova

7