2ra-926/18 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

prima instanță: V.Mihaila dosarul nr. 2ra-926/18

instanța de apel: A. Bostan

V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Melconean

Tatiana împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Procurorul sect.Botanica mun.Chișinău în interesele Alexandrei Andreev împotriva

Tatianei Melconean și Alexandr Poleac cu privire la declararea nulității contractului

de vînzare-cumpărare a imobilului și evacuarea din imobil, fără acordarea altui

spațiu locativ

c o n s t a t ă:

La 24 aprilie 2015 Procurorul sect.Botanica mun.Chișinău în interesele

Alexandrei Andreev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei

Melconean și Alexandr Poleac cu privire la declararea nulității contractului de

vînzare-cumpărare a imobilului și evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu

locativ.

În motivarea acțiunii Procurorul sect.Botanica mun.Chișinău în interesele

Alexandrei Andreev a menționat că, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare,

transmitere-primire în proprietate privată nr.XXXXX din 10 februarie 1997, Andreev

Alexandra a devenit proprietara imobilului nr. XXXXX.

Ulterior, la 29 aprilie 1997, Cenușa Aliona, acționînd în numele Alexandrei

Andreev, a vîndut imobilul menționat lui Poleac Alexandr, autentificând contractul

de vînzare-cumpărare la notarul Aurel Șindilă (f.d.35-36 vol.1).

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 23 mai 2001 contractul

de vînzare-cumpărare a imobilului nr. XXXXX din 29 aprilie 1997 a fost

recunoscut nul.

Hotărîrea în cauză a devenit irevocabilă la 08 iunie 2001.

La 03 noiembrie 2001 Poleac Alexandr a încheiat cu Melconean Tatiana

contractul de vînzare-cumpărare a imobilului XXXXXcare a fost autentificat la

notarul Snegur Lidia (f.d.22 vol.1).

1

Menționează, că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare din 03 noiembrie

2001, vânzătorul Poleac Alexandr, dar și cumpărătorul Melconean Tatiana au același

domiciliu- XXXXX

Consideră contractul nominalizat un act juridic fondat pe o cauză falsă și

ilicită.

Reclamantul solicită declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare a

imobiluluiXXXXX, încheiat la 03 noiembrie 2001 între Poleac Alexandr și

Melconean Tatiana la notarul Snegur Lidia, înregistrat cu nr.XXXXX.

Judecătoria Botanica, mun.Chișinău prin hotărârea din 28 ianuarie 2016 a

admis acțiunea.

A declarat nul contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului nr.XXXXX,

încheiat la 03 noiembrie 2001 între Poleac Alexandr și Melconean Tatiana la notarul

Snegur Lidia, cu nr.XXXXX, înregistrat la OCT Chișinău la 06 noiembrie 2001.

A dispus evacuarea Tatianei Melconean, lui Gamlet Melconean, Cristinei

Melconean și lui Artur Melconean din apartamentul nr.XXXXX, fără acordarea

altui spațiu locativ.

A încasat de la Melconean Tatiana în beneficul statului taxa de stat în mărime

de 562,84 de lei.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, Cenușa Aliona, care a acționat

din numele reclamantei, nu dispunea de dreptul prevăzut de lege pentru a

înstrăina bunul din litigiu.

Prima instanță a notat, că actul juridic și anume, contractul de vînzare-

cumpărare a apartamentului nr.XXXXX, încheiat la 03 noiembrie 2001 între Poleac

Alexandr și Melconean Tatiana la notarul Snegur Lidia, cu nr.XXXXX, înregistrat

la OCT Chișinău la 06 noiembrie 2001 urmează a fi declarat nul, cu evacuarea

pîrîților, deoarece prin aflarea apartamentului în posesiunea acestora, i se încalcă

dreptul de proprietate asupra bunului imobil reclamantei Alexandrei Andreev.

Prima instanță a invocat că, actul juridic inițial și anume, contractul de

vînzare-cumpărare din 29 aprilie 1997, încheiat între Cenușa Aliona, care a acționat

în numele reclamantei și Poleac Alexandr a fost declarat nul prin hotărîrea

Judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 23 mai 2001, respectiv acesta atrage și

nulitatea actului juridic următor și anume, a contractului de vînzare-cumpărare din

03 noiembrie 2001.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 19 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de avocatul Pricopneac Nicolae în interesele Tatianei Melconean și a

menținut hotărîrea primei instanțe.

La 23 martie 2018 Melconean Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, solicitînd admiterea recursului,

casarea hotărîrilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, prima instanță a examinat cauza în lipsa

sa, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul, că dânsa a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului din litigiu în baza unui temei legal și nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea litigiului

în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

2

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prevede că, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată, că recursul a fost exercitat în termen în condițiile în care la

materialele dosarului lipsesc date care ar atesta cu certitudine momentul comunicării

către recurentă a deciziei instanței de apel.

Argumentele invocate în recurs precum că, prima instanță a examinat cauza în

lipsa recurentei și a membrilor familiei sale nu pot fi reținute, deoarece sunt

declarative.

Conform scrisorilor cu aviz de recepție și cu aviz publicitar, Melconean

Tatiana, Melconean Gamlet, Melconean Cristina și Melconean Artur au fost citați

în ședințele de judecată, ultimii însă nu s-au prezentat și nu au solicitat amînarea

ședințelor de judecată pentru altă dată (f.d. 46; 51; 65; 67; 70;79; 81;83;85;92-

96;97).

La fel nu pot fi reținute nici argumentele precum că, instanțele de judecată nu

au ținut cont de faptul, că dânsa a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului

din litigiu în baza unui temei legal, deoarece în temeiul contractului de vînzare-

cumpărare din 03 noiembrie 2001, vânzătorul Poleac Alexandr, dar și cumpărătorul

Melconean Tatiana au același domiciliu- XXXXX

Astfel, contractul nominalizat este un act juridic fondat pe o cauză falsă și

ilicită.

Faptul, că contractul nominalizat este un act juridic fondat pe o cauză falsă și

ilicită se confirmă prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 23 mai

2001 (f.d.25 -29 vol.1) din care rezultă că, contractul de vînzare-cumpărare din 29

aprilie 1997, încheiat între Cenușa Aliona care acționa în numele Alexandrei

Andreev și Poleac Alexandr, avînd ca obiect apartamentul nr.XXXXX a fost

recunoscut nul.

Hotărîrea în cauză a devenit irevocabilă la 08 iunie 2001, ceea ce denotă faptul,

că la 03 noiembrie 2001 Poleac Alexandr nu era în drept să înstrăineze acest

apartament Tatianei Melconean și aceasta nu poate manifesta buna-credință a

părților la încheierea contractului.

Concluzionând cele nominalizate instanța de recurs apreciază ca justă

concluzia primei instanței și instanței de apel asupra soluțiilor pronunțate.

Nu pot fi luate în considerare nici argumentele precum, că instanțele de

judecată nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea litigiului în cauză, deoarece recurenta nu a prezentat probe în

acest sens.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la

un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și

4

este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a

unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat nu este bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă, că recurenta a depus prezenta cerere de

recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Melconean Tatiana.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5