2ra-792/18 — încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-792/18 — încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: L. Bagrin dosarul nr. 2ra-792/18

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nineli

David împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Nineli David împotriva companiei de asigurări „Moldasig” societate cu răspundere

limitată, intervenient accesoriu Ion Ciobanu cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, a dobânzii de întârziere, a penalității și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 07 iulie 2016, avocatul stagiar Igor David a depus cerere de chemare în

judecată în numele lui Nineli David împotriva companiei de asigurări „Moldasig”

societate cu răspundere limitată (denumirea prescurtată CA „Moldasig” SRL) cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere, a penalității și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la 25 iulie 2015, Igor

David conducând autoturismul de marcă și model XXXXX, anul producerii 2006, în

baza contractului de comodat, pe str. Ciuflea, mun. Chișinău, a fost tamponat de

automobilul de marcă și modelXXXXX, condus de către Ion Ciobanu.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria și număr MAI070608

din 25 septembrie 2015, întocmit de către agentul constatator Sergiu Cociorva,

vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Ion Ciobanu, care deținea pentru

automobilul care-l conducea polița de asigurareXXXXX, eliberată de către CA

„Moldasig” SA cu termenul de valabilitate de la 22 noiembrie 2014 până la 21

noiembrie 2015.

Astfel, după ce a fost informat asigurătorul vinovatului despre survenirea

cazului asigurat, a fost deschis dosarul de daune, iar la 29 iulie2015 a fost întocmit

procesul-verbal de constatare a daunelor nr. D/RCA/15-1336, prin care s-au stabilit

totalitatea deteriorărilor cu stabilirea soluțiilor tehnice, și anume s-a constatat că au

fost defectate și necesită a fi înlocuite: aplicație dreapta, bara de protecție față, far

față dreapta, suport lateral dreapta, suport față dreapta, aripa față dreapta, suport aripă

față dreapta, panou mască față, rezervor spălător parbriz, filtru cărbune, apărător

1

noroi față stânga/dreapta, capac decorativ roata față dreapta. Totodată, s-a constatat

că au fost defectate și necesită a fi reparate: bara protecție față – reparație; contraaripa

față dreapta – reparație nr. 1; portieră față dreapta – reparație nr. 1; amplificator bara

protecție față – reparație nr. 2; scut motor – reparație; capota motor – vopsire.

Relevă că, după închiderea dosarului de daune, CA „Moldasig SA a propus

suma de 12 952 de lei pentru acoperirea prejudiciului cauzat în urma cazului asigurat,

apreciind această sumă ca fiind suficientă. Totodată, asigurătorul a condiționat

achitarea despăgubirii de asigurare cu semnarea unui acord, prin care părțile vor

declara că renunță la orice viitoare pretenție de ordin juridic.

Susține că, CA „Moldasig” SA a motivat cuantumul despăgubirii de asigurare,

propus spre achitare, în baza actului de evaluare cost-reparație nr. 13433, întocmit de

compania SRL „General Expert” la 31 iulie 2015. Astfel, reprezentantul reclamantei

consideră că acest act ridică suspiciuni serioase privind corectitudinea întocmirii, iar

suma calculată în baza acestui act nu acoperă integral prejudiciul material cauzat

automobilului.

Având în vedere că suma propusă de către CA „Moldasig” SA este insuficientă,

și pentru a stabili valoarea reală a prejudiciului cauzat în urma survenirii cazului

asigurat, a depus o cerere la Centrul Național de Expertize Judiciare în scopul

efectuării constatării tehnico-științifice în scopul stabilirii prejudiciului material

cauzat în urma accidentului rutier din 25 iulie 2015. Așa, conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 1494 din 06 octombrie 2015, valoarea prejudiciului

material (calculat) cauzat posesorului automobilului XXXXX, la 25 iulie 2015,

conform defectelor indicate în procesul-verbal de constatare a daunelor nr.

D/RCA/15-1336 din 29 iulie 2015 efectuat de CA „Moldasig” SA constituie suma de

23 513 de lei cu includerea uzurii de exploatare, iar fără aplicarea uzurii suma în

mărime de 42 954,88 de lei.

Relevă că, în scopul soluționării pe cale amiabilă a conflictului apărut, la 09

noiembrie 2015 și la 12 decembrie 2015, în adresa asigurătorului au fost expediate

somații prin care s-a solicitat achitarea despăgubirii, care a fost stabilită în baza

raportului de constatare tehnico-științifică nr.1494 din 06 octombrie 2015 în sumă de

23 513 lei, însă, somațiile nu au fost admise.

Solicită încasarea din contul CA „Moldasig” SA în beneficiul lui Nineli David

despăgubirea de asigurare în mărime de 30 000 de lei; a penalității de întârziere în

mărime de 2 331,36 de lei; a dobânzii de întârziere în mărime de 1 864,76 de lei;

suma de 4 050 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică și

compensarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat,

efectuarea constatării tehnico-științifice și expedierea corespondenței.

Judecătoria Chișinău (sediul Centru), prin încheierea protocolară din 03

octombrie 2016 (f.d. 55-56), l-a atras în proces pe Ion Ciobanu, în calitate de

intervenient accesoriu.

Judecătoria Chișinău (sediul Centru), prin hotărârea din 16 februarie 2017

(f.d.105, 109-117), a admis parțial cererea de chemare în judecată și a încasat din

contul CA „Moldasig” SA în beneficiul lui Nineli David despăgubirea de asigurare în

mărime de 10 560,79 de lei, penalitatea în mărime de 2 331,36 de lei, dobânda de

întârziere în mărime de 1 864,76 de lei, suma de 442,70 de lei cu titlu de compensare

a taxei de stat, suma de 642 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru

efectuarea raportului de expertiză, suma de 18,40 de lei cu titlu compensare a

2

cheltuielilor de expediere a corespondenței și suma de 2 000 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică, iar în rest a respins pretențiile ca

nefondate.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 23 noiembrie 2017 (f.d.160, 161-167),

a respins apelul declarat de Nineli David și a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 16 februarie 2017.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. 16, art. 20 alin. (3), art. 21 alin. (4), art. 22 alin. (7), art. 23 alin. (1), art. 28

alin.(1)-(3), art. 40 alin. (7) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule;

art. 6 alin. (6), art. 15 alin. (5) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări; art. 6 alin. (1), art. 585, art. 625 alin. (1), art. 619 alin. (1), art. 1315 alin.(1)

lit. b), art. 1398 alin. (1) și (3) din Codul civil; art. 131 alin. (4), art. 82, art. 94

alin.(1) și art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă.

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele inferioare au reținut că, la momentul

producerii accidentului rutier era în vigoare norma care prevedea că prețurile părților

componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate se

stabilesc ținându-se cont de gradul lor de uzura.

Astfel, Judecătoria Chișinău (sediul Centru) și Curtea de Apel Chișinău au

remarcat că prejudiciul material cauzat autoturismului de marcă și modelXXXXX, în

urma accidentului din 25 iulie 2015, constituie suma de 23 513 lei, conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1494 din 06 octombrie 2015, întocmit

de Centrul Național de Expertize Judiciare, și care este calculată cu deducerea uzurii.

În această ordine de idei, s-a tras concluzia necesității de a încasa din contul

CA„Moldasig” SA în beneficiul lui Nineli David suma de 10 560,79 de lei ca

diferență dintre despăgubirea de asigurare recunoscută și achitată de asigurător de 12

952,21 de lei și prejudiciul material real cauzat, constatat conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 1494 din 06 octombrie 2015 în sumă de 23 513 lei.

Subsecvent, instanțele inferioare au reținut ca fiind întemeiată pretenția cu

privire la încasarea penalității de întârziere în limita sumei de 2 331,36 de lei,

deoarece, în speță, asigurătorul a încălcat termenul de achitare a despăgubirii de

asigurare, or, dosarul de daune a fost încheiat la 06 august 2015 și în aceiași zi fiind

emis ordinul nr. 1661-01 prin care s-a dispus achitarea despăgubirii de asigurare în

mărime de 12 952,21 de lei, iar achitarea de facto având loc la 23 mai 2016.

La fel, s-a conchis necesitatea încasării din contul asigurătorului în beneficiul lui

Nineli David dobânda de întârziere în mărime de 1 864,76 de lei, pentru perioada 16

noiembrie 2015 – 25 mai2016 pentru suma 12 952 lei, or, CA „Moldasig” SA nu și-a

executat în termen obligația de a achita despăgubire de asigurare.

La 23 februarie 2018, Nineli David a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei recurate și modificarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 16 februarie 2016 în sensul admiterii integrale a acțiunii și încasării

despăgubirii de asigurare în sumă de 30 000 de lei și compensării cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 4 050 de lei (f.d. 171-177).

În motivarea recursului invocă faptul că instanța de apel și prima instanță au

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, or, prevederea legală privind aplicarea

3

gradului de uzură ieșise din vigoare prin modalitatea reglementată de art. 47 alin. (1)

lit. c) din Legea cu privire la actele legislative.

Astfel, opinează că instanțele inferioare nu trebuiau să aplice normele legale ce

vizează luarea în calcul a uzurii automobilului, deoarece acestea ieșise din vigoare la

data producerii accidentului rutier.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

4

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Ab initio, instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată

în interiorului termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul comunicării recurentei deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie

2017, însă, aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de

comunicare a actului de procedură cu numărul de ieșire 18283 din 19 decembrie 2017

(f.d. 168), iar cererea de recurs a fost depusă la 23 februarie 2018, fapt confirmat prin

amprenta sigiliului aplicată pe prima filă a cererii de recurs (f.d. 171).

In concreto, referitor la argumentele invocate în susținerea recursului, completul

de admisibilitate consideră că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Or, nu pot fi acceptate criticile recurentei cu privire la aprecierea de către

instanțele inferioare a unei legi care nu trebuia să fie aplicată și că la data producerii

accidentului rutier nu mai erau în vigoare normele legale ce reglementau luarea în

calcul a uzurii automobilului la calcularea prețurilor părților componente sau ale

pieselor care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate.

La caz, completul de admisibilitate evocă faptul că, potrivit art. 6 alin. (1), (2) și

(3) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu

suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici

condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă

nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse

sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de

realizare la data intrării sale în vigoare. De la data intrării în vigoare a legii noi,

efectele legii vechi încetează, cu excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

Astfel, având în vedere că accidentul rutier a avut loc la 25 iulie 2015 și la

această dată a survenit cazul asigurat, se deduce că cauza dedusă judecății este

guvernată de normele legale în vigoare la data de 25 iulie 2015.

Respectiv, la momentul survenirii cazului asigurat, era în vigoarea art. 40

alin.(7) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în redacția care

prevedea că „în perioada stabilită în Legea cu privire la asigurări art.57 alin.(4) lit.a),

prețurile părților componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la autovehiculele

deteriorate se stabilesc, prin derogare de la art. 23 alin. (6) și (7) din prezenta lege,

ținîndu-se cont de gradul lor de uzură, determinat în conformitate cu actele normative

ale Autorității de supraveghere”.

Totodată, completul de admisibilitate taxează că, abrogarea ulterioară a normei

precitate nu produce efecte juridice și asupra relațiilor care s-au produs în perioada

când această normă era în vigoare. Aderent, și adoptarea unei alte norme după

survenirea cazului asigurat, normă care este mai favorabilă recurentei, nu are

protecție juridică asupra situației juridice care s-a născut și s-a stins anterior adoptării

sale.

În această ordine de idei, completul de admisibilitate conchide că ipotezele

relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat,

deoarece recurenta nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

5

ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului

cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de

declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Nineli David nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni

de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de

a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că recurenta a depus prezenta

cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de

o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Nineli David împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, în

baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Nineli David împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, adoptată în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Nineli David împotriva companiei de

asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Ion

Ciobanu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere, a

penalității și a cheltuielilor de judecată.

6

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7