3ra-518/18 — contestarea actului administrativ

3ra-518/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosar nr. 3ra-518/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediu Centru

judecător: L. Bagrin

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva,

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bounegru Oxana

împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea achitării indemnizației și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care a

fost respins, din lipsă de temei, apelul declarat de Rodica Pantilii, reprezentantul

Serviciului Protecției Civile și Situaților Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne,

succedat în drepturi de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 05 iulie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bounegru Oxana împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea achitării indemnizației și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La 29 mai 2017, Bounegru Oxana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situaților Excepționale al MAI cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea achitării indemnizației și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Bounegru Oxana, a indicat că, activează în

calitate de radiotelefonist al Serviciului de gardă al Detașamentului salvatori și pompieri

1

Botanica al DSE mun. Chișinău a SPCSE al MAI, în cadrul Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al MAI.

Conform certificatului de naștere seria NA-VI 1951907 din 20 mai 2004, la data

de 13 mai 2014, în familia reclamantei s-a născut fiica Bounegru Beatrice.

Prin ordinul SPCSE nr. 89 din 04 iulie 2014, i-a fost acordat concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani, de la 11 iulie 2014 pînă la

13 mai 2017.

Reclamanta Bounegru Oxana, în vederea acordării indemnizației corespunzătoare

prevăzută de art. 124 alin. (2) din Codul muncii, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 289 din

22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, s-a adresat cu cerere prealabilă către Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, iar prin scrisoarea SPCSE nr. 19/7-B-44/17

din 10 mai 2017 a fost informată că cererea a fost depusă cu depășirea termenului de

prescripție.

Reclamanta Bounegru Oxana a indicat că nu este de acord cu răspunsul SPCSE

nr. 19/7-B-44/17 din 10 mai 2017 și urmează a fi anulat, în temeiul art. 26 alin. (1)

lit. a) din Legea contenciosului administrativ, ca fiind emis contrar legii.

Reclamanta Bounegru Oxana, a mai menționat că, Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI, în calitatea sa de angajator, nu a efectuat plăți cu titlu

de contribuții în bugetul asigurării sociale de stat, contrar prevederilor stabilite prin art.

20 alin. (1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din data

de 08 iulie 1999, precum și de art.7 alin. (1) din Legea bugetului asigurării sociale de

stat pe anul 2014 nr. 329 din 23 decembrie 2013.

Totodată, a invocat dat fiind faptul că activează în cadrul unei subdiviziuni a

Ministerului Afacerilor Interne, aceasta este asigurară în bugetul asigurării sociale de

stat.

Conform art. 31 din Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al MAI nr. 93-XVI din 05 aprilie 2007, în redacția de la data adresării în instanța de

judecată, indemnizațiile acordate, pentru perioada aflării în concediile de maternitate și

de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani, se plătesc la locul de serviciu al

colaboratorului Serviciului, din bugetul de stat.

La fel, reclamanta Bounegru Oxana a indicat că s-a conformat prevederilor legale,

înaintând către angajator, cererea privind acordarea plăților sociale, în termenul de

12 luni de la nașterea copilului, însă angajatorul nu a achitat indemnizația în modul și

termenul corespunzător. A menționat că s-a adresat, în termen, în vederea apărării

dreptului încălcat, în temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale.

Potrivit certificatului privind venitul mediu realizat, eliberat de la locul de muncă,

venitul mediu realizat constituie 3028,75 lei (media lunilor depline), iar 30% constituie

2

908,62 lei. Dat fiind faptul că indemnizația urmează să fie achitată pentru perioada

16 noiembrie 2014 pînă la 13 mai 2017, adică 1037 zile, stabilind că indemnizația

pentru o zi (908,62 / 30 zile = 30,287 lei) constituie suma de 30,287 lei, iar pentru

perioada de 1037 zile, suma datorată va constitui 31 407,61 lei.

Reclamanta Bounegru Oxana, a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI cu nr. 19/7-B-44/17 din

data de 10 mai 2017, obligarea Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI să-i achite reclamantei Bounegru Oxana, suma de 31 407,61 lei, cu titlu de

indemnizație pentru îngrijirea copilului Bounegru Beatrice, pentru perioada

11 iulie 2017 - 13 mai 2017 și încasarea de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI, în beneficiul reclamantei Bounegru Oxana, a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 iulie 2017, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Bounegru Oxana împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situaților Excepționale al MAI cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea achitării indemnizației și cheltuielilor de judecată. A fost

recunoscut ca fiind ilegal refuzul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al MAI cu nr.19/7-B-44/17 din 10 mai 2017. A fost obligat Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI să-i achite Oxanei Bounegru, indemnizația, pentru

îngrijirea copilului Bounegru Beatrice, pentru perioada de 11 iulie 2014 până la data de

13 mai 2017, în mărime de 30% din venitul mediu realizat. În rest au fost respinse

cerințele ca nefondate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, a fost admisă

cererea înaintată de Bounegru Oxana împotriva Serviciului Protecției Civile și Situaților

Excepționale al MAI, cu privire la substituirea Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI, cu succesorul în drepturi procedurale Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență. A fost substituit Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI, cu succesorul în drepturi procedurale, Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, a fost respins, din

lipsa de temei, apelul declarat de Pantilii Rodica, în interesele Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, succedat în drepturi de Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul

Centru din 05 iulie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Bounegru Oxana împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea achitării indemnizației și a

cheltuielilor de judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, Bounegru

Oxana, fiind angajată a Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale a MAI,

succedat în drepturi de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, are calitatea de

3

persoană asigurată de la bugetul de stat și dispune de dreptul de a beneficia de

indemnizație pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 (trei) ani, conform

legislației în vigoare, care urmează să fie achitată de către autoritatea publică, în

cadrul căreia este angajată și activează.

Instanța de apel a indicat că, instanța de fond temeinic, a motivat că, solicitarea

privind obligarea de a-i stabili și achita indemnizația, pentru îngrijirea copilului minor

în sumă fixă totală de 31 407,61 lei, statuează obligativitatea achitării plăților sociale, în

cote procentuale, din salariul mediu al persoanei, respectiv, Serviciul Protecției Civile și

Situații Excepționale a MAI, succedat în drepturi de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență, urmează să realizeze calculul exact al sumelor datorate lui

Bounegru Oxana, iar beneficiarul are obligația de a urmări și de a se asigura că primește

plățile în cuantumul, modul și termenul prevăzut de lege și de hotărârea judecătorească.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prin răspunsul întocmit, Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI a refuzat, satisfacerea cerințelor lui

Bounegru Oxana, din motivul că solicitarea a fost înaintată tardiv.

Respectiv, instanța de apel a reținut că, pârâtul a emis ordinul nr.89 EF la data de

04 iulie 2014, fiindu-i acordat lui Bounegru Olesea, concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, începînd cu data emiterii actului administrativ

nominalizat supra, deci avea și obligația de a efectua plățile corespunzătoare datorate

salarialului, dar cererea prealabilă a fost respinsă nefondat de către Serviciul Protecției

Civile și Situații Excepționale a MAI, din motivul expirării termenului de prescripție.

Instanța de apel, a mai reținut că, instanța de fond corect a dedus că, Bounegru

Oxana nu a încălcat termenul de înaintare a acțiunii în temeiul art. 27 alin. (3) din Legea

nr.289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale, deoarece indemnizația solicitată, nu a fost achitată

din vina angajatorului, iar refuzul cu nr. 19/7-B-44/17 din 10 mai 2017, este ilegal.

La fel, instanța ierarhic inferioară a invocat că este lipsită de pertinență și

afirmația din cererea de apel depusă de Serviciul Protecției Civile și Situații

Excepționale a MAI, succedat în drepturi de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, precum că din salariul angajaților, nu se rețin plățile din bugetul asigurărilor

sociale și că aceștia nu cad sub incidență Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale. Or, în conformitate cu prevederile Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe

anii respectivi, colaboratorilor Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale a

MAI, succedat în drepturi de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, nu li se

calculează contribuții în bugetul asigurărilor sociale de stat și respectiv nu întrunesc

stagiul necesar de cotizare și nu sunt persoane asigurate din bugetul asigurărilor sociale

de stat.

Instanța de apel a constatat că, Bounegru Oxana nu achită contribuții de asigurări

sociale, respectiv nu poate beneficia de prestația menționată din bugetul de asigurări

4

sociale, gestionat de Casa Națională de Asigurări Sociale, iar conform art. 30 din Legea

Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale nr.93 din 05 aprilie 2007, în

redacția Legii nr. 135 din 21.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, colaboratorii Serviciului sînt supuși asigurării obligatorii de stat în condițiile

și în modul stabilite de legislație, dar nu asigurării sociale de stat. Astfel, indemnizația

pentru îngrijirea copilului, urmează a fi solicitată de la locul de muncă al colaboratorului

din contul mijloacelor bugetului de stat.

La 28 februarie 2018, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a declarat

recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în

judecată depusă de Bounegru Oxana împotriva Inspectoratului General pentru Situații

de Urgență cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea achitării

indemnizației și a cheltuielilor de judecată, să fie respinsă integral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, a menționat că instanța de apel nu a constat și elucidat pe deplin

circumstanțele, importante pentru soluționarea pricinii. Instanța de apel a examinat

superficial circumstanțele cauzei, iar decizia emisă contravine normelor de drept

material și procedural.

Recurentul, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a indicat că, atât

prima instanță cât și instanța de apel eronat, au încasat din contul Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență, indemnizația de îngrijire a copilului. Or, conform

art. 4 alin. (1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, plata prestațiilor

de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b), c) d), e), f), indemnizația pentru

creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani), g), h), se efectuează integral de la

bugetul asigurărilor sociale de stat.

Astfel, a indicat că conform certificatului nr. 589 din 25 aprilie 2017, eliberat de

Departamentul Situațiilor Excepționale mun. Chișinău, Bounegru Oxana, deține funcția

de radiotelefonist al Serviciului de gardă al Detașamentului salvatori și pompieri

Botanica al DSE mun. Chișinău a Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al MAI. Iar, personalului atestat, din cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale i se răsfrâng prevederile Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007.

Recurentul, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a menționat că,

potrivit prevederilor art. 30 al Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, în vigoare pînă la 07 iulie 2017, colaboratorii

Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat, în condițiile și în modul stabilit de

legislație, dar nu asigurării sociale de stat.

Prin urmare, din salariul acestora nu se rețin plăți în bugetul asigurărilor sociale,

respectiv nu cad sub incidența Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, cu privire la

5

indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestați de asigurări

sociale.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2017, a fost expediată participanților la proces la

09 februarie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 1718 (f. d. 115), însă dovada

recepționării acesteia de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la

materialele cauzei, lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus de

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la data de 28 februarie 2018, cu

respectarea termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs depusă

de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență, nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia acesteia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din data de

19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

7

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bounegru Oxana împotriva

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea achitării indemnizației și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

8