2ra-569/18 — anularea actelor juridice

2ra-569/18 — anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Judecătoria Florești dosarul nr. 2ra-569/18

Judecător: S.Caraman

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S.Procopciuc, E.Grumeza, A.Garbuz

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat, Nicolae Craiu,

Dumitru Mardari, Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Checma”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ,,Checma” împotriva Victoriei Chindeacova, Nicolae Capbătut, Nina

Sitinschi, intervenient accesoriu notarul public Svetlana Burduja privind anularea

actelor juridice,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017,

c o n s t a t ă :

La 29 octombrie 2015, Societatea pe Acțiuni ,,Checma” (în continuare

SA ,,Checma”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei

Chindeacova, Nicolae Capbătut, Nina Sitinschi, intervenient accesoriu notarul

public Svetlana Burduja privind anularea actelor juridice.

În motivarea cererii a indicat că anterior, într-un alt litigiu, prin hotărârea

Judecătoriei Florești din 15 iulie 2008 a fost admisă cererea de chemare în judecată

depusă de către Chindeacova Victoria, fiind recunoscută valabilă convenția de

vânzare-cumpărare a imobilului (clădirea barului amplasat în orașul Florești,

str. M. Costin 6b) încheiată între Chindeacova Victoria și Racu Vlad la

13 februarie 1997. Prin hotărârea suplimentară din 22 august 2008, Judecătoria

Florești a obligat Oficiul Cadastral Teritorial a ÎS „Cadastru” de a înregistra după

Chindeacova Victoria în Registrul bunurilor imobile, imobilul (bar) amplasat în

orașul xxxxxx, str. xxxxxx cu suprafața totală de 102,4 m2.

Dat fiind faptul că SA ,,Checma” a aflat despre existența hotărârilor enunțate

abia la 30 martie 2011 când reprezentantul său le-a recepționat de la Judecătoria

Florești, acestea au fost contestate în instanța superioară, iar prin decizia Curții de

Apel Bălți din 06 martie 2012, a fost admis apelul declarat de către SA ,,Checma”,

fiind casată hotărârea Judecătoriei Florești din 15 iulie 2008 și hotărârea

1

suplimentară a Judecătoriei Florești din 22 august 2008, pricina fiind remisă la

rejudecare, în alt complet de judecată.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Florești din 01 iulie 2013, menținută

prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 februarie 2014 și încheierea Curții Supreme

de Justiție din 02 iulie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de

Chindeacova Victoria împotriva lui Racu Vlad, intervenienți accesorii

SA „Checma”, OCT Florești privind recunoașterea valabilității contractului de

vânzare- cumpărare a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

A comunicat SA ,,Checma” că actele judecătorești adoptate denotă faptul că

nici Racu Vlad și nici Chindeacova Victoria nu au fost și nu sunt proprietari al

imobilului în litigiu. Ca urmare, Chindeacova Victoria nu era în drept să înstrăineze

unor terțe persoane imobilul și să ocupe samavolnic încăperea efectuând activitate

comercială. Respectiv, orice tranzacție de vânzare-cumpărare de acest gen este

lovită de nulitate absolută și ocupațiunea forțată a acesteia este interpretată ca un

abuz și atentare la dreptul de proprietate a S.A. „Checma”.

Consideră că contractul de vânzare-cumpărare nr.xxxx din 20 aprilie 2011

încheiat între Chindeacova Victoria în calitate de „Vînzător” și Sitinschi Nina în

calitate de „Cumpărător” și contractul de vânzare-cumpărare nr.xxxxx din

16 martie 2012 încheiat între Sitinschi Nina în calitate de „Vânzător” și Capbătut

Nicolae în calitate de „Cumpărător”, prin care s-a înstrăinat încăperea nelocativă

cu suprafața de 102,4 m2, număr cadastral xxxxxxxx situată în or. xxxxx,

str. xxxxxxx, sunt ilegale, motiv pentru care urmează a fi anulate de către instanța

de judecată.

A mai invocat reclamanta că, la 20 aprilie 2011 când Chindeacova Victoria

a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu Sitinschi Nina, prima a obținut

dreptul de proprietate printr-un act ilegal, astfel acțiunile ei sunt lovite de nulitate

absolută, la fel ca și actul încheiat ulterior, or, SA „Checma” a fost și rămâne

proprietarul încăperii nelocative situată în or. xxxxxxxx, str. xxxxxxxx.

Din considerentul că orice act civil încheiat de terți care afectează dreptul de

proprietate a SA „Checma” sunt lovite de nulitate absolută, reclamanta a depus

prezenta cerere de chemare în judecată, solcitând declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare nr.xxxx din 20 aprilie 2011 încheiat între Chindeacova

Victoria în calitate de „Vânzător” și Sitinschi Nina în calitate de „Cumpărător” și

a contractului de vânzare-cumpărare nr.2723 din 16 martie 2012 încheiat între

Sitinschi Nina în calitate de „Vânzător” și Capbătut Nicolae în calitate de

„Cumpărător”, prin care s-a înstrăinat încăperea nelocativă cu suprafața de

102,4 m2, număr cadastral xxxxxxxx situată în or. xxxxx, str. xxxxxx.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 27 aprilie 2016, cererea de chemare

în judecată depusă de SA „Checma” a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017, a fost admis apelul

declarat de către SA „Checma”, casată hotărârea Judecătoriei Florești din 27 aprilie

2016 și pronunțată o hotărâre nouă, prin care cererea de chemare în judecată depusă

de către SA „Checma”, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

2

Invocînd netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 02 februarie 2018,

SA ,,Checma” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei hotărâri noi,

prin care cererea de chemare în judecată privind anularea actelor juridice, să fie

admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului a indicat că la examinarea cauzei instanța de apel a

interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La fel, a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

A menționat că prin omisiunea de a analiza argumentele invocate în apel,

părții contestate i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din

Convenția Europeană, ceea ce este inadmisibil.

În rezultat, instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri

neîntemeiate de respingere a cererii de chemare în judecată, astfel fiindu-i încălcat

în mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.II,f.d.43-51).

La 26 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (vol.II,f.d.55), însă referință nu a fost depusă, motiv pentru care

admisibilitatea recursului s-a dispus în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul că,

decizia recurată a fost pronunțată la 31 octombrie 2017 (vol.II,f.d.28) și

recepționată de către recurenta SA ,,Checma” la 17 ianuarie 2018 (vol.II,f.d.44),

iar recursul a fost depus la 02 februarie 2018 (vol.II,f.d.52).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 aprilie 2018, recursul

declarat de către SA „Checma”, a fost considerat admisibil și fără a prejudicia

fondul s-a dispus judecarea acestuia de către completul din 5 judecători

(vol.II,f.d.62).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins cu

menținerea integrală a deciziei instanței de apel.

3

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Astfel, Colegiul judiciar incontestabil a stabilit că anterior, într-un alt litigiu,

prin hotărârea Judecătoriei Florești din 15 iulie 2008 a fost admisă cererea de

chemare în judecată depusă de către Chindeacova Victoria, fiind recunoscută

valabilă convenția de vânzare-cumpărare a imobilului (clădirea barului amplasat în

orașul xxxxxxxx, str. xxxxxxxx) încheiată între Chindeacova Victoria și Racu Vlad

la 13 februarie 1997, iar prin hotărârea suplimentară din 22 august 2008,

Judecătoria Florești a obligat Oficiul Cadastral Teritorial a ÎS „Cadastru” de a

înregistra după Chindeacova Victoria în Registrul bunurilor imobile, imobilul (bar)

amplasat în orașul xxxxxxxx, str. xxxxxxxx cu suprafața totală de 102,4 m2

(vol.II,f.d.2-3).

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile din 20 aprilie 2011, bunul

imobil enunțat a fost înregistrat în baza actelor judecătorești sus-indicate cu drept

de proprietate după Chindeacova Victoria (f.d.198).

La fel, s-a constatat că, potrivit contractului de vânzare cumpărare din

20 aprilie 2011, Chindeacova Victoria a vândut iar Sitinschi Nina a cumpărat

încăperea nelocativă cu suprafața de 102,4 m.p., cu nr. cadastral xxxxxxxx, situată

în or. xxxxxxxx, str. xxxxxxxx, nr. xxx (f.d.17-18), iar potrivit extrasului din

Registrul bunurilor imobile din 05 martie 2012 bunul imobil vizat a fost înregistrat

în baza contractului de vânzare cumpărare menționat cu drept de proprietate după

Sitinschi Nina (f.d.10).

Tot actele cauzei atestă că, potrivit contractului de vânzare cumpărare din

16 martie 2012, Sitinschi Nina a vândut iar Capbătut Nicolae a cumpărat încăperea

nelocativă cu suprafața de 102,4 m.p., cu nr. cadastral xxxxxxxx, situată în or.

xxxxxxxx, str. xxxxxxxx, nr. xxx (f.d.19-20), iar potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile din 10 iunie 2014 bunul imobil respectiv aparține cu drept de

proprietate lui Capbătut Nicolae, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.

xxxx din 16 martie 2012 (f.d.11).

Între timp, după cum denotă actele cauzei, hotărârea Judecătoriei Florești din

15 iulie 2008 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Florești din 22 august 2008

în baza cărora Chindeacova Victoria și-a înregistrat dreptul său de proprietate

asupra bunului imobil litigios au fost casate prin decizia Curții de Apel Bălți din

06 martie 2012, pricina fiind remisă la rejudecare, în alt complet de judecată

(vol.II,f.d.6-7).

Iar, prin hotărârea Judecătoriei Florești din 01 iulie 2013, menținută prin

decizia Curții de Apel Bălți din 06 februarie 2014 și încheierea Curții Supreme de

Justiție din 02 iulie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Chindeacova

Victoria împotriva lui Racu Vlad, intervenienți accesorii SA „Checma”, OCT

Florești privind recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.12-16).

4

Actele cauzei mai denotă că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor

imobile din 21 martie 2012, terenul cu nr. cadastral xxxxxxxx, cu suprafața de

0,164 ha și construcția cu nr. cadastral xxxxxxxx, cu suprafața de 624 m.p. aparțin

cu drept de proprietate SA „Checma” (f.d.9).

Din considerentul că, după cum invocă reclamanta orice act civil încheiat de

terți care afectează dreptul de proprietate a SA „Checma” sunt lovite de nulitate

absolută, reclamanta a depus prezenta cerere de chemare în judecată, solcitând

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.xxxx din 20 aprilie 2011

încheiat între Chindeacova Victoria în calitate de „Vânzător” și Sitinschi Nina în

calitate de „Cumpărător” și a contractului de vânzare-cumpărare nr.xxxx din

16 martie 2012 încheiat între Sitinschi Nina în calitate de „Vânzător” și Capbătut

Nicolae în calitate de „Cumpărător”, prin care s-a înstrăinat încăperea nelocativă

cu suprafața de 102,4 m2, număr cadastral xxxxxxxx, situată în or. xxxxxxxx, str.

xxxxxxxx.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată, soluția

fiind întemeiată pe prevederile Codului de executare – întoarcerea executării a unei

hotărîri judecătorești anulate, cât și pe analiza speței sub prisma revendicării

bunurilor de la o persoană cu bună credință (f.d.130-136).

Judecând apelul declarat de către SA „Checma”, instanța de apel a admis

apelul, a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Checma”.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a ajuns la concluzia că deși

soluția dată de către instanța de fond este corectă, aceasta urmează a fi casată cu

pronunțarea unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii. Aceasta deoarece instanța

de fond greșit și-a argumentat poziția prin prisma prevederilor Codului de

executare – întoarcerea executării a unei hotărîri judecătorești anulate, cât și prin

prisma revendicării bunurilor de la o persoană cu bună credință.

Totodată, instanța de apel analizând argumentele expuse în cererea de

chemare în judecată, cât și cele expuse în cererea de apel, în raport cu materialele

cauzei a concluzionat lipsa temeiurilor de declarare a nulității actelor juridice care

se solicită a fi declarate nule prin prezenta cerere de chemare în judecată

(vol.II,f.d.29-34).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea

respingerii acțiunii justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform

cerințelor art. 130 CPC. Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și de drept

în prezenta speță, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate și a emis o

decizie întemeiată și legală care corespunde legislației în vigoare.

În conformitate cu art. 9 alin. (1) Cod civil, persoanele fizice și juridice

participante la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își

execute obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea

publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară.

5

Totodată, conform art. 307 alin. (1) Cod civil, este considerat posesor de

bună – credință persoana care posedă legitim sau care se poate considera

îndreptățită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile

civile, a temeiurilor îndreptățirii sale. Buna-credință este prezumată.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs reține că, buna-

credință este un element subiectiv, care constă în convingerea posesorului că cel de

la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i putea

transmite proprietatea. Ea trebuie să existe la data dobândirii imobilului.

În temeiul art. 375 Cod civil, dacă un bun a fost dobândit cu titlu oneros de

la o persoană care nu a avut dreptul să-l înstrăineze, proprietarul poate să-l

revendice de la dobînditorul de bună-credință numai în cazul în care bunul a fost

pierdut de proprietar ori de persoana căreia bunul a fost transmis de proprietar în

posesiune sau dacă i-a fost furat unuia ori altuia, sau a ieșit în alt mod din

posesiunea acestora, fără voia lor.

Ca consecință, legiuitorul a stabilit reguli certe în care fostul proprietar poate

să-și revendice bunul, chiar dobîndit cu bună credință, condiții ce la caz nu se

atestă.

Totodată, potrivit art. 321 Cod civil, dreptul de proprietate este transmis

dobînditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu

prevede altfel. În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndește la

data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege

Sub aspectul acestor prevederi legale și reieșind din obiectul acțiunii,

instanța de recurs constată că, instanța de apel just a ajuns la concluzia despre

necesitatea respingerii acțiunii ca fiind lipsită de suport juridic și probator. Aceasta

deoarece deși recurenta SA „Checma” pretinde lezarea dreptului legitim prin

transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil litigios inițial către

Chindeacova Victoria, ulterior către Sitinschi Nina, iar mai apoi către Capbătut

Cicolae, aceasta nu indică care sunt interesele sale cu privire la nulitatea

contractelor de vânzare-cumpărare respective, or, din materialele cauzei nu se

poate constata cu certitudine interesul său, cu atât mai mult că, încă din anul 1994

SA „Checma” a permis folosirea și ulterior transmiterea către Chindeacova

Victoria a barului cu suprafața de 102,4 m.p, fapt ce rezultă din ordonanța

procurorului privind neînceperea urmăririi penale.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele recurentei SA „Checma”

precum că, toate actele juridice ce au rezultat din recunoașterea valabilității

tranzacției de vânzare-cumpărare a imobilului clădirii barului amplasat în

or. Florești, str. M.Costin 6b încheiat între Chindeacova Victoria și Racu Vlad la

13 februarie 1997 sunt nule, ca rezultat a desființării hotărîrii Judecătoriei Florești

din 15 iulie 2008 prin care s-a recunoscut valabilitatea tranzacției.

Într-adevăr, prin hotărârea Judecătoriei Florești din 01 iulie 2013, menținută

prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 februarie 2014 și încheierea Curții Supreme

de Justiție din 02 iulie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de

Chindeacova Victoria împotriva lui Racu Vlad, intervenienți accesorii

SA „Checma”, OCT Florești privind recunoașterea valabilității contractului de

6

vânzare-cumpărare a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.12-16), însă aceste

circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri, de admitere a acțiunii, or,

actele juridice nulitatea căror se solicită în prezenta speță au fost încheiate în

perioada cînd hotărîrea Judecătoriei Florești din 15 iulie 2008 își producea efectele,

adică în intervalul de timp: 09 decembrie 2008 (data înregistrării la OCT a primei

hotărîri judecătorești, f.d.198) și până în 02 iulie 2014 (desființarea irevocabilă a

hotărîrii ce a servit drept temei de înregistrare a dreptului de proprietate), adică

dreptul de proprietate se considera dobîndit în baza unui temei legal, iar proprietarii

în temeiul art. 315 Cod civil au avut dreptul de posesiune, de folosință și de

dispoziție asupra bunului.

Prin urmare, Colegiul judiciar consideră că, dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu a fost dobândit inițial de către Chindeacova Victoria, iar mai

apoi de Sitinschi Nina și în final de Capbătut Nicolae în condițiile legii, aceștea

fiind dobânditori de bună-credință al imobilului, precum și actele juridice

contestate îndeplinesc toate condițiile cerute de valabilitatea unui act juridic fiind

reale și cu titlu oneros, autentificate notarial și înregistrate la organul cadastral în

modul prevăzut de lege.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs relevă și faptul că

executându-și obligațiile în condițiile prevăzute de contractele a căror anulare se

solicită, atât primul cumpărător Sitinschi Nina, cât și ultimul cumpărător Capbătut

Nicolae au obținut dreptul de proprietate asupra bunului imobil litigios, drept care

este unul garantat și protejat de Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului.

Art. 1 din Primul Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede că orice persoană fizică

sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de

lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Conform art. 46 alin. (1) și (2) din Constituție, statul ocrotește proprietatea

și aceasta nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăților și demnității

omului. Dreptul de proprietate privată este garantat și nimeni nu poate pune careva

obstacole proprietarului pentru folosirea proprietății sale.

Portivit art. 315 alin. (1) Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de

folosință și de dispoziție asupra bunului, iar conform art.316 alin. (1) și (2) Cod

civil, proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este

garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză

de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire. Exproprierea se

efectuează în condițiile legii.

Cu referire la argumentele recurentei SA „Checma” privind declararea

nulității absolute și fictive a contractelor de vânzare-cumpărare sus-menționate,

Colegiul judiciar reiterează prevederile art. 217 alin. (1) Cod civil, care statuează

expres că nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană

care are un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

7

Totodată, conform art. 220 alin. (1) și (2) Cod civil, actul juridic sau clauza

care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Actul

juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule.

La fel, instanța de recurs reiterează și prevederile art. 221 alin. (1) Cod civil,

care indică expres că, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice

(actul juridic fictiv) este nul.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din constatările sus-

menționate, instanța de recurs reține ca fiind neîntemeiate argumentele recurentei

SA „Checma” privind declararea nulității absolute și fictive a contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxxx din 20 aprilie 2011 încheiat între Chindeacova Victoria

și Sitinschi Nina și a contractului de vânzare-cumpărare nr.xxxx din 16 martie 2012

încheiat între Sitinschi Nina și Capbătut Nicolae, pe motiv că aceste acte juridice

au fost încheiate fără intenția de a produce efecte juridice și afectează drepturile

societății.

Or, recurenta SA „Checma” având obligația probațiunii în judecată, nu a

prezentat, în sensul art. 118 alin. (1) CPC, probe concludente și admisibile, ce ar

confirma:

- lezarea dreptului legitim prin transmiterea dreptului de proprietate asupra

bunului imobil litigios inițial către Chindeacova Victoria, ulterior către

Sitinschi Nina, iar mai apoi către Capbătut Nicolae;

- care sunt interesele sale cu privire la nulitatea contractelor de vânzare-

cumpărare respective;

- că actele juridice nominalizate sunt fictive.

Dimpotrivă, actele cauzei atestă contrariul. Or, după încheierea contractelor

de vânzare-cumpărare enunțate, cumpărătorii: inițial Chindeacova Victoria,

ulterior Sitinschi Nina, iar în final Capbătut Nicolae, au întreprins măsurile de

rigoare concrete în vederea înregistrării dreptului lor de proprietate asupra bunului

imobil litigios, ceea ce se confirmă prin extrasurile din Registrul de stat al

persoanelor juridice anexate la dosar (f.d.198,10,11).

În acest context, sunt întemeiate argumentele intimaților precum că, actele

sus-indicate, a căror anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, au dat

naștere la drepturi și obligații civile și au produs efecte juridice, prin urmare, la caz,

nu s-au stabilit temeiuri de nulitate în sensul normelor prevăzute la art. 220 alin.

(1) și 221 alin. (1) Cod civil.

Nu poate fi reținut ca temei de declarare a nulității contractelor de vânzare-

cumpărare sus-indicate nici argumentul recursului precum că, contractele vizate

sunte fictive, deoarece în prezent în încăperea nelocativă litigioasă, deși aparține

cu drept de proprietate lui Capbatut Nicolae, activează Chindeacova Victoria, or,

porivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, încăperea nelocativă cu suprafața

de 102,4 m.p. este transmisă de către ultimul proprietar în locațiune, acest fapt fiind

înregistrat în Registru, fiind opozabil terților (f.d.10).

Alte argumentele invocate de recurentă în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și

se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanța

8

de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

Din considentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Checma”.

Se menține decizia Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ,,Checma”

împotriva Victoriei Chindeacova, Nicolae Capbătut, Nina Sitinschi, intervenient

accesoriu notarul public Svetlana Burduja privind anularea actelor juridice.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

9