2ra-776/18 — încasarea cheltuielilor pentru instruire

Prima instanță, Judecătoria Cahul: D. Fujenco dosarul nr. 2ra-776/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Cahul:

G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Tecuci Vladimir,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării al

Republicii Moldova împotriva lui Tecuci Vladimir cu privire la încasarea cheltuielilor

pentru instruire,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 24 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Tecuci Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul

din 20 aprilie 2017,

c o n s t a t ă

La 06 iulie 2015, Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Tecuci Vladimir cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 2005, pârâtul a fost admis în

cadrul Institutului Militar al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”. La 25 iunie 2009,

Tecuci Vladimir a absolvit instituția de învățământ, obținând specialitatea „Infanterie.

Ingineria și tehnologia transportului auto”, fapt confirmat prin diploma de licență seria

ALII000009907 nr. de înregistrare 509439319332. O dată cu admiterea la studii, la 23

iulie 2005, pârâtul a încheiat cu comandantul Institutului Militar contract de îndeplinire

a serviciului militar pentru perioada 23 iulie 2005 – 23 iulie 2014, în baza căruia pârâtul

s-a obligat să îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei menționate.

Invocă Ministerul Apărării că prin ordinul din 19 decembrie 2012, Tecuci Vladimir

a fost trecut în rezervă conform pct. 140 lit. i) din Regulamentul cu privire la modul de

îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 941 din 17 august 2006 - transferarea într-o altă structură de stat. Ulterior, prin

ordinul comandantului Brigăzii 3 infanterie motorizată nr. 6 din 11 ianuarie 2013,

pârâtul a fost radiat din tabelul nominal al unității și de la toate felurile de asigurare,

fiind îndreptat pentru a fi luat la evidență militară în Centrul militar teritorial Cahul. În

condițiile date, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (6) din Legea cu privire la pregătirea

cetățenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18 iulie 2002, Tecuci Vladimir este

1

obligat să recupereze cheltuielile pentru instruire, întrucât a îndeplinit serviciul militar

în Forțele Armate mai puțin de 5 ani.

Susține reclamantul că cheltuielile suportate pentru instruirea pârâtului în cadrul

Institutului militar constituie suma de 138 620 lei. Din motivul că Tecuci Vladimir a

îndeplinit serviciul militar în Armata Națională în perioada 27 iulie 2009 – 11 ianuarie

2013, suma pe care urmează să o achite proporțional termenului serviciului militar este

de 41 586 lei. Or, pentru instruirea sa, pârâtul nu a suportat careva cheltuieli, pregătirea

cadrelor militare fiind efectuată din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat în

baza comenzii de stat, în dependență de necesitățile Forțelor Armate. Pe parcursul

instruirii, pârâtul a fost asigurat gratuit cu alimentație, echipament, bursă, cazare,

asigurare medicală etc.

Afirmă Ministerul Apărării că prin refuzul de a îndeplini serviciul militar în

conformitate cu obligațiile asumate prin contract, Tecuci Vladimir a lipsit ministerul de

un specialist în domeniu, creând obstacole la executarea misiunilor de bază și de luptă

specifice Armatei Naționale, menite pentru asigurarea securității statului, impunând

totodată de a prevedea și a instrui cadre noi în domeniul dat, inclusiv statul să suporte

cheltuieli nejustificate pentru instruire. Deci, pregătirea cadrelor militare în cadrul

instituțiilor de învățământ militar nu se realizează în scopuri personale ale militarului,

dar în interesele securității naționale și ale statului. Respectiv, statul și militarul au

obligații reciproce, statul – de a sigura instruirea militarului la specialitatea aleasă, iar

militarul, la rândul său, de a îndeplini serviciul militar în decurs de 5 ani după

absolvirea instituției militare de învățământ.

Solicită reclamantul încasarea din contul pârâtului a sumei de 41 586 lei întru

recuperarea cheltuielilor pentru instruire, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 aprilie 2017, acțiunea a fost admisă

integral și s-a încasat din contul lui Tecuci Vladimir în beneficiul Ministerului Apărării

suma de 41 586 lei în contul recuperării cheltuielilor pentru instruire. Totodată, s-a

încasat din contul lui Tecuci Vladimir în beneficiul statului suma de 1247,58 lei cu titlu

de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 24 octombrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Tecuci Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 aprilie

2017.

Instanțele de judecată au conchis că Tecuci Vladimir necesită să recupereze

cheltuielile pentru instruire suportate de Ministerul Apărării, în condițiile în care a

îndeplinit serviciul militar în Forțele Armate mai puțin de 5 ani, contrar prevederilor

legale și clauzelor contractului de îndeplinire a serviciului militar din 23 iulie 2005.

La 22 februarie 2018, Tecuci Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Cahul

din 24 octombrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Cahul din 20 aprilie 2017, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept indicate

în referință și cererea de apel.

Consideră Tecuci Vladimir că instanțele ierarhic inferioare au aplicat în mod

eronat normele de drept material ce reglementează relațiile contractuale dintre părți,

pronunțând astfel hotărâri arbitrare.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Cahul din 24

octombrie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa recurentului Tecuci

Vladimir la 19 decembrie 2017 (f.d. 99) și a fost recepționată la 22 decembrie 2017,

potrivit ștampilei aplicate pe plic (f.d. 112 verso).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Tecuci Vladimir la 22 februarie

2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 29 martie 2018, în adresa intimatului Ministerul Apărării a fost expediată

copia recursului declarat de Tecuci Vladimir, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Intimatul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Tecuci Vladimir este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tecuci Vladimir nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță și în cea de apel, în privința cărora s-au expus

instanțele ierarhic inferioare. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Tecuci Vladimir ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Tecuci Vladimir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4