2ra-776/18 — încasarea cheltuielilor pentru instruire
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea cheltuielilor pentru instruire
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-776/18 — încasarea cheltuielilor pentru instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Prima instanță, Judecătoria Cahul: D. Fujenco dosarul nr. 2ra-776/18
Instanța de apel, Curtea de Apel Cahul:
G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă
Î N C H E I E R E
23 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind
admisibilitatea recursului declarat de Tecuci Vladimir,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării al
Republicii Moldova împotriva lui Tecuci Vladimir cu privire la încasarea cheltuielilor
pentru instruire,
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 24 octombrie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Tecuci Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul
din 20 aprilie 2017,
c o n s t a t ă
La 06 iulie 2015, Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Tecuci Vladimir cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 2005, pârâtul a fost admis în
cadrul Institutului Militar al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”. La 25 iunie 2009,
Tecuci Vladimir a absolvit instituția de învățământ, obținând specialitatea „Infanterie.
Ingineria și tehnologia transportului auto”, fapt confirmat prin diploma de licență seria
ALII000009907 nr. de înregistrare 509439319332. O dată cu admiterea la studii, la 23
iulie 2005, pârâtul a încheiat cu comandantul Institutului Militar contract de îndeplinire
a serviciului militar pentru perioada 23 iulie 2005 – 23 iulie 2014, în baza căruia pârâtul
s-a obligat să îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei menționate.
Invocă Ministerul Apărării că prin ordinul din 19 decembrie 2012, Tecuci Vladimir
a fost trecut în rezervă conform pct. 140 lit. i) din Regulamentul cu privire la modul de
îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 941 din 17 august 2006 - transferarea într-o altă structură de stat. Ulterior, prin
ordinul comandantului Brigăzii 3 infanterie motorizată nr. 6 din 11 ianuarie 2013,
pârâtul a fost radiat din tabelul nominal al unității și de la toate felurile de asigurare,
fiind îndreptat pentru a fi luat la evidență militară în Centrul militar teritorial Cahul. În
condițiile date, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (6) din Legea cu privire la pregătirea
cetățenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18 iulie 2002, Tecuci Vladimir este
1
obligat să recupereze cheltuielile pentru instruire, întrucât a îndeplinit serviciul militar
în Forțele Armate mai puțin de 5 ani.
Susține reclamantul că cheltuielile suportate pentru instruirea pârâtului în cadrul
Institutului militar constituie suma de 138 620 lei. Din motivul că Tecuci Vladimir a
îndeplinit serviciul militar în Armata Națională în perioada 27 iulie 2009 – 11 ianuarie
2013, suma pe care urmează să o achite proporțional termenului serviciului militar este
de 41 586 lei. Or, pentru instruirea sa, pârâtul nu a suportat careva cheltuieli, pregătirea
cadrelor militare fiind efectuată din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat în
baza comenzii de stat, în dependență de necesitățile Forțelor Armate. Pe parcursul
instruirii, pârâtul a fost asigurat gratuit cu alimentație, echipament, bursă, cazare,
asigurare medicală etc.
Afirmă Ministerul Apărării că prin refuzul de a îndeplini serviciul militar în
conformitate cu obligațiile asumate prin contract, Tecuci Vladimir a lipsit ministerul de
un specialist în domeniu, creând obstacole la executarea misiunilor de bază și de luptă
specifice Armatei Naționale, menite pentru asigurarea securității statului, impunând
totodată de a prevedea și a instrui cadre noi în domeniul dat, inclusiv statul să suporte
cheltuieli nejustificate pentru instruire. Deci, pregătirea cadrelor militare în cadrul
instituțiilor de învățământ militar nu se realizează în scopuri personale ale militarului,
dar în interesele securității naționale și ale statului. Respectiv, statul și militarul au
obligații reciproce, statul – de a sigura instruirea militarului la specialitatea aleasă, iar
militarul, la rândul său, de a îndeplini serviciul militar în decurs de 5 ani după
absolvirea instituției militare de învățământ.
Solicită reclamantul încasarea din contul pârâtului a sumei de 41 586 lei întru
recuperarea cheltuielilor pentru instruire, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 aprilie 2017, acțiunea a fost admisă
integral și s-a încasat din contul lui Tecuci Vladimir în beneficiul Ministerului Apărării
suma de 41 586 lei în contul recuperării cheltuielilor pentru instruire. Totodată, s-a
încasat din contul lui Tecuci Vladimir în beneficiul statului suma de 1247,58 lei cu titlu
de taxă de stat.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 24 octombrie 2017, a fost respins apelul
declarat de Tecuci Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 aprilie
2017.
Instanțele de judecată au conchis că Tecuci Vladimir necesită să recupereze
cheltuielile pentru instruire suportate de Ministerul Apărării, în condițiile în care a
îndeplinit serviciul militar în Forțele Armate mai puțin de 5 ani, contrar prevederilor
legale și clauzelor contractului de îndeplinire a serviciului militar din 23 iulie 2005.
La 22 februarie 2018, Tecuci Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Cahul
din 24 octombrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Cahul din 20 aprilie 2017, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept indicate
în referință și cererea de apel.
Consideră Tecuci Vladimir că instanțele ierarhic inferioare au aplicat în mod
eronat normele de drept material ce reglementează relațiile contractuale dintre părți,
pronunțând astfel hotărâri arbitrare.
2
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Cahul din 24
octombrie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa recurentului Tecuci
Vladimir la 19 decembrie 2017 (f.d. 99) și a fost recepționată la 22 decembrie 2017,
potrivit ștampilei aplicate pe plic (f.d. 112 verso).
În circumstanțele relevate, recursul declarat de Tecuci Vladimir la 22 februarie
2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.
La 29 martie 2018, în adresa intimatului Ministerul Apărării a fost expediată
copia recursului declarat de Tecuci Vladimir, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii referinței.
Intimatul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul declarat de Tecuci Vladimir este inadmisibil, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.
(2), (3) și (4).
Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că
normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tecuci Vladimir nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.
3
Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul
examinării cauzei în prima instanță și în cea de apel, în privința cărora s-au expus
instanțele ierarhic inferioare. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentului cu
soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept
procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în
fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu
privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță
sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-
a pronunțat deja în modul corespunzător.
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Tecuci Vladimir ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.
433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Tecuci Vladimir se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
4