2ra-70/18 — încasarea cheltuieilor de instruire

2ra-70/18 — încasarea cheltuieilor de instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-70/18

prima instanță: Judecătoria Cahul – Dm. Fujenco

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul– G. Vavrin, R. Petrov și I. Dănăilă

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea, Dumitru Visternicean

Ion Druță și Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Ministerul Apărării,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării

împotriva lui Ghețiu Valentin cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru

instruire,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 26 septembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Apărării și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Cahul din 16 iunie 2017, prin care acțiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2015 Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghețiu Valentin cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate.

În motivarea cererii de chemare în judecată Ministerul Apărării a indicat că

prin ordinul comandantului Academiei Militare a Forțelor Armate ,,Alexandru cel

Bun” nr. 164 din 20 august 2010, Ghețiu Valentin a fost admis la studii în Academia

Militară, iar la 27 iunie 2014 pârâtul a absolvit instituția, obținând specialitatea

,,Transmisiuni. Teleradiocomunicații”.

La 20 august 2010 Ghețiu Valentin și comandatul Academiei Militare au

încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada de la 20 august

2010 - 20 august 2019, având în vedere 4 ani pentru studii și 5 ani pentru îndeplinirea

serviciului militar prin contract.

A concretizat că prin ordinul Ministerului Apărării din 12 februarie 2015,

Ghețiu Valentin a fost trecut în rezervă conform pct. 140 lit. m) (la inițiativa

militarului) din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar

în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006, iar

ulterior, prin ordinul comandantului Brigăzii nr. 3 Infanterie Motorizată nr. 40 din 02

martie 2015 acesta a fost radiat din tabelul nominal al unității de la toate felurile de

asigurare, fiind îndreptat spre a fi luat la evidență militară în Centrul Militar teritorial

Cahul.

A specificat că conform prevederilor legale, la eliberarea din serviciul militar

prin contract din inițiativa personală, militarii cu vechimea în serviciul militar mai

mică de 5 ani, după absolvirea instituțiilor de învățământ militar sau după încheierea

1

tuturor tipurilor de instruire, indiferent de sursa de finanțare, sunt obligați să

recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea calculată prin împărțirea sumei

cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar.

Cheltuielile suportate de minister pentru instruirea pârâtului la Academia

Militară constituie pentru anul 2010 suma de 14 503 lei, pentru anul 2011 suma de

42 685 lei, pentru anul 2012 suma de 69 853 lei, pentru anul 2013 suma de 66 753 lei

și pentru anul 2014 suma de 45 605 lei, în total suma de 239 399 lei.

Din considerentul că pârâtul a îndeplinit serviciul militar în Armata Națională

în perioada 28 iunie 2014 – 02 martie 2015, suma urmează a fi încasată proporțional

termenului în care a activat și este în mărime de 207 479,13 lei.

Ghețiu Valentin nu a suportat careva cheltuieli, deoarece pregătirea cadrelor se

efectuează din contul mijloacelor alocate de la bugetul de stat în baza comenzii de

stat, în dependență de necesitățile Forțelor Armate, pârâtul fiind asigurat pe perioada

instruirii cu alimentație, echipament, bursă, cazare, asigurare medicală.

Prin refuzul de a îndeplini serviciul militar în conformitate cu obligațiile

asumate în contract, Ghețiu Valentin a lipsit Ministerul Apărării de un specialist în

domeniu, creând obstacole la executarea misiunilor de bază și de luptă specifice

Armatei Naționale, menite pentru asigurarea securității statului.

Ministerul Apărării cere încasarea de la Ghețiu Valentin a sumei de 207 479,13

lei în contul recuperării cheltuielilor pentru instruire și compensarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 2-3).

Ghețiu Valentin a solicitat antrenarea Serviciului de Informații și Securitate în

proces în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 33-34).

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 02 noiembrie 2015 s-a respins cererea

lui Ghețiu Valentin cu privire la antrenarea Serviciului de Informații și Securitate în

proces în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 39).

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 iunie 2017 s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării ca fiind neîntemeiată (f.d. 74-79).

La 28 iunie 2017 viceministrul Apărării a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii Judecătoriei Cahul din 16 iunie 2017 (f.d. 81).

Curtea de Apel Cahul prin decizia din 26 septembrie 2017 a respins apelul

declarat de Ministerul Apărării și a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul din 16

iunie 2017 (f.d. 95-100).

La 15 noiembrie 2017 Ministerul Apărării a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Cahul din 26 septembrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

ambelor hotărâri judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs Ministerul Apărării a indicat că instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, apreciind ,,securitatea

statului” cu ,,apărarea națională” ca fiind similare, or, legislația delimitează în mod

expres organele securității statului, din care face parte Serviciul de Informații și

Securitate și organele apărării, din care face parte Armata Națională.

Serviciul de Informații și Securitate nu este inclus în lista autorităților publice

ale executivului, în cadrul cărora este îndeplinit serviciul militar.

A mai indicat că Serviciul de Informații și Securitate și Ministerul Apărării au

bugete diferite, iar pentru minister la capitolul cheltuieli este inclusă poziția

,,Învățământ public și serviciile de educație. Învățământ superior”, fapt ce denotă că

sursele financiare bugetare pentru instruirea militarilor sunt alocate expres și în mod

2

individual Ministerului Apărării pentru instruirea militarilor, fără a se indica că

acestea pot fi utilizate și pentru instruirea personalului, or, Serviciul dispune de

propriile instituții de învățământ în care este instruit personalul său reieșind din

specificul și domeniul de activitate.

Concretizează că mai mulți foști militari au fost obligați să ramburseze

cheltuielile de instruire, chiar dacă ulterior au fost angajați în alte instituții de stat, iar

scutirea actualilor colaboratori ai Serviciului de Informații și Securitate de la

restituirea cheltuielilor pentru instruirea cadrelor militare suportate de Ministerul

Apărării creează o inechitate socială care rezultă din aplicarea selectivă a legii de

către instanțele judecătorești.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 01 decembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o

copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective, însă până la data

examinării recursului Ghețiu Valentin nu a depus referință în privința recursului

declarat de Ministerul Apărării.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul declarat de Ministerul Apărării în limitele invocate pe baza

materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este depus în termen, întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 28 septembrie 2017 Curtea de Apel Cahul a expediat Ministerului Apărării

copia deciziei din 26 septembrie 2017 (f.d. 101), fapt ce denotă că recurentul

declarând recursul la 15 noiembrie 2017, s-a încadrat în termenul de 2 luni acordat de

legiuitor.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Din materialele pricinii rezultă că la 14 iunie 2010 Ghețiu Valentin a depus

cerere de înscriere pentru a candida la concursul de admitere în Institutul Militar al

Forțelor Armate (f.d. 19).

3

Actele pricinii mai atestă că la 20 august 2010 Ministerul Apărării și Ghețiu

Valentin au încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar pe un termen de 9 ani

până la 20 august 2019 (f.d. 4).

Astfel, prin ordinul Institutului Militar al Forțelor Armate nr. 164 din 20 august

2010 Ghețiu Valentin a fost inclus în tabelul nominal al Institutului Militar al Forțelor

Armate ca efectiv variabil la toate genurile de aprovizionare (f.d. 6).

Prin ordinul Academiei Militare al Forțelor Armate nr. 126 din 27 iunie 2014

începând cu 28 iunie 2014 Ghețiu Valentin a fost exclus din tabelul nominal al

unității de la toate genurile de aprovizionare și s-a îndreptat pentru continuarea

serviciului militar în marile unități militare (f.d. 7), iar prin ordinul Comandatului

Brigăzii 3 Infanterie Motorizată nr. 143 din 28 iulie 2014 Ghețiu Valentin a fost

inclus în lista nominală a unității la toate drepturile de asigurare (f.d. 8).

Probele administrate la dosar mai atestă că la 02 martie 2015 prin ordinul

Comandatului Brigăzii 3 Infanterie Motorizată nr. 40, Ghețiu Valentin a fost trecut

prin ordinul Ministerului Apărării nr. 2-013 din 12 februarie 2015 în rezerva Forțelor

Armate în baza punctului 140 lit. m) Regulamentul cu privire la modul de

îndeplinirea serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 941 din 17 august 2006, (la inițiativa personală) și a fost radiat din tabelul

nominal al unității de la toate drepturile de asigurare de la 02 martie 2015 și îndreptat

pentru a fi luat la evidență militară în Centrul Militar Teritorial Cahul (f.d. 9).

La 03 iulie 2015 Ministerul Apărării a depus prezenta cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ghețiu Valentin cu privire la recuperarea cheltuielilor

suportate.

Fiind investite cu judecarea pricinii, instanțele de judecată au ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii, motivând prin faptul că la 04 martie 2015 Ghețiu Valentin a

fost încadrat în calitate de ofițer de informații și securitate în cadrul Serviciului de

Informații și Securitate și respectiv a continuat activitatea profesională în folosul

statului.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia instanțelor de

judecată cu privire la netemeinicia acțiunii este eronată și emisă cu interpretarea

eronată a normelor de drept material.

Instanța de recurs reține că în baza contractului încheiat între Ministerul

Apărării și Ghețiu Valentin, părțile au stabilit obligații reciproce, instituția - de a

asigura instruirea militarului la specialitatea aleasă, iar militarul, la rândul său, să

îndeplinească serviciul militar în decurs de 5 ani după absolvirea instituției militare

de învățământ.

Prin punctul 1 lit. a) a Contractului de îndeplinire a serviciului militar din 20

august 2010, Ghețiu Valentin s-a obligat să îndeplinească serviciul militar prin

contract în Forțele Armate ale Republicii Moldova pe un termen de 9 ani: 4 ani în

Institutul Militar al Forțelor Armate ,,Alexandru cel Bun” din momentul

înmatriculării și 5 ani serviciul militar în Armata Națională a Republicii Moldova în

condițiile stabilite de legislația în vigoare cu privire la modul de îndeplinire a

serviciului militar (f.d. 4).

Actele cauzei cu certitudine atestă că, după absolvirea Academiei, Ghețiu

Valentin a îndeplinit serviciul militar în Armata Națională în perioada 28 iunie 2014

– 02 martie 2015, ulterior refuzând de a îndeplini serviciul militar în conformitate cu

obligațiile asumate în contract, fiind concediat la inițiativa militarului.

4

Conform art. 35 alin.(3) lit. m) Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162-

XVI din 22 iulie 2005, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se

efectuează în următoarele cazuri: din inițiativa personală a militarului.

Alineatul 11 din același articol stipulează că la eliberarea din serviciul militar

prin contract în cazurile prevăzute la alin.(3) lit.e)-g), i)-k) și m)-o), militarii cu

vechimea în serviciul militar mai mică de 5 ani, după absolvirea instituțiilor de

învățământ din domeniul milităriei sau după încheierea tuturor tipurilor de instruire,

indiferent de sursa de finanțare, sunt obligați să recupereze cheltuielile pentru

instruire în mărimea calculată prin împărțirea sumei cheltuielilor generale la perioada

aflării în serviciul militar.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține ca fiind neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată cu privire la

respingerea acțiunii, or, se atestă cu certitudine că prevederile legale impun

militarului care s-a eliberat din serviciul militar cu o vechime mai mică de 5 ani de a

recupera Ministerului Apărării cheltuielile pentru instruire suportate proporțional

perioadei în care a activat.

Conform art. 27 alin. (6) Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei nr. 1245-XV din 18 iulie 2012, militarii eliberați din serviciul militar

care, după încheierea tuturor tipurilor de instruire, au îndeplinit serviciul militar în

Forțele Armate mai puțin de 5 ani achită cheltuielile pentru instruire, independent de

sursa de finanțare, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la statutul

militarilor.

În conformitate cu Legea nr. 250-XV din 09.07.2004 privind interpretarea unei

sintagme din art. 27 alin. (6) din Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei nr. 1245-XV din 18.07.2002, a fost stabilit că, prin sintagma ,,achită

cheltuielile pentru instruire” se subînțelege acoperirea cheltuielilor, calculate în mod

proporțional, ce cuprind mijloacele bănești achitate personalului (militar și civil)

implicat în procesul de instruire, cheltuielile pentru cazare, echipament, alimentație și

asigurare medicală.

Potrivit probelor anexate la materialele pricinii cheltuielile suportate pentru

instruirea locotenentului Ghețiu Valentin la Academia Militară ,,Alexandru cel Bun”

în perioada 20 august 2010 – 27 iunie 2014 constituie suma de 239 399 lei (f.d. 23).

Din considerentul că Ghețiu Valentin a îndeplinit serviciul militar în Armata

Națională în perioada de la 28 iunie 2014 – 02 martie 2015, Ministerul Apărării a

solicitat în cererea de chemare în judecată încasarea cheltuielilor de instruire

proporțional termenului neefectuării serviciului militar în mărime de 207 479,13 lei,

reieșind din următorul calcul 239 399 /60 luni * 53 luni 18 zile.

De altfel, instanța de recurs reține că Ghețiu Valentin nu a obiectat în privința

calculului prezentat de Ministerului Apărării, ci a invocat netemeinicia acțiunii în

ansamblu, motiv din care pretenția Ministerului Apărării cu privire la încasarea

cheltuielilor de instruire în sumă de 207 479,13 urmează a fi admisă integral.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție mai reține că probatoriul anexat la materialele pricinii atestă că Ghețiu

Valentin a confirmat contra semnătură că cunoaște despre faptul că este necesar să

achite cheltuielile pentru instruire în cazul eliberării din serviciul militar înainte de

împlinirea termenului de 5 ani (f.d. 21).

Pe baza acestor considerări, Colegiul reține ca fiind injustă concluzia

instanțelor de judecată de respingere a acțiunii, din temeiul că eliberarea lui Ghețiu

5

Valentin din serviciul militar îi este imputabilă, deoarece a avut loc din inițiativa

personală a militarului, constatându-se astfel neonorarea obligațiilor contractuale

asumate în baza contractului de îndeplinire a serviciului militar din 20 august 2010.

Concluzia instanțelor de judecată precum că angajarea lui Ghețiu Valentin în

cadrul Serviciului de Informații și Securitate exclude compensarea cheltuielilor de

instruire suportate de Ministerului Apărării, este apreciată de instanța de recurs ca

fiind eronată reținând următoarele.

Conform art. 4 alin. (1) Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei nr. 1245-XV din 18 iulie 2012, serviciul militar este o formă specială

a serviciului public ce rezidă în îndeplinirea de către cetățeni a datoriei

constituționale privind pregătirea pentru apărarea Patriei exclusiv în cadrul Forțelor

Armate ale Republicii Moldova.

Conform art. 9 alin. (1) Legea cu privire la apărarea națională nr. 345-XV din

25 iulie 2003, forțele destinate apărării naționale sunt Forțele Armate compuse din

Armata Națională și Trupele de Carabinieri.

Conform art. 13 alin. (1) Legea privind organele securității statului nr. 619-

XIII din 31 octombrie 1995, sistemul organelor securității statului se constituie din

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecție și

Pază de Stat, Poliția de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne,

Serviciul Vamal, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile respective,

precum și din instituțiile de învățământ și alte instituții și organizații nemilitarizate

ale organelor securității statului.

Conform art. 1 alin. (1) Legea privind Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova nr. 753-XIV din 23 decembrie 1999, Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova (denumit în continuare Serviciu) este organul de stat

specializat în domeniul asigurării securității de stat.

Conform art. 3 Legea privind statutul ofițerului de informații și securitate nr.

170-XVI din 19 iulie 2007, serviciul în funcția de ofițer de informații este o formă

specială a serviciului public prin care se exercită atribuțiile, drepturile și obligațiile

Serviciului în domeniul securității naționale.

În conformitate cu pct. 3 al Strategiei de reformare a Serviciului de Informații

și Securitate, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 239 din 10 octombrie 2013,

excluderea Serviciului din componența executivului, delegarea funcției de coordonare

a activității către Președintele Republicii Moldova, instituirea controlului parlamentar

asupra activității acestuia, detașarea din componență a Trupelor de Grăniceri,

excluderea competenței de urmărire penală, precum și demilitarizarea Serviciului au

fost etape de reformare, modernizare și adaptare a instituției la rigorile statului de

drept. În același timp, aceste acțiuni au reușit să asigure echilibrul în exercitarea

actului decizional de către instituțiile abilitate.

Analiza acestor prevederi legale indică la diferențierea clară a serviciului

militar de serviciul în funcția de ofițer de informații și delimitează organele securității

statului din care face parte și Serviciul de Informații și Securitate, de organele

apărării naționale care sunt Forțele Armate compuse din Armata Națională și Trupele

de Carabinieri.

Nu poate fi reținut nici argumentul lui Ghețiu Valentin că la capitolul asigurării

cu pensii, ofițerii Serviciului de Informații și Securitate sunt echivalați cu militarii,

invocând în acest sens prevederile art. 4 alin. (3) Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

6

1544-XII din 23 iunie 1993, conform căruia ofițerii de informații și securitate și

membrii lor de familie au dreptul la pensie în aceleași condiții ca și militarii care

îndeplinesc serviciul prin contract și, respectiv, ca și membrii de familie ai militarilor,

serviciul special în funcția de ofițer de informații și securitate fiind echivalat cu

serviciul militar prin contract.

Or, o asemenea echivalare are loc la calcularea pensiei și analogia legii nu

poate fi aplicată în sensul dat în speța de față.

Instanța de recurs notează că pregătirea cadrelor didactice se efectuează din

contul mijloacelor alocate din bugetul de stat în baza comenzii de stat, iar în legile

anuale ale bugetului de stat, Ministerul Apărării și Serviciul de Informații și

Securitate au bugete separate.

Astfel, legiuitorul a stabilit condiții exprese și imperative pentru urmărirea

foștilor militari de a rambursa resursele financiare alocate Forțelor Armate pentru

instruirea personalului acestora.

Instanța de recurs consideră că instanțele de judecată în susținerea concluziei

de respingere a acțiunii, eronat au aplicat prevederile pct. 4 și 41 din Hotărârea cu

privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenților instituțiilor de învățământ

superior și mediu de specialitate de stat nr. 923 din 04 septembrie 2001, potrivit

căruia în cazul în care tânărul specialist refuză să se prezinte la locul de lucru

conform repartizării sau își suspendă activitatea înainte de expirarea termenului de

trei ani stabilit, el este obligat să restituie în bugetul de stat cheltuielile pentru

instruirea sa în volumul calculat de instituția respectivă de învățământ. Prevederile

punctului 4 al prezentei hotărâri nu se aplică în cazul în care tânărul specialist, în

decurs de 6 luni, se reangajează o singură dată în instituția din care s-a eliberat sau se

angajează la o altă instituție publică finanțată de la bugetul de stat sau de la bugetul

local, într-o funcție corespunzătoare specialității obținute.

Prevederile menționate stipulează că nu este necesară restituirea cheltuielilor

de instruire în cazul în care tânărul specialist, în decurs de 6 luni, se reangajează o

singură dată în instituția din care s-a eliberat sau se angajează la o altă instituție

publică finanțată de la bugetul de stat sau de la bugetul local, într-o funcție

corespunzătoare specialității obținute.

În acest sens instanța de recurs reține că Ghețiu Valentin a absolvit

specialitatea Transmisiuni. Teleradiocomunicații, conform Diplomei de Licență, însă

în cadrul Serviciului de Informații și Securitate activează în calitate de ofițer de

informații, fapt ce indică la diferențierea specialității acestuia după eliberarea din

serviciul militar și încadrarea în noua instituție.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care

a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost

admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de

judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

În conformitate cu art. 98 alin. (1) Codul de procedură civilă, cheltuielile

aferente judecării pricinii, suportate de instanța judecătorească, precum și taxa de stat,

de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pârât

7

proporțional părții admise din acțiune dacă pârâtul nu este scutit de plata cheltuielilor

de judecată.

Conform art. 85 alin. (1) lit. i) Codul de procedură civilă, autoritățile publice

centrale, organele centrale de specialitate ale administrației publice, Curtea de

Conturi și organele subordonate lor, finanțate de la bugetul de stat, precum și

autoritățile administrației publice locale – la înaintarea acțiunilor și la contestarea

hotărârilor instanțelor judecătorești, inclusiv în cauzele examinate în procedură de

contencios administrativ, indiferent de calitatea lor procesuală.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că Ministerul Apărării este scutit de

la plata taxei de stat și în cazul admiterii acțiunii acestei instituții cheltuielile de

judecată urmează a fi compensate din contul pârâtului la bugetul de stat.

În conformitate cu art. 83 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, taxa de stat

reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în

beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale

de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din

dosar.(2) În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și

valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege, în

proporții fixe, conform Legii taxei de stat.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a), j) și k) Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03

decembrie 1992, tarifele taxei de stat se stabilesc la următoarele cuantumuri:

pentru cererile de chemare în judecată, cererile terților care au revendicări de

sine stătătoare, pentru cererile privitor la litigiile precontractuale, pentru cererile

(plângerile) privitor la cauzele cu procedură specială, pentru cererile de apel și

cererile de recurs, pentru cererile de revizuire a hotărârilor instanțelor judecătorești,

precum și pentru eliberarea de către instanțele judecătorești a copiilor (duplicatelor)

de pe documente: pentru cererile de chemare în judecată, privitor la litigiile cu

caracter patrimonial, cererile de contestare a unui titlu executoriu sau a unui alt

document prin care încasarea se produce în mod incontestabil 3% din valoarea

acțiunii sau din suma încasată, dar nu mai puțin de 150 lei și nu mai mult de 25000 lei

de la persoanele fizice și nu mai puțin de 270 lei și nu mai mult de 50000 lei de la

persoanele juridice.

pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești: 75% din

taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată, sau altei

cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial - 75% din taxa calculată

din suma contestată;

pentru cererile de recurs privitor la hotărârile instanțelor judecătorești: 50% din

taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată, sau altei

cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial - 50% din taxa calculată

din suma contestată.

În cererea de chemare în judecată Ministerul Apărării a pretins încasarea

cheltuielilor de instruire în sumă de 207 479,13 lei, iar taxa de stat aferentă ce

urmează să o compenseze Ghețiu Valentin pentru examinarea pricinii în prima

instanță este în mărime de 6 224,37 lei, pentru examinarea pricinii în ordine de apel

în mărime de 4 668,28 lei și pentru examinarea pricinii în ordine de recurs în mărime

de 3 112,19 lei, iar în total suma de 14 004,84 lei.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au stabilit circumstanțele pricinii, că nu este necesară verificarea suplimentară

și administrarea de noi dovezi, însă au aplicat eronat normele de drept material și au

8

apreciat arbitrar circumstanțele pricinii, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Ministerul Apărării, de a casa decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Ministerul Apărării.

Se casează decizia Curții de Apel Cahul din 26 septembrie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Cahul din 16 iunie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Ministerul Apărării împotriva lui Ghețiu Valentin cu privire la

recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire și se emite o nouă hotărâre prin

care:

Se admite cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării

împotriva lui Ghețiu Valentin cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru

instruire.

Se încasează de la Ghețiu Valentin în beneficiul Ministerului Apărării suma de

207 479,13 lei (două sute șapte mii patru sute șaptezeci și nouă lei și treisprezece

bani) cu titlu de cheltuieli de instruire.

Se încasează de la Ghețiu Valentin în contul bugetului de stat suma de

14 004,84 lei (paisprezece mii patru lei și optzeci și patru bani).

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea

Dumitru Visternicean

Ion Druță

Luiza Gafton

9